Hazarde Naturale si Antropice

Hazarde Naturale si Antropice

I. Aspecte generale si trasaturi ale hazardelor naturale

Inceputul acestui mileniu se caracterizeaza printr-un impact tot mai accentuat al activitatilor umane asupra Terrei, care determina modificari globale ale mediului.

Modificarile accentuate ale mediului pe Terra , presiunea crescanda a societatii asupra elementelor de mediu genereaza o serie de crize dintre care unele au devenit globale, cum ar fi tendintele de incalzire a climei, datorate efectului de sera, apoi reducerea stratului de ozon, ridicarea nivelului Oceanului Planetar, despaduririle si procesele de degradare a solurilor, poluarea crescanda si desertificarea.

Omul are insa si un impact pozitiv asupra mediului prin extinderea teritoriilor protejate(in parcuri si rezervatii naturale), prin ocrotirea unor specii de plante si animale pe cale de disparitie, a unor obiective geomorfologice, geologice si paleontologice, precum si prin numeroase lucrari de inginerie a mediului.

Hazardele naturale sunt manifestari extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundatiile, secetele, care au o influenta directa asupra vietii fiecarei persoane, asupra societatii si a mediului inconjurator. Atunci cand hazardele produc distrugeri de mare amploare si pierderi de vieti omenesti, ele sunt denumite dezastre sau catastrofe naturale.

Vulnerabilitatea pune in evidenta gradul de expunere a omului si a bunurilor sale fata de diferite hazarde, indicand nivelul pagubelor pe care le produce un anumit fenomen.

Riscul reprezinta nivelul probabil al pierderilor de vieti omenesti, al numarului de raniti, al pagubelor aduse proprietatilor si activitatilor economice de catre un anumit fenomen natural sau grup de fenomene intr-un anumit loc si intr-o anumita perioada.

II. Hazarde endogene si exogene

Hazarde naturale pot fi clasificate in functie de diferite criterii, in functie de geneza, hazardele naturale se diferentiaza in:

Hazarde endogene, a caror actiune este generata de energia provenita din interiorul planetei, in aceasta categorie fiind incluse cutremurele si eruptiile vulcanice.

Hazarde exogene, generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de unde categoriile de: hazarde climtice, hazarde hidrologice, hazarde geomorfologice, hazarde oceanografice, hazarde biologice, hazarde biofizice si hazarde astrofizice.

Hazarde endogene

Cutremurele de pamant sunt miscari bruste ale scoartei care produc unde elastice reflectate in trepidatii cu un impact puternic asupra asezarilor umane.

Cele mai numeroase si mai puternice cutremure sunt generate de dinamica interna a Terrei, fiind numite cutremure tectonice.

Socurile seismice se produc ca urmare a unor procese de fracturare si frecare intre compartimentele scoartei terestre, in aceasta situatie fiind eliberata o cantitate mare de energie, care se masoara in ergi si este utilizata pentru calcularea magnitudinii cutremurului. Magnitudinea se masoara cu ajutorul unei scari logaritmice, numita scara Richter, cuprinsa intre 0,3 si 9 grade.

Cutremurul din 27/28 iulie 1976 din provincia chineza Tangshan, avand magnitudinea intre 7,4 si 7,8 pe scara Richter, a provocat, printre altele, intre 250000 si 750000 de morti plus peste 160000 de raniti grav.

In tara noastra cele mai puternice cutremure, care produc mari pagube materiale se inregistreza in regiunea seismica Vrancea situata in regiunea de curbura a Carpatilor. Astfel de cutremure, care au determinat si numeroase pierderi de vieti omenesti s-au inregistrat la 26 noiembrie 1802,10 noiembrie 1940 (a avut adancimea focarului de 122 km si magnitudinea de 7,4 pe scara Richter) si 4 martie 1977 (adancimea focarului fiind de 93 km si magnitudinea de 7,2 pe scara Richter).

