Specificul burselor de marfuri

SPECIFICUL BURSELOR DE MARFURI

Pentru a prezenta specificul burselor de marfuri vom subsuma o serie de caracteristici si aprecieri urmatoarelor trei coordonate definitorii ale burselor moderne:

Bursele sunt piete de preturi ale unor marfuri si servicii

Bursele de marfuri sunt piete derivate

Bursele de marfuri sunt preponderent piete ale derivatelor

Sa argumentam succint aceste coordonate:

Bursele de marfuri sunt piete de preturi ale unor marfuri si servicii pentru ca interesul tranzactional se axeaza aici nu pe marfa in sine, ci pe pretul acesteia.

a) Trebuie sa intelegem ca bursele nu concentreaza cererea si oferta de

marfuri asa cum o fac targurile de bunuri si echipamente sau pietele agroalimentare, unde interesul partilor se leaga nemijlocit de vanzarea - cumpararea fizica a marfii, pretul fiind doar un element secundar al acestei intalniri dintre ofertanti si cumparatori. Delimitarea burselor de marfuri se impune si fata de pietele moderne, electronice, de tipul internet - ului, unde marfa este "simbolica", poate fi vizualizata dar nu atinsa sau incercata. Tranzactia de cumparare va fi una "dematerializata" si la un pret afisat. Chiar daca s-ar introduce posibilitatea negocierii pretului, obiectivul principal al operatiunii ramane selectarea produsului dintr-o multime sortimentala si transferul de proprietate asupra acestuia. In plus selectia se face din marfuri industriale a caror parametrii tehnico - functionali si de design prezinta o variabilitate accentuata. Cumparatorul porneste in demersul sau de achizitie de la satisfacerea unei utilitati specifice careia ii asociaza in faza a doua un proces comparativ pe binomul calitate - pret.

b) Mai mult decat atat, natura pretului la aceste tranzactii este diferita de

pretul tranzactiei bursiere (chiar daca aceasta este o tranzactie spot) deoarece specificul concurentei pentru produsele industriale genereaza preturi ce implica strategii de promovare a acestora pe piata.

Marfurile ce fac obiectul contractelor bursiere sunt bunuri generice, cu grad redus de prelucrare si deci fungibile, calitatea lor fiind constanta in timp (cereale, metale, etc), loturile de marfa pot fi schimbate intre ele deoarece sunt omogene, contractele pot fi perfectate pentru marfuri viitoare de aceeasi calitate si ca atare standardizarea lor este facila. Pretul nu se diferentiaza functie de calitati si nu are deci functii promotionale.

c) Desi pretul ramane pe piata bursiera singurul element contractual negociabil, el nu joaca un rol concurential pentru ofertantii de marfuri fizice. Ei urmaresc obtinerea celui mai bun pret al pietei, dar acesta va fi un pret de echilibru al pietei, deci care satisface numarul cel mai mare de vanzatori si cumparatori. Daca se doreste vanzarea la un pret inferior pietei, astfel incat acest pret sa fie unul de ruinare pentru alti vanzatori, acest lucru nu este posibil, deoarece mecanismul licitatiei publice conduce la formarea unui pret mediu.

d) Preturile se formeaza liber deoarece bursele nu promoveaza tranzactiile pe marfuri ce au preturile influentabile de un numar restrans de firme care ar detine pozitii de monopol in productia sau consumul produsului respectiv.

De asemenea, prin mecanismul specific al tranzactionarii ordinelor de volum mare, bursa previne posibilitatea influentarii pretului unei tranzactii chiar prin marimea exagerata a acesteia.

Este de asemenea preintampinata acumularea in timp la nivelul membrilor bursei a unor expuneri nete vanzatoare sau cumparatoare exagerate, dincolo de corelatia acoperitoare si clar definita cu fondul de garantare depus la casa de compensatie a bursei.

In plus trebuie avut in vedere faptul ca tranzactiile bursiere la termen sunt dominate de activitatea celor care urmaresc acoperirea riscurilor de pret si a celor care cauta sa obtina un profit speculativ din evolutia preturilor. Tranzactiile lor numeroase joaca un rol important in formarea pretului.

Pentru toate aceste considerente bursele raspund practic cerintei de atomizare a pietei. Bursele care functioneaza normal, au un grad ridicat de atomizare, reprezentand interesele tranzactionale ale unei multimi consistente de participanti. La randul ei, atomizarea pietei este un factor esential in formarea unor preturi obiective pentru activele tranzactionate.

e) In sprijinul afirmatiei ca bursele de marfuri sunt in mod esential "piete de preturi" si nu "piete de marfuri"se subscrie si faptul ca bursele sunt in prezent cele mai eficiente piete in privinta transferului de informatii in preturi. Converg spre acest laborator, date despre trecut, prezent si viitor care ajusteaza in permanenta preturile pe baza unui influx maximal de informatii. Toti cei care tranzactioneaza vin la bursa cu o analiza complexa asupra nivelului actual si viitor al preturilor. Pretul este materia prima a tranzactiilor bursiere. Se vand si se cumpara preturi. Majoritatea covarsitoare a acestor preturi nu vor muta din loc marfuri ci vor genera doar efecte financiare pentru participanti.

2. Bursele de marfuri sunt piete derivate. Aceasta caracteristica a burselor poate fi explicitata prin "dematerializarea" si "depersonalizarea" tranzactiilor bursiere, ceea ce le-a indepartat de caracteristicile pietelor "originare" de marfuri si servicii, facandu-le "derivate".

a) "Dematerializarea" tranzactiilor bursiere cu marfa se explica prin doua aspecte.

Este vorba in primul rand de faptul ca nici contractele spot si nici cele la termen care urmaresc vanzarea/cumpararea efectiva, fizica a marfii, nu se finalizeaza in bursa cu transferul fizic al acesteia. Tranzactia se considera terminata odata cu transferul de la vanzator la cumparator al unui document ce atesta dreptul de proprietate asupra marfii (certificat de depozit, conosament, etc.) Bursa garanteaza ca "hartiile" respective sunt "acoperite" cu marfa si ca aceasta se afla intr-un depozit determinat, care poate fi situat chiar la distanta apreciabila de bursa. Se poate spune plastic ca, din bursele de marfuri nu se pleaca cu marfa, ci cu hartiile ce reprezinta marfa. Acest lucru este valabil si pentru putinele burse unde mai predomina contractele de livrare fizica, ca de exemplu Bursa de Metale din Londra (London Metal Exchange).

Al doilea aspect al "dematerializarii" tranzactiilor pe marfa rezulta din aceea ca la majoritatea burselor actuale doar mai putin de 5% din tranzactii vizeaza vanzarea/cumpararea fizica a marfii. Peste 95% din tranzactii se perfecteaza doar pentru anumite rezultate financiare in conturile participantilor. Obiectivele urmarite pot fi diferite, instrumentele utilizate pot fi diferite, insa rezultatul scontat este acelasi: obtinerea unui profit in expresie baneasca, in contul special deschis pentru acest gen de tranzactii, al participantilor la jocul bursier, faptul ca efectele financiare resimtite de acestia sunt rezultatul unor evolutii reale, de pe piete reale.

Aceste tranzactii devin complet "virtuale". Nu se mai produce nici macar transferul de hartii reprezentative ale activului. Acest activ al contractului derivat nu mai are decat rolul de a oferi variabila generatoare a riscului ce se redistribuie prin bursa. El ramane inert, fara a trece de la vanzator la cumparator. Existenta lui este insa foarte importanta prin aceea ca asigura fundamentul de incredere al participantilor la jocul bursier, faptul ca efectele financiare resimtite de acestia sunt rezultatul unor evolutii reale, de pe piete reale..

Deoarece aceste operatiuni au la baza contracte negociabile, cu valoare de piata si care produc rezultate financiare, rezulta ca bursele de marfuri sunt astazi prin excelenta piete financiare si doar rezidual piete marfare (chiar daca volumul tranzactiilor fizice, reprezentat de procentul de sub 5% din totalul tranzactiilor, poate fi semnificativ).

b.) "Depersonalizarea" tranzactiilor bursiere este cea de-a doua caracteristica prin care argumentam natura "derivata" a pietelor bursiere. Tranzactiile clasice presupun cunoasterea partenerilor sau documentarea serioasa privind bonitatea lor financiara atunci cand se intalnesc pentru prima data. Ele presupun de asemenea negocierea tuturor clauzelor contractuale, ceea ce poate consuma uneori timp si eforturi considerabile. Urmeaza apoi derularea propriu-zisa a contractului care nu exclude riscul de contraparte, nelivrarea sau neplata sau efectuarea deficitara a acestora. Partile trebuie sa isi asigure prin contract si instrumentele de plata utilizate, toate garantiile privind respectarea obligatiilor contractuale.

Spre deosebire de aceste tranzactii normale si "originare", operatiunile bursiere simplifica extrem de mult procesul tranzactional si prin faptul ca exclude necesitatea intalnirii si cunoasterii partilor contractante.

Aceasta "depersonalizare" a tranzactionarii este posibila datorita urmatoarelor aspecte:

In primul rand datorita mecanismului bursier care garanteaza tranzactiile si face ca institutia bursei sa se interpuna intre vanzator si cumparator, devenind intr-un fel contraparte pentru fiecare dintre ei. Negocierea si contractarea se face in ringul bursei de catre brokeri pentru care este irelevant numele clientului. Ei executa tranzactiile pe baza unui regulament strict care le organizeaza succesiunea acestora dupa alte criterii decat cele legate de natura clientului. Contractarea si contractele devin astfel "anonime".

Acest anonimat este posibil si prin faptul ca elementele definitorii ale contractelor bursiere sunt standardizate si contractantii nu mai au altceva de perfectat decat pretul tranzactiei. Este singurul element negociabil in ringul bursier. Clientii pot transmite brokerilor indicatii privind pretul sau pot lasa pretul exclusiv la conditiile oferite de piata la un moment sau altul. Indicatiile de pret nu sunt insa trimiteri spre anumiti contractanti din piata, ci doar conditii de piata ce trebuie intrunite si care sunt create de multimea partenerilor "potentiali" si "virtuali" reprezentati in ring de brokeri.

Al treilea palier al "depersonalizarii" trantactiilor bursiere il gasim in etapa finalizarii contractelor. Din moment ce peste 95% din tranzactiile la termen se finalizeaza prin compensare, brokerii realizand pentru clientii lor operatiuni de sens contrar cu alti brokeri ce reprezinta contrapartea tranzactiei respective, rezulta ca nici de data aceasta nu este necesara cunoasterea vanzatorului de catre cumparator si invers.

Tranzactiile ies din anonimat in mai putin de 2 - 5% din numarul total al contractelor, cu ocazia livrarii fizice, cand prin intermediul casei de compensatie si a firmelor de brokeraj, un cumparator este cuplat cu un anumit vanzator. Tranzactia initiata depersonalizat se va finaliza personalizat. Chiar si in acest caz interferenta lor este insa minimala, cumparatorul transmitand un cec confirmat vanzatorului, iar cel din urma transmitand cumparatorului titlul translativ de proprietate asupra marfii.

Situatiile in care se impune o colaborare mai stransa intre parteneri sunt formele alternative ale livrarii fizice standard de tipul "schimbului de contracte futures cu marfuri fizice" sau "procedurii alternative de livrare". Acestea sunt insa o submultime a numarului total de contracte cu livrare efectiva si ca atare putem afirma ca doar o foarte mica parte a tranzactiilor cu contracte pe marfa (1 - 2%) necesita cunoasterea partenerului. Ponderea covarsitoare o reprezinta tranzactiile "depersonalizate", tranzactii care nu reclama cunoasterea partenerului nici in faza de negociere si nici in cea de finalizare a contractelor.

