Riscul bancar

Riscul bancar

1. Notiuni generale despre risc

Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu

se poate obtine profit fara risc. De aceea orice societate comerciala incearca sa-si maximizeze profitul pin gestionarea riscului specific domeniului sau de activitate si prin evitarea sau transferarea riscului pe care aceasta nu doreste sa-l preia. Este evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii. Acest lucru rezulta din obiectivul principal al acestor politici, anume acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il constituie obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari.

Numai ca nu intotdeauna aceste doua obiective - general si sectorial - se afla in concordanta. S-ar putea ca, in anumite situatii, costul implementarii si exploatarii procedurilor care vizeaza gestiunea riscului sa fie mai mare decat expunerea potentiala la risc. Ceea ce nu inseamna ca aceste programe trebuie selectate in functie de criterii de eficienta. In alte cazuri s-ar putea ca strategia bancii sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. In acest caz trebuie luata decizia intotdeauna avand in vedere si cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea unei protectii corespunzatoare si pierderile potentiale mai mari. Insa minimizarea riscurilor nu trebuie sa se transforme intr-un obiectiv in sine. De altfel obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare in vigoare.

In domeniul bancar, riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri, adesea interdependente, avand cauze comune sau producerea unui tip de risc generand un lant de alte riscuri. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii bancii, atat un impact de sine (de regula sub forma pierderilor directe suportate), cat si un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei si autoritatii bancii .

Riscul bancar se poate spune ca este un fenomen care apare pe parcursul derularii operatiunilor bancare si care provoaca efecte negative asupra activitatilor respective, prin deteriorarea calitatii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar inregistrarea de pierderi, afectarea functionalitatii bancii. Riscul bancar poate fi provocat in interiorul bancii de catre clienti sau din cauza mediului concurential extern.

In activitatea de conducere si supraveghere a riscului bancar, se recomanda folosirea unei metodologii care include mai multe etape, respectiv identificarea, asumarea si transferul riscului. Unele riscuri sunt evidente pentru oricine, altele nu pot fi identificate, indiferent de masurile de precautie luate, pana la declansarea lor si provocarea de pierderi in activitatile respective. In aceste conditii, se recomanda o maxima atentie pentru identificarea oricarui risc posibil, in vederea limitarii la maximum a riscurilor neidentificate.

Munca de identificare a riscurilor devine foarte importanta intr-o societate bancara, in sensul ca aceasta trebuie sa porneasca de la principalele sale linii de activitate, respectiv de la strategia pe care o va adopta . Orice nou produs sau serviciu presupune si o noua procedura in depistarea si anticiparea noilor riscuri accidentale, pentru a se obtine cele mai bune metode de tratare a acestora. Identificarea riscurilor, precum si localizarea lor constituie prima etapa de gestionare globala a riscurilor, in cadrul ei trebuind determinate riscurile asociate fiecarui tip de produs si serviciu bancar. Astfel identificate riscurile asociate, este necesara elaborarea unor scenarii posibile pentru a putea determina frecventa si amplitudinea fiecarui tip de risc asociat. Dupa ce riscurile au fost identificate pe fiecare tip de produs si serviciu bancar, este necesara schitarea unei imagini agregate a influentei factorilor de risc.

Importanta gestiunii bancare nu se rezuma doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai costiinciosi in indeplinirea sarcinilor de servici; nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase.Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare contribuie si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, nu de putine ori existenta unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea bancii respective la asociatii interbancare sau obtinerea de calificative superioare din partea autoritatilor bancare.

In sfarsit, o gestiune eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra imaginii publice a bancii. Clientii doresc o banca sigura, la fel si actionarii. Soliditatea unei banci ii atrage pe deponenti in conditiile in care depozitele nu sunt asigurate in mod obligatoriu.

In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata poate stabiliza veniturile in timp, avand rolul unui amortizor de soc. In acelasi timp, consolidarea valorii actiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reala cu pietele financiare si implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse. Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global da management sunt efective, atunci banca va avea succes. Bancile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc rolul strategic al gestiunii riscurilor, daca folosesc paradocma de analiza si gestiune in vederea cresterii eficientei, daca adopta masuri precise de adaptare a performantei la risc si, in fine, daca vor crea mecanisme de raportare a performantei in functie de risc, pentru a se asigura ca investitorii inteleg impactul gestiunii riscului asupra valorii firmei bancare.

Clasificarea riscurilor bancare

Diversitatea riscurilor cu care se confrunta o banca, precum si diversitatea situatiilor care genereaza aceste riscuri impun, din considerente practice, operationale, dar si teoretice, de intelegere, gruparea acestora dupa diverse criterii.

Literatura de specialitate clasifica riscurile specifice activitatii bancare in trei categorii:

riscuri financiare;

riscuri comerciale;

riscuri de mediu.