Hazardele legate de cutremure se diferentiaza in hazarde primare si hazarde secundare.

Hazardele primare sunt legate de transmiterea undelor seismice din locul de producere al cutremurului din adancul scoartei, numit focar. Amplitudinea miscarii terenului este mai mare in apropierea epicentrului(proiectia la suprafata scoartei terestre a focarului) si tinde sa scada pe masura indepartarii de acesta.

Hazardele secundare sunt legate de procesele generate de undele seismice la suprafata Pamantului si cuprind alunecari, prabusiri, aparitia sau reactivarea unor falii, formarea vulcanilor noroiosi, formarea unor valuri uriase numite tsunami.

Eruptiile vulcanice sunt hazardele endogene care au impresionat puternic omul inca din Antichitate. Acestea sunt datorate energiilor acumulate in rezervoarele subterane care contin lave si presiunilor exercitate de fortele tectonice, care determina ascensiunea materiei incandescente spre suprafata.

Eruptiile islandeze si hawaiene sunt caracterizate ca eruptii linistite, cu lave fluide, bazice, care sunt evacuate prin cratere. Eruptiile de tip strombolian prezinta lave mai vascoase, cu eruptii moderate; cele de tip vulcanian sunt caracterizate prin lave foarte vascoase, cu explozii puternice, extrem de periculoase. In aceasta ultima categorie se incadreaza vulcanii Vezuviu, Volcano (Italia) si Paricutin (Mexic). Eruptiile pliniene (spre exemplu, eruptia din 1991 a vulcanului Pinatubu, din insulele Filipine) sunt violente si deverseaza cantitati mari de cenusi vulcanice; cele peleene (vulcanul Montagne Pelee din insula Martinica) sunt insotite de nori arzatori extrem de periculosi, iar eruptiile ultravulcanice sunt probabil cele mai violente, datorita formarii unor presiuni uriase la contactul rezervorului subteran de lava cu apa marii.

Vulcan activ, situat intr-un podis, din partea central-sudica a Mexicului, are inaltimea de 2 746 m. Este vulcanul cu cea mai spectaculoasa aparitie si cu cea mai rapida dezvoltare. A aparut la 20 februarie 1943 . intr-un lan de porumb. Intr-o zi s-a ridicat cu 6 m deasupra pamantului, iar intr-o saptamana a format un con de 150 m si dupa zece saptamani a atins 300 m, ca dupa un an sa aiba o inaltime de 450 m. In primele luni de activitate au fost expulzate circa doua miliarde de m³ de cenusa si lava. Timp de 10 ani, cu cateva intreruperi, vulcanul a erupt mereu, ingropand sub cenusa campii si paduri pe o intindere de mii de hectare. In anul 1953 si-a incetat activitatea.

Cei mai numerosi si mai periculosi si activi vulcani de pe Terra sunt situati in zonele de subductie din jurul Oceanului Pacific, cunoscute sub numele de "Centura de Foc a Pacificului".

Cel mai eficient mod de aparare impotriva efectelor eruptiilor vulcanice consta in luarea unor masuri pentru evitarea concentrarii asezarilor omenesti pe conurile vulcanilor activi sau in apropierea lor.

Hazardele exogene

Hazardele geomorfologice cuprind o gama variata de procese, cum sunt alunecarile de teren, curgerile de noroi, prabusirile, procesele de eroziune in suprafata si ravenarea, care produc mari pagube materiale si uneori victime. Aceste procese determina o degradare accentuata a versantilor, distrugerea stratului fertil de dol si transformarea unor suprafete intinse in terenuri neproductive sau slab productive.

Alunecarile reprezinta procese de miscare a unor mase de pamant sub actiunea gravitatiei, in lungul unor suprafete de alunecare care le separa la partea stabila a versantului. Cele mai numeroase alunecari se inregistreza pe versantii cu inclinari moderate, constituiti din argile si din alternante de argile, marne, gresii si nisipuri. Materialele deplasate prin alunecari pot avea grosimi diferite, de la zeci de centimetri la zeci de metri.