Este cazul tuturor contractelor bursiere futures si optionale nefinalizate prin exercitarea drepturilor conferite de acestea. Protagonistii acestor tranzactii recurg la compensarea pozitiilor virtuale de vanzare sau de cumparare ceea ce nu implica transfer de proprietate asupra activelor ce fac obiectul contractelor, iar transferul sumelor de bani intre perdanti si castigatori se realizeaza prin mecanismul bursier, fara a exista circuit de documente intre contractanti. Aceste operatiuni raman astfel "anonime" de la inceput si pana la sfarsit, "depersonalizarea" lor fiind completa.

3. Bursele de marfuri sunt preponderent piete ale derivatelor.

Daca facem astazi o retrospectiva a tuturor burselor care functioneaza in lume, vom constata ca indiferent de natura activelor tranzactionale (termenul incluzand atat activele efectiv tranzactionate, cat si activele netranzactionate sau netranzactionabile ale contractelor derivate) trebuie sa facem distinctia necesara intre doua categorii de piete bursiere care coexista si se interfereaza:

- Piete bursiere in care predomina vanzarea/cumpararea efectiva a activelor tranzactionate (actiuni, obligatiuni, marfuri,etc) Bursele de marfuri din aceasta categorie sunt denumite si "piete la disponibil" deoarece presupun disponibilitatea cantitatilor de marfuri. Tipurile de contracte utilizate aici sunt altele decat cele derivate, respectiv contractele spot (la vedere) si contractele forward (la termen normale).

- Piete bursiere la care se tranzactioneaza contracte derivate. Aceasta exprimare devine oportuna din moment ce aproximativ 98% din tranzactii au ca obiect contractele in sine, la valoarea lor de piata, si numai circa 2% se axeaza pe tranzactionarea fizica a activului contractual. Sunt intrutotul corecte formularile: piata derivatelor, piata contractelor futures sau piata optiunilor deoarece ele definesc obiectul tranzactiilor ca fiind derivatele, contractele futures sau optiunile la fel cum denumirea de piata a actiunilor, obligatiunilor sau cerealelor defineste o piata pe care se tranzactioneaza actiuni, obligatiuni si respectiv cereale.

Ceea ce este insa si mai important este ca obiectul diferit al tranzactiilor pe cele doua categorii de piete bursiere delimiteaza in fapt doua strategii conceptual distincte:

tranzactiile pe activele propriu - zise sunt investitii realizate in scopul obtinerii unor avantaje ulterioare prin dezinvestire, posesie sau folosinta;

tranzactiile cu derivate au la baza strategia redistribuirii riscurilor de pret si obtinerea de profit fara a investi in activele al caror pret genereaza efectele financiare respective. Investitia in active de natura monetara, financiara sau comerciala devine marginala ca interes. Interesul tranzactional major este dat de posibilitatea realizarii unor castiguri din evolutia preturilor anumitor active fara a face si transferul de proprietate asupra acestora, deci fara a realiza un ciclu de investitie - dezinvestitie.

Tranzactia devine doar un joc foarte bine reglementat in care participantii opereaza doar cu starea asumata de vanzator sau cumparator sau cu dreptul de a deveni vanzator sau cumparator, fara insa a recurge la aceasta alternativa. Acest joc a fost ulterior rafinat si prin tranzactionarea unor "active" precum indicii bursieri, indicii de navlu, indicii de temperatura, etc., la care alternativa vanzarii/cumpararii este exclusa de la bun inceput.

Si in cazul burselor de marfuri, ca si al celor de valori, se constata in ultimele 2 - 3 decenii o evolutie exponentiala a celei de-a doua categorii de piata, cea a derivatelor, ceea ce a facut ca in prezent, atat pe ansamblu, cat si pe tipuri de active fizice (deci nu sintetice) piata derivatelor sa devanseze cu mult piata la disponibil.

Se impune astfel concluzia ca bursele de marfuri actuale sunt in ansamblul lor preponderent piete ale derivatelor si intr-o mai mica masura piete la disponibil. Pietele contractelor derivate pe marfa, prezinta, asa cum am vazut, particularitatea unica si extrem de importanta de a putea "depersonaliza" si "dematerializa" complet o serie intreaga de tranzactii si de a asigura pe aceasta baza participantilor la tranzactii beneficii ce nu pot fi oferite de alte piete sau tipuri de contracte.