Riscurile financiare sunt riscuri specifice operatiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscuri fac obiectul unor reglementari bancare. Formele sub care se manifesta sunt urmatoarele: riscul de credit, riscul ratei dobanzii, riscul de lichiditate, riscul de schimb valutar, riscul insolvabilitatii. Riscurile financiare sunt strict legate de structura bilantului contabil al bancii si sunt generate de dezechilibre care pot sa apara in compozitia resurselor si plasamentelor bancii.

Riscurile comerciale sunt riscuri generate de inadaptabilitatea bancii la noile produse si servicii ca urmare a unui slab serviciu de marketing sau lipsa de talent managerial pentru noile piete. Formele sub care se manifesta aceste riscuri sunt: riscul de produs/serviciu, rezultat al unei evolutii nefavorabile privind valorificarea unui produs nou sau serviciu ca urmare a lipsei de abilitate a bancii privind distribuirea produselor; riscul de piata care consta in faptul ca banca depinde intr-o masura ridicata de evolutia unei singure piete; riscul de imagine comerciala care consta in perceptia negativa a unei banci de catre clientii ei ca urmare a calitatii generale proaste de servire a clientilor sai sau tratament prost al reclamatiilor clientilor.

Riscurile de mediu sunt riscuri asupra carora banca fie nu are control, fie are un control limitat. Formele sub care se manifesta aceste riscuri sunt urmatoarele: riscul de deficit, produs de hoti sau frauda comisa de angajatii bancii; riscul economic, determinat de conjunctura economica la nivel national si regional; riscul competitional, determinat de similitudinea produselor si serviciilor oferite de celelalte banci sau institutii financiare; riscul de reglementare, determinat de deciziile luate de autoritatile bancare, de cele mai multe ori intr-o maniera nefavorabila pentru o banca.

In functie de expunerea la risc a unei institutii financiare se evidentiaza: riscurile pure si riscurile lucrative sau speculative. Riscurile pure apar in cazul in care expunerea este generata de activitatile si procesele bancare, cu posibilitatea inducerii de evenimente provocatoare de pierderi. Asemenea riscuri sunt reprezentate de: riscurile fizice (distrugere, avariere etc.), riscurile fiduciare (pierderi de date, de efecte comerciale etc.), riscuri frauduloase, riscuri de raspundere. Riscurile lucrative sau speculative sunt generate de incercarea bancii de a obtine profit mai mare, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare, dar si posibile pierderi. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenta, pierderi la portofoliul de titluri sau o structura defectuoasa a activelor bancare.

Un alt criteriu de clasificare a riscurilor bancare il reprezinta reflectarea riscurilor bancare in bilantul contabil. O prima categorie evidentiaza riscurile referitoare la pozitiile bilantiere, si anume: riscul de lichiditate, riscul ratei dobanzii, riscul de schimb valutar, riscul de portofoliu, riscul de instrumente financiare folosite, riscul pietei, riscul de tara, riscul de partener, riscul decontarii, riscul profitabilitatii, riscul indicilor de solvabilitate, riscul structurii bilantului. A doua categorie se refera la riscuri in afara bilantului: contracte la termen, acreditive, futures, optiones, swaps. A treia categorie o reprezinta riscurile de alt tip: riscul de tendinta, riscul de strategie, riscul de productie, riscul de investitie si riscul concurentei.

O alta clasificare este cea data de Banca Reglementelor Internationale, astfel: riscuri financiare, riscuri legate de parteneri si riscuri comerciale.

Riscurile financiare sunt: riscul ratei dobanzii, riscul cursului de schimb, riscul de lichiditate, riscul titlurilor cu venit variabil (aparut in urma tranzactionarii titlurilor pe pietele financiar-bancare).

A treia categorie de riscuri o reprezinta riscurile comerciale si anume: riscul de produse (care poate aparea atat din punct de vedere al productiei, transportului, livrarii, dar si din cel al pretului), riscul serviciilor (atat din punctul de vedere al prestarii serviciului in cauza sau/si cel al tarifelor), riscul de plata (riscul ratei dobanzilor, al preturilor, al cursului de schimb), riscul de imagine (care apare atunci cand o societate bancara este implicata intr-un scandal mass-media, fie se afla in criza de lichiditate sau este insolvabila).

A patra categorie o reprezinta riscurile legate de forta de munca, ca numar, structura ori ca pregatire profesionala, eficienta, imagine.

In a cincea categorie se intalnesc riscurile operationale si tehnice, riscuri legate de calitatea operatiunilor, de nivelul de informatizare etc.

In functie de elementele afectate de producerea riscului, literatura de specialitate deosebeste: riscuri financiare, de lichiditati si riscul tranzactional.