Alunecarea de teren din provincia chineza Gansun, din decembrie 1920,datorata unui puternic cutremur, a distrus o suprefata de circa 70000 km² modificand total peisajul (localnicii numind fenomenul "muntii mergeau") si a provocat moartea a peste 200000 de persoane.

Prabusirile sunt deplasari rapide ale maselor de roci pe versantii abrupti, prin cadere libera, prin salturi sau prin rostogolire. Acestea se produc mai ales la inceputul primaverii, datorita alternantelor frecvente ale inghetului si dezghetului.

Prabusirile reprezinta un factor de risc important pentru localitatile si caile de comunicatie din spatiul montan.

Curgerile de noroi si grohotisuri se produc in urma imbinarii cu apa a depozitelor de alterare de pe versantii despaduriti din regiunile montane afectate de precipitatii abundente. Datorita faptului ca materialul noroios depaseste de 1,5-2 ori densitatea apei, curgerile de noroi au o mare putere de transport si de distrugere. Spre exemplu, in 1970, in Anzii Peruvieni,unde o curgere de noroi cu o lungime de 15 km s-a deplasat cu o viteza de peste 300 km/h,acoperind in cateva minute localitatile Yungay si Ramrahirca; au fost inregistrate 18000 de victime.

Avalansele sunt hazarde naturale care reprezinta un pericol pentru populatia montana si pentru turistii din numeroase tari ale lumii. Deplasarea rapida a zapezii pe versantii abrupti acoperiti cu zapada este favorizata de ninsorile abundente, de schimbarile rapide de temperatura, care favorizeaza topirea brusca a stratului de zapada, si de perturbarea echilibrului zapezii prin trepidatii.

Eroziunea in suprafata si ravenare sunt hazarde care se manifesta pe 1,1 miliarde hectare pe Glob, atat in regiunile umede, cat si in cele aride si semiaride. Aceste hazarde sunt intensificate si extinse de activitatile umane.

Numai in Podisul Moldovei au fost identificate peste 9000 de ravene, care au determinat indepartarea intr-un interval de 100-300 de ani a 274 milioane m³de sol si roca si scoaterea din circuitul agricol a unor suprafete insemnate de terenuri.

Scurgerea apei pe versant sub forma unor siroaie instabile determina formarea unor mici canale numite rigole, a caror adancime ajunge la 30-40 cm. Prin adancirea rigolelor se formeaza ogasele(0,5-2 metri adancime) si ravenele, cand adancimile depasesc 2 metri. Aceste forme de eroziune in adancime aduc mari pagube, contribuind la scoaterea din circuitul economic a unor suprafete intinse.

In tara noastra arealele cele mai afectate de procese de eroziune in suprafata si de ravenare sunt localizate in Podisul Moldovei, in Subcarpati si in Podisul Getic.

Hazardele climatice cuprind o gama variata de fenomene si procese atmosferice care genereaza pierderi de vieti omenesti, mari pagube si distrugeri ale mediului inconjurator.

Ciclonii tropicali sunt furtuni violente, formate intre 5-15⁰ lat. N si S, avand viteze ale vantului de peste 118 km/h. Acestea poarta denumiri diferite de la o regiune la alta: "uragan"(hurricane) in Oceanul Atlantic, taifun in Oceanul Pacific si "ciclon tropical" in Oceanul Indian si in lungul coastelor Australiei.

In cadrul ciclonilor, care pot sa aiba in diametru cuprins intre 500 si 1000 km, miscarea maselor de aer are un caracter circular si prezinta, uneori, traiectorii neasteptate si intensificari locale greu de anticipat. In partea centrala, numita "ochiul ciclonului", vantul este slab si predomina timpul senin; coroana principala cu un diametru de pana la 200 de km, este caracterizata prin violente si ploi abundente. Spre exterior viteza vantului si cantitatile de precipitatii tind sa se diminueze treptat.

Cel mai distrugator ciclon tropical cunoscut sub aspectul pierderilor de vieti omenesti a fost cel din noiembrie 1970, cand, in Bangladesh, in asezarile din delta fluviilor Gange si Brahmaputra si-au pierdut viata circa 1 milion de persoane(dupa alte surse numarul a fost fie mai mic, fie mai mare), alte cateva milioane ramanand fara adapost si hrana.

Tornadele sunt hazarde climatice foarte periculoase datorita fortei deosebite a vanturilor, care au un caracter turbionar. Acestea se produc pe continente intre 20^o si 60^o lat. N si S. In cadrul unei tornade, care are aspectul unei coloane inguste sau al unei palnii intoarse, viteza vantului este cuprinsa intre 60 si 400 km/h, iar diametrul poate sa ajunga la cativa km. Aerul in miscare antreneaza cantitati mari de praf care dau tornadelor o culoare cenusie, distincta.

Furtunile extratropicale sunt caracteristice regiunilor din zona temperata si se formeaza la contactul dintre masele de aer polar si cele tropicale, uneori fiind extinse pe suprafete uriase. In timpul iernii aceste furtuni sunt asociate cu caderi abundente de zapada care genereaza viscole puternice.

Seceta este un hazard climatic cu o perioada lunga de instalare si este caracterizata prin scaderea precipitatiilor sub nivelul mediu, prin micsorarea debitului raurilor si a rezervelor subterane de apa care determina un deficit mare de umezeala in aer si in sol, cu efecte directe asupra mediului si in primul rand asupra culturilor agricole.

In conditiile lipsei precipitatiilor, pentru un anumit interval de timp, se instaleaza seceta atmosferica. Lipsa indelungata a precipitatiilor determina uscarea profunda a solului si instalarea secetei pedologice. Asocierea celor doua tipuri de seceta si diminuarea resurselor subterane de apa determina aparitia secetei agricole care duce la reducerea sau pierderea totala a culturilor agricole.

Seceta din vara anului 2000, considerata cea mai puternica din ultimii 100 de ani in tara noastra, a afectat 2,6 milioane hectare si a produs pagube evaluate la 6500 miliarde de lei. In tara noastra, secetele se pot inregistra pe parcursul intregului an, cele mai numeroase fiind la sfarsitul verii si inceputul toamnei. Cele mai puternice efecte se inregistreaza in parte de sud-est( Dobrogea, Baragan, sudul Podisului Moldovei).

Inundatiile sunt hazarde hidrografice cu o larga raspandire pe Terra care produc mari pagube materiale si pierderi de vieti omenesti. Aceste hazarde se pot produce in lungul raurilor( care dreneaza circa 70% din suprafata continentelor).

Inundatiile sunt cele mai raspandite hazarde pe Terra. Acestea produc anual peste 20000 de victime, afecteaza peste 100 de milioane de persoane si acopera cu apa suprafete de mii de hectare. In Bangladesh, tara cea mai afectata de inundatii, 30% din suprafata este periodic acoperita de ape.

In China, Fluviul Galben( Huang He ) a produs in ultimele doua milenii 1500 inundatii puternice, schimbandu-si albia cu zeci de kilometri de 26 de ori.

Fluviul Huang He a provocat cele mai catastrofale inundatii cunoscute in istorie, datorita regimului hidrologic neregulat, cu cresteri bruste de nivel, si al malurilor putin inaltein zona de campie. Ca urmare a inundatiilor din anul 1887, a fost acoperita cu apa o suprafata de 130000 km², au murit circa un milion de persoane si a pierit, ulterior, prin foamete, un numar si mai mare. In prezent, fluviul este indiguit si nu mai provoaca inundatii decat intr-o mai mica masura.

