Semnificatiile keynesismului si locul sǎu in gandirea economicǎ actualǎ

Semnificatiile keynesismului si locul sǎu in gandirea economicǎ actualǎ

Declansarea crizei generale a capitalismului si aparitia capitalismului monopolist de stat pe fondul acesteia au fost insotite de importante modificǎri in modul de functionare al mecanismelor economice,sociale si politice ale acestei oranduiri.Agravarea instabilitǎtii-cronicizarea somajului la un nivel inalt,crizele de mare profunzime si duratǎ ca cea din 1929-1933, tendinta inflatiei, a dezechilibrelor bugetare si balanta de plǎti de a deveni fenomene cornice, accentuarea dezechilibrului intre produsul social creat si realizarea lui, frecventa prezentǎ a surplusului relativ de capital de capital care nu-si gǎsea plasament rentabil,dereglarea mecanismelor automate ale pietii si cresterea rolului statului in viata economicǎ-toate acestea fǎceau necesare schimbǎri si in teoria economicǎ burghezǎ.

Teoriile traditionale, in special cele numite neoclasice,-care puneau accent pe capacitatea mecanismelor pietei concurentiale de a solutiona in chip automat problemele echilibrului ofertei cu cererea, ale crizelor socotite accidentale, ale somajului apreciat ca voluntar sau frictionar etc.-venind in evidentǎ contradictie cu realitǎtile noi, s-au discreditat incǎ de la inceputul epocii noastre.

Nevoia reinoirii teoriei economice burgheze a devenit foarte acutǎ in perioada marii crize din 1929-1933 si acestei cerinte i-a raspuns doctrina economicǎ elaboratǎ de J.M.Keynes. Prin ea s-a cǎutat sǎ se opunǎ doctrinei revolutionare a clasei muncitoare despre criza generalǎ si a capitalismului monopolist de stat care cautǎ sǎ descifreze calea de inlocuire a oranduirii perimate cu una nouǎ, ceea ce a socialista-o doctrina burghezǎ prin care sǎ se sugereze cum ar putea sǎ functioneze mecanismul economic si sǎ depǎseascǎ marile dificultǎti.

Keynesismul este, mai intai de toate, o doctrinǎ economicǎ burghezǎ a capitalismului monopolist de stat care spre deosebire de cea marxistleninistǎ, preocupatǎ de intelegerea noilor realitǎti spre a depǎsi capitalismul aflat in noua sa faza-subordoneazǎ cercetarea gǎsirii cǎilor de salvare a capitalismului maturizat. Intreaga conceptie si doctrina keynesistǎ se resimt puternic de aceasta functie indeplinitǎ.

Intrucat renovarea teoreticǎ este subordonatǎ mentinerii vechii oranduiri,ea nu poate avea semnificatia de revolutie in stiinta economicǎ, cum s-a pretins adesea, ci constituea expresia cea mai elocventǎ, a crizei gandirii economice burgheze, fapt atat de mult reliefat in ultima vreme chiar de cǎtre o seama de economisti burghezi. Axandu-se pe intelegerea burghezǎ, conservatoare a capitalismului monopolist de stat doctrina keynesistǎ fundamenteazǎ, pe de o parte, si justificǎ, pe de alta, mǎsuri de politicǎ economicǎ de asa naturǎ incat pot atenua vremelnic unele forme ale instabilitǎtii cu riscul accentuǎri  cauzelor mai profunde ale agravǎrii acesteia.

Anumite mǎsuri de stimulare a consumului si a investitiilor au franat uneori temporar alunecǎrile pe mai departe in criza, iar alte ori au adus moderatii somajului.Aceasta insa cu pretul agravǎrii contradictiei economice fundamentale intre caracterul social tot mai sporit al productiei si insusirea private a roadelor muncii a mii si milioane de oameni,sau a contradictiei sociale intre grupurile monopoliste de dominatie (exercitatǎ cu concursul statului) si masele largi ale natiunii.

Keynesismul, in varianta sa esentialǎ, este o doctrinǎ monopolist-statalǎ si pentru faptul cǎ sustine si stimuleazǎ unirea fortei monopolurilor cu cea a statului intr-un singur mecanism vizand mentinerea capitalismului pe mai departe si maximizarea profiturilor monopoliste, adica tocmai ce este esential in capitalismul monopolist de stat. De aceea locul keynesismului in gandirea economicǎ burghezǎ este de neinteles fǎrǎ a-l lega de evolutia capitalismului monopolist de stat. Atunci cand aceasta s-a afirmat, marcand unele progrese in dezvoltarea capitalismului, si keynesismul a dominat gandirea economicǎ burghezǎ; odata cu intrarea acestuia in criza, contestarile, criticile si valul de opozitie fatǎ de keynesism au crescut chiar in randul economistilor burghezi, inclusive al unor fosti adepti. Actuala miscare pentru o doctrina post-keynesistǎ cautǎ sǎ facǎ ceva mai mult decat neokeynesistii in deceniile sase si sapte-cand s-au adus o seama de amendamente-pentru a salva mǎcar ceva din doctrina originarǎ, si aceasta pentru ca burghezia nu are ceva mai bun cu care sǎ inlocuiascǎ keynesismul. Neolibralismul, tare in critici la adresa doctrinei si practicilor keynesismului, este depǎsit in planul teoriei si anacronic prin solutii.Radicalismul burghez este inacceptabil, deocamdata, pentru monopoluri si cercurile oficiale socotit fiind "prea revolutionary" cand, de fapt, este numai reformator. Cu toate contestatiile vechilor si "noilor economisti", keynesismul a fost si va ramane deocamdatǎ principala doctrina a mentinerii "capitalismului transformat", adica a capitalismului monopolist de stat.