Sistemul monetar. Masa monetara

Sistemul monetar. Masa monetara

Pornind de la aprecierea specialistilor privind rolul banilor in economie, se intelege de ce crearea de moneda, ca si asigurarea unei circulatii monetare normale au fost incredintate de societate unor agenti economici specializati, care sunt institutiile bancare si financiare. Activitatea lor privind reglarea circulatiei monetare intr-o tara sau alta se desfasoara pe baza unor acte normative precise, fiind permanent "supravegheata" de catre stat.

Totalitatea componentelor sau tipurilor de moneda, a principiilor si normelor juridice si economice care reglementeaza circulatia monetara in interiorul unei tari, formeaza sistemul monetar

Fiecare tara are un sistem monetar propriu, care s-a constituit si dezvoltat treptat, pe masura dezvoltarii economiei nationale. Crearea in Europa a Uniunii Economice a dus firesc si la realizarea Uniunii monetare si adoptarea ulterior a monedei unice EURO, care incepand cu 1 ianuarie 2002 a devenit moneda reala, nu numai de cont, pentru tarile care fac parte din Uniunea monetara. Cu alte cuvinte, sistemul monetar al acestor tari trebuie privit si apreciat din perspectiva constituirii asa-numitei Zone EURO.

Omenirea a cunoscut de-a lungul timpului mai multe tipuri de sisteme monetare. Daca avem in vedere natura etalonului monetar, au existat sisteme monetare unde etalonul era metalul pretios, sisteme monetare bazate pe aur-devize si sisteme monetare bazate pe etalonul putere de cumparare. Pornind de la moneda dominanta, putem vorbi de sisteme metaliste, in care unul sau mai multe metale au fost utilizate ca moneda (monometalismul si bimetalismul); sisteme cu baza metalica si moneda de hartie (acestea convertibile in aur de catre banca de emisiune); sisteme monetare ametaliste, bazate pe moneda hartie neconvertibila si moneda scripturala.

In concluzie, se poate spune ca in procesul evolutiei sale, sistemul monetar poarta amprenta conditiilor economico-sociale interne ale fiecarei tari, precum si a celor internationale. Caracteristica principala a acestei evolutii o reprezinta dematerializarea monedei, respectiv trecerea de la moneta metalica la moneda fiduciara (de incredere), apoi la moneda bancara si la cea scripturala, ca in prezent sa treaca la cea electronica si de plastic.

Masa monetara reprezinta cantitatea de moneda aflata in circulatie intr-o anumita perioada, sub toate formele sale (bani de hartie, moneda metalica, bani scripturali etc.)

Masa monetara are o anumita structura, reflectata de asa-numitele agregate monetare, ce pun in evidenta diferite grade de lichiditati. Putem evidentia mai multe agregate monetare.

Specialistii sunt de parere ca banii "in sens restrans", notati cu simbolul M₁, pot fi definiti ca banii "lichizi" (monezile divizionare si banii de hartie) plus depozitele bancare pe baza carora se pot emite cecuri, deci mijloace de plata cu cel mai inalt grad de lichiditate. Marea majoritate a economistilor considera M₁ drept componenta de baza a masei monetare care, prin cantitatea si ritmul evolutiei sale, poate influenta substantial activitatea economica.

Alaturi de bani in sens "restrans" (M₁), specialistii identifica si existenta banilor "in sens larg" (M₂). Acestia se obtin adaugand la M₁ valoarea si evolutia depozitelor bancare "la termen", depozitele la vedere aflate in conturile bancare neoperabile prin cecuri etc.

Depozit "la termen" reprezinta depuneri de bani sau valori (disponibilitati) pe care depunatorii le incredinteaza bancilor pe un anumit interval de timp (1-2 luni . un an etc.).

Prin introducerea diferitelor instrumente de credit pe termen mai scurt sau mai lung se pot calcula forme din ce in ce mai cuprinzatoare ale masei monetare (M₃, M₄ . M_n).

Deci:

M₂ = M₁ + depozitele "la termen" pe perioade scurte

mai corect:

M₂ = M₁ + depozitele care nu se pot transforma in cecuri +

depozitele "la termen" pe termen scurt

M₃ = M₂ + depozitele "la termen" de dimensiuni mari pe timp

indelungat, depuneri si titluri de comert in monede straine

(convertibile), bonuri negociabile etc.

Alaturi de aceste trei acceptiuni ale banilor, respectiv ale masei monetare, exista si a patra (L), denumita active lichide. Acest element (L) este considerat a fi bani ori active care pot fi convertite in bani si care cuprind, alaturi de M₃, si obligatiuni ale statului, polite ale tezaurului precum si alte plasamente negociabile etc.

Priviti banii prin prisma agregatelor monetare, rezulta ca ei sunt importanti pentru ca au un efect de agregare a cererii. Cand oamenii au mai multi bani, au si dorinta de a cheltui mai mult.

Multi specialisti pledeaza pentru a se include in masa monetara, alaturi de banii propriu-zisi, toate instrumentele financiare si titlurile de credit. Prin aceasta se desprinde existenta uni raport invers proportional intre sfera de cuprindere a masei monetare si gradul de lichiditate a elementelor componente.

Avandu-se in vedere legatura intre masa monetara si cererea de bunuri, corespunzator evolutiei preturilor, in tarile dezvoltate se urmareste cu atentie evolutia masei monetare la toate componentele ei (M₁ . ).

Structura si dinamica masei monetare difera de la tara la tara, corespunzator nivelului de dezvoltare, ca si a altor variabile economice si sociale. In tara noastra sunt prezente anumite particularitati specifice unor economii aflate in tranzitie.

Un element important ce rezulta din analiza structurii masei monetare il constituie lichiditatea. Aceasta reflecta volumul mijloacelor de plata detinut de agentii economici, indiferent de forma concreta pe care o imbraca. Cu alte cuvinte, lichiditatea reflecta capacitatea agentilor economici de a face fata platilor la care se angajeaza prin actiunile lor. Desigur, lichiditatea este corelata cu agregate monetare si nu se refera numai la agentii economici, ci ea poate fi extrapolata pana la nivelul economiei nationale.