Hazardele oceanografice cuprind hazardele generate de valurile de vant sau de cutremure(tsunami), de banchiza de gheata si de deplasarea aibergurilor, de producerea fenomenului El Niňo, de ridicarea nivelului Oceanului Planetar.

Valurile eoliene puternice produse de furtuni sunt periculoase pentru navigatie si au un impact insemnat asupra coastelor. In unele situatii este realizat un spectru de interactiune in care se combina energia mai multor valuri, cu inaltimi de 8-10 m, a caror rezultanta este deosebit de periculoasa pentru ambarcatiuni si pentru platformele petroliere marine( de ex. cele din Marea Nordului).

Tsunami sunt valuri uriase produse de cutremurele puternice, eruptii vulcanice si alunecari submarine. Denumirea acestor fenomene este de origine japoneza si are intelesul de "valuri de port". Cele mai numeroase asemenea valuri se produc in Oceanul Pacific, dar se intalnesc si in Oceanul Indian, Oceanul Atlantic si in Marea Mediterana.

Valul tsunami generat de cutremurul din Chile din 23 mai 1960, cu magnitudinea de 8,6 grade pe scara Richter, a inaintat 500 metri in interiorul uscatului si a produs peste 1000 de victime. Pe ocean s-a propagat pe o distanta de 10000 km, pana in insulele Hawaii, unde au fost inregistrate 62 de victime si pagube de peste 60 milioane de dolari.

In largul oceanului, viteza valurilor tsunami ajunge la 900 km/h, lungimea lor fiind de 100-200 km, iar inaltimea de 0,5-1 m. In apropierea coastelor, inaltimea lor creste la 20-30 metri, iar viteza se reduce datorita frecarii cu fundul marii.

Cel mai puternic tsunami, provocat de un cutremur cu epicentrul in golful Prince William, din Alaska, a fost inregistrat, la 28 martie 1964; a atins 67 m amplitudine in zona portului Valdes, iar valul care a luat nastere a traversat, in 22 de ore, intregul Ocean Pacific.

Banchiza de gheata, a carei grosime poate sa ajunga la 3-4 m, devine un hazard pentru navigatie atunci cand se extinde rapid si pune in dificultate, datorita pericolului de blocare, navele de cercetari sau de pescuit oceanic.

Aisbergurile sunt fragmente uriase de gheata desprinse din calotele glaciare sau de ghetari polari, care plutesc impinse de vanturi ori de curenti oceanici. Aisbergurile pot fi intalnite de nave pe circa 20% din suprafata oceanelor, fiind un pericol pentru circulatia maritima si pentru platformele marime de foraj si de exploatare a petrolului.

Cea mai cunoscuta catastrofa navala produsa de ciocnirea cu un aisberg s-a produs la 14 aprilie 1912, cand transatlanticul "Titanic" s-a scufundat in largul coastelor insulei Newfoundland, fiind inregistrate 1503 victime.

Oscilatia Sudica - El Niňo este un fenomen complex de interactiune intre apele Oceanului Planetar si atmosfera, care se produce in zona tropicala a Oceanului Pacific. Acest fenomen se manifesta prin incalzirea anormala, la suprafata, a apelor Oceanului Pacific, care se deplaseaza dinspre partea vestica spre partea estica sub impulsul unor mase de aer cu aceeasi directie de miscare. In acest fel sunt perturbate vanturile alizee, fenomen care genereaza modificari climatice majore, in special in zonele tropicale. Aceste perturbari se manifesta prin secete, furtuni violente, insotite de inundatii si cicloane puternice.

Incalzirea apei oceanului se produce in preajma Craciunului, fenomenul fiind denumit de pescari din Peru si Ecuador "El Niňo"( Copilul Domnului ). Acest fenomen se repeta in intervale neregulate, cuprinse intre 3 si 7 ani, iar incalzirea poate sa persiste 1-2 ani. Oamenii de stiinta au numit fenomenul El Niňo "Oscilatia Sudica" sau, prescurtat ENSO ( El Niňo Southern Oscilation), pentru a pune in evidenta caracterul fluctuant al acestuia al acestor incalziri al apelor oceanului din emisfera sudica.

Racirea anormala a apelor din estul Oceanului Pacific a fost denumita "La Niňa"( "fetita" in limba spaniola), aceasta fiind opusul fenomenului El Niňo. La Niňa se manifesta prin intensificarea vanturilor de est care imping cantitatile mari de apa calda de la suprafata oceanului spre vest, locul apei calde fiind luat de o apa mai rece provenind din adancuri. Acest fenomen, la randul lui, o serie de hazarde, cum sunt ploile musonice puternice in India, ploi abundente si taifunuri in Australia, uragane in sudul Oceanului Atlantic, etc.

Ridicarea nivelului Oceanului Planetar este legata de tendinta generala de incalzire a climei si reprezinta un hazard global, de lunga durata cu numeroase consecinte grave pentru zonele de coasta. Aceasta ridicare este datorata aportului tot mai mare de apa dulce de pe continente, provenita din topirea ghetarilor si din apele subterane utilizate de om pentru irigatii.

Masuratorile precise efectuate de oamenii de stiinta au pus in evidenta ca in ultimul secol ridicarea nivelului Oceanului Planetar a fost in medie de 1-1,5 mm/an. Pana in anul 2030 aceasta ridicare va inregistra valori de 10-30 cm, determinand intensificarea proceselor de abraziune, retragerea coastelor si acoperirea cu apa a unor suprafete joase.

Hazarde biologice sunt reprezentate de epidemii si de invazii de insecte.

Epidemiile sunt caracterizate prin imbolnavirea in masa ale populatiei, datorita unor agenti patogeni cum sunt virusii, rickettsiile, bacteriile, fungii si protozoarele. Cele mai grave maladii sunt transmise de agenti purtatori precum tantarii( malaria, febra galbena), musca tete( boala somnului), puricii, paduchii(tifosul exantematic).

Epidemiile de mari proportii poarta denumirea de pandemii au generat milioane de victime, mai ales in Evul Mediu( ciuma bubonica, spre ex. , in Europa). In prezent se manifesta maladia SIDA( Sindromul Imunodeficientei Dobandite), determinata de virusul HIV, cu transmitere sexuala sau prin transfuzii de sange.

Epidemiile sunt favorizate de saracie, lipsa de igiena, infestarea apei, aglomerarea gunoaielor menajere, inmultirea sobolanilor si a cainilor comunitari. Hazardele naturale, cum sunt inundatiile sau cutremurele puternice, sunt insotite de pericolul declansarii unor epidemii.

Masurile preventive cuprind vaccinarea si educarea populatiei, pastrarea igienei in scoala si in familie, izolarea focarelor de declansare a epidemiilor, combaterea agentilor purtatori.

Invaziile de insecte, in special lacuste, produc pagube mari agriculturii, indeosebi in Africa, Asia, estul Europei si in America de Nord. Combaterea lacustelor se realizeaza prin diferite metode, cum ar fi distrugerea oualor, utilizarea insecticidelor si a unor capcane pentru distrugerea nimfelor de lacustelor.

Incendiile sunt hazarde periculoase pentru mediu si pentru activitatile uname si determina distrugeri ale recoltelor, ale unor suprafete impadurite si ale unor constructii.

Incendiile pot fi declansate de cauze naturale cum sunt fulgerele, eruptiile vulcanice, fenomenele de autoaprindere a vegetatiei si de activitatile omului( neglijenta utilizarii focului, incendieri intentionate, accidente tehnologice). In perioadele secetoase, incendiile sunt favorizate adeseori de vanturi puternice asociate cu temperaturi ridicate, care contribuie la extinderea rapida a focului. Si in tara noastra in astfel de perioade de produc incendiile in localitati, in paduri si pe terenuri agricole.