Riscurile financiare afecteaza elemente de activ si pasiv si sunt reprezentate de: riscul de credit, riscul titlurilor guvernamentale, riscul cursului de schimb valutar, riscul ratei dobanzii, riscul de pret, riscul de lichiditate a pietei, riscuri tehnice, organizatorice (aceste riscuri afecteaza fluxul de numerar).

Riscul tranzactional e reprezentat de: riscul tranzactional in cazul vanzarilor facute in moneda straina, riscul tranzactional in cazul obligatiilor de plata in moneda straina, riscul tranzactional al contractelor in moneda straina, riscul tranzactional in cazul primirii de credite sau investitii in moneda straina.

Riscurile financiare caracterizeaza cel mai bine activitatea bancara si financiara si multe din aceste riscuri fac obiectul supravegherii reglementate. Aceste riscuri sunt reprezentate de riscul ratei dobanzii, riscul de schimb, riscul de lichiditate, riscul titlurilor cu venit variabil.

Riscurile comerciale sunt reprezentate de riscul de inadecvare sau riscul concurential, riscul de piata, riscul de perceptie negativa.

Conditiile de aparitie a riscurilor bancare sunt determinate de manifestarea unui complex de factori care depind de: evolutia generala a economiei, schimbari legate de organizarea bancii, luarea unor decizii financiare, conditii politice si economice.

Evolutia generala a economiei determina schimbari ale indicatorilor macroeconomici, si anume: dinamica PIB-ului pe ansamblu si pe elemente structurale, evolutia ratei inflatiei si stabilitatea monetara etc. Bancile depind de starea economica a unei tari la un moment dat, datorita, pe de o parte faptului ca in amonte deciziile de politica monetara pe care le ia banca centrala sunt aplicate de catre sau prin intermediul bancilor, iar pe de alta parte, in aval, bancile isi atrag resursele si efectueaza plasamentele din si in mediul nebancar, generator de rezultate la nivel macroeconomic, si in acelasi timp afectat de evolutia generala a economiei.

O tara aflata in recesiune este o tara cu risc in activitatea bancara, datorita reducerii masei resurselor si in acelasi timp scaderii investitiilor finantate din credite bancare. In general ratingul unei banci nu poate depasi pe cel national, riscul de tara determinand astfel riscul bancar din punct de vedere al operatiunilor externe. Schimburile legate de reglementarile financiar-bancare, precum si de cele economice influenteaza eficienta si siguranta bancara. Rezultatele economico-financiare evidentiate de PIB, care determina valori ale ratei inflatiei, genereaza modificari ale politicii monetare care au ca scop echilibrarea economiei si stabilitatea monetara.

Modificarile impuse de reglementarile de politica monetara supun actele decizionale ale managerilor bancari unui risc de neconcordanta, risc care trebuie avut in vedere atunci cand se comensureaza efectele unei decizii interne de politica bancara.

Pe de alta parte, dependenta activitatii bancare de factorul timp face ca o masura luata la nivel intern de catre o banca in ceea ce priveste, spre exemplu, procentele de dobanda activa si pasiva sa nu isi atinga scopul de crestere a atractivitatii bancii si de mentinere a echilibrului intre resurse si plasamente, in cazul in care banca centrala modifica intr-un sens nedorit nivelul rezervei minime obligatorii sau valoarea dobanzii de refinantare.

Problematica organizarii activitatii unei banci este o chestiune de management, iar solutiile organizatorice decise de conducerea unei banci sunt strans legate de insasi calitatea conducatorilor. Organizarea ineficienta este o eroare de conducere ce influenteaza negativ intreg ansamblul activitatii bancii.

Intr-un sistem bancar aflat in plina dezvoltare, cum este cel din Romania, una din deficientele majore este cea a lipsei managerilor cu experienta si a personalului operativ selectionat din economia nebancara. Riscurile ce decurg din problematica legata de resursele umane sunt atenuate de politica realista dusa in acest domeniu.

Luarea unor decizii financiare afecteaza in mod direct si implicit creditul, rata dobanzii, lichiditatea si capitalul propriu al bancii. Conditiile politice si economice existente si de perspectiva ale tarii au implicatii asupra serviciului datoriei publice. Interconditionarea dintre economic si politic genereaza pe termen lung tendinte pozitive sau negative ce lasa o anumita amprenta asupra imaginii tarii in lume. Cuantificarea riscurilor de tara se face avand in vedere aceste tendinte, ceea ce afecteaza operatiunile bancare externe.

Producerea riscurilor bancare, ca rezultat al unui management deficitar sau al impactului, socurilor reale monetare care perturba evolutiile macroeconomice anticipabile, determina reducerea profiturilor si veniturilor actionarilor, sau iesirea din afacere a bancii prin preluarea de catre alta banca sau prin faliment.