Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Oscilatoare ARMONICE
Scopul lucrarii: familiarizarea studentilor cu oscilatoarele sinusoidale RC realizate cu amplificatoare operationale.
2. Consideratii teoretice referitoare la oscilatoarele cu amplificatoare operationale
Oscilatoarele armonice sunt destinate generarii unor semnale sinusoidale cu amplitudinea si frecventa controlate. Calitatea unui astfel de circuit se apreciaza prin continutul cat mai scazut in armonici superioare. Frecventa de functionare influenteaza mult constructia oscilatoarelor. Oscilatoarele RC cu AO sunt avantajoase in domeniul frecventelor audio si medii, pana la ordinul MHz. Pentru frecvente mai mari sunt necesare oscilatoare LC, sau cu cristale de cuart, de obicei componentele active fiind tranzistoarele discrete. La frecvente foarte mici este necesara sintetizarea semnalului sinusoidal prin metode mai complicate, deoarece componentele retelei de filtrare ar trebui sa aiba valori deosebit de mari.
Un procedeu fundamental de obtinere a oscilatiilor sinusoidale controlate este bazat pe reactia pozitiva (Armstrong, 1912). Cunoscand amplificarea unui circuit cu reactie pozitiva
Ar A
in care A este amplificarea caii directe iar β amplificarea caii de reactie, se observa ca Ar > A . Mai mult, atunci cand se indeplineste conditia lui Barkhausen: β A = 1, numitorul se anuleaza si amplificarea tinde spre infinit. Relatia lui Barchausen este echivalenta cu urmatoarele conditii:
A
φA + φβ = -2 k p (k numar intreg)
In acest fel chiar daca circuitul nu are la intrare nici un semnal, el va putea genera semnale de iesire. Si reactia negativa poate atinge conditia lui Barkhausen (in acest caz defazajele cumulate φA + φβ trebuie sa ajunga la -p
Pe langa reactia pozitiva mai trebuie asigurata filtrarea frecventei de oscilatie dorite si stabilizarea amplitudinii semnalului obtinut. Filtrarea este relativ simpla, fiind obtinuta prin retele RC cu diferite configuratii. Una dintre retelele des folosite este reteaua Wien.
R1 C1
ui C2 R2 u0
Figura 3.1 Retea Wien
De obicei se prefera alegerea valorilor astfel ca R1 = R2 = R respectiv C1 = C2 = C, caz in care amplificarea retelei devine
Aceasta caracteristica este de tip trece banda cu pulsatia de rezonanta ω0 = 1/(RC), respectiv frecventa de rezonanta f0 = 1/(2pRC). In cazul in care inversam reteaua considerand tensiunea de iesire cea a gruparii R1-C1, caracteristica rezulta de tip opreste banda, cu aceeasi frecventa de rezonanta. Tinand seama de aceasta, conectarea retelei la AO se poate face fie pe calea de reactie negativa, fie pe calea de reactie pozitiva.
R
R2
R1 R C C
u0 u0
R C R2
C R R1
a) Oscilator cu retea Wien pe reactia pozitiva b) Oscilator cu retea Wien pe reactia negativa
Figura 3.2 Oscilatoare cu retea Wien
In varianta a) reactia pozitiva este selectiva, avand maximul pentru f0. In varianta b) reactia negativa este de tip opreste banda, rejectand frecventele diferite de f0. Divizoarele de tensiune R1-R2 (care pot include si potentiometre) permit ajustarea caracteristicilor de frecventa astfel incat amplitudinea u0 sa nu fie prea mare, pentru a nu se produce distorsiuni. Altfel spus, conditia de oscilatie trebuie sa fie indeplinita doar in vecinatatea apropiata a frecventei de rezonanta f0. In ambele cazuri putem considera ca cele doua retele pasive formeaza o punte Wien, intrarile AO fiind conectate in diagonala puntii.
Sa consideram de exemplu cazul a). Cunoscand ca atunci cand nu este saturat, AO functioneaza cu intrarile la acelasi potential, rezulta relatiile care definesc raportul necesar dintre R1-R2 pentru amorsarea oscilatiilor:
R1/(R1 + R2) = 1/3 T R2 = 2R1
In acest caz amplificarea retelei de reactie pozitiva este =1/3 iar amplificarea caii directe trebuie sa fie exact A = 1/β = 3. Pentru amorsarea sigura a oscilatiilor ar trebui sa avem insa A > 3. Dupa amorsarea oscilatiilor este insa necesara scaderea valorii A exact la 3, deoarece o valoare mai mare ar antrena, prin reactie pozitiva, cresterea progresiva a iesirii pana la saturarea AO. Pe de alta parte, in cazul A < 3 oscilatia s-ar amortiza pana la disparitie. Rezulta necesitatea controlului automat al amplitudinii semnalului rezultat.
Exista doua categorii mari de circuite de sta-bilizare a oscilatiilor: circuite stabilizate parametric si circuite cu stabilizare activa.
In figura 3.3 este prezentata o varianta de stabilizare parametrica prin rezistenta suplimentara R3 si diodele conectate antiparalel D1 si D2. Cand semnalul de iesire este mic diodele sunt blocate, rezistenta R3 izolata si amplificarea caii directe mai mare de 3. Cand oscilatia a fost amorsata, daca amplitudinea creste suficient de mult ca sa produca deschiderea diodelor, rezistenta R3 intervine in cir-cuit in paralel cu R3 scazand amplificarea directa si nivelul semnalului.
Stabilizarea activa presupune circuite mai complicate cu amplificatoare de eroare si elemente de executie de exemplu cu tranzistoare cu efect de camp cu rol de rezistenta controlata (in locul lui R3).
D1 R3
D2
R2
R1
u0
R C
C R
Figura 3.3 Oscilator Wien cu
stabilizarea amplitudinii
Un alt procedeu posibil de producere a semnalelor sinusoidale consta din filtrarea cu un filtru selectiv a semnalelor dreptunghiulare produse de un astabil.
3. Formatoare de tensiune sinusoidala
Formatoarele de tensiune sinusoidala sunt circuite capabile sa aproximeze forma de unda sinusoidala prin segmente de dreapta, la intrarea lor aplicandu-se semnale triunghiulare. Acest mod de functionare genereaza distorsiuni, dar prezinta doua proprietati importante:
permite functiona chiar si la frecvente foarte mici;
permite obtinerea unui semnal cu frecventa variabila, controlabila prin frecventa semnalului triunghiular aplicat intrarii.
Cu cat numarul de segmente prin care se face aproximarea este mai mare, distorsiunile sunt mai scazute. Un alt mod posibil de atenuare a distorsiunilor este filtrarea semnalului de iesire.
Aproximarea prin segmente a caracteristicii sinusoidale rezulta prin comutarea unor retele rezistive. Comutarea in punctele dorite ale caracteristicii se obtine cu ajutorul unor diode.
+15V
2,2k uintrare
uiesire
27k +5,5V
-5,5V
12k
Observatie: aproximarea sinusoidei (pe un sfert de perioada) se face prin
6 segmente
8,2k
2,2k
-15V
Figura 3.4 Formator de tensiune sinusoidal cu diode
3. Desfasurarea lucrarii
Se apeleaza programul Electronics Workbench 5.12 si se realizeaza schema din figura 3.5.
Fig. 3.5 Retea Wien
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |