Ihtiofauna rezervatiei biosferei delta dunarii

IHTIOFAUNA REZERVATIEI BIOSFEREI DELTA DUNARII

1 Elemente de biologie si ecologie ale speciilor de pesti din RBDD

Incadrarea sistematica a pestilor din Delta Dunarii este urmatoarea:

Supraincrengatura Deuterostomia

Increngatura Chordata

Subincrengatura Craniata (Vertebrata)

Supraclasa Gnathostoma

Clasa Actinopterygii (pestii ososi)

Clasa Cephalospidomorphi (Supraclasa Petromyzontomorphi) este rar intalnita in Delta Dunarii, iar clasa Elasmobranchii (Clasa Chondrichthyes) este intalnita exclusiv in Marea Neagra, principala clasa de pesti din RBDD fiind clasa Actinopterygii.

In Romania si nu numai, delta reprezinta locul de tranzitie de la apele de ses spre apele marine, in apele marine speciile de pesti au cu totul alte adaptari incepand din apropierea tarmului inspre larg. In delta se poate observa o imbinare a speciilor de pesti de apa dulce cu cele de apa marina.

Astfel majoritatea speciilor dulcicole din zona crapului (specii reofile) se intalnesc si in delta, totodata specii marine patrund in delta, mai ales speciile marin migratoare anadrome potamotoace (pe bratele fluviului, iar in balti doar accidental) sau specii marine eurihaline. In delta se intalnesc si specii semimigratoare care patrund primavara in balti unde se reproduc, iar toamna se reintorc in Dunare (specii generativ reofile: vaduvita, somn sau specii generativ limnofile: crap, batca, platica, babusca, avat, salau). Tot in delta se intalnesc si specii indiferente (stiuca, oblet, boarta, ghibort) si specii stagnofile (plevusca, cernusca, moaca de bradis, caracuda, lin, tipar, tiganus, undrea, biban-soare, caras, rosioara, etc.)  

Atat speciile reofile cat si cele limnofile (stagnofile) din Delta Dunarii sunt asemanatoare in ceea ce priveste aspectul extern cu unele mici diferente, in general au forma corpului fusiform comprimat lateral adaptat unui curent redus, slab inotatori cu corpul inalt cei bentonici sau buni inotatori in straturile superioare ale apei. Totusi, deficitul de oxigen din balti au dezvoltat si alte organe respiratorii la speciile limnofile, precum respiratia intestinala la Cobitidae si vezica de aer la Umbridae). Forma corpului mai poate fi serpentiforma (anghila, Cobitidae) sau aculiforma (undrea) care ajuta specia in conditiile date ale deltei.

Melanoforii (celulele pigmentare) speciilor de pesti din delta au o mare capacitate de variatie, dispunandu-se in tegument in asa fel incat pestele sa fie cat mai bine camuflat in mediul in care traieste, imitand culoarea acestuia, dar totodata culoarea tegumentului este diferita astfel incat speciile limnofile sunt mult mai inchise la culoare in "ape negre" decat cele din ape curgatoare "ape galbene".

Crapul, platica, caracuda si carasul sunt aplatizati, sectiunea ovala a corpului realizand viteze mici de inot. Dunarea si cursul inferior al raurilor mari (Olt, Mures, Prut etc.) si ecosistemele din lunca lor inundabila corespund zonei crapului (Cyprinus carpio, Abramis brama, Perca fluviatilis). Dunarea inferioara, ecosistemele de lunca si Delta reprezinta un ansamblu complex de sisteme in care traiesc o serie de specii reofile si reotolerante din etajele superioare (clean, mreana, scobar etc.) si altele generativ limnofile (crap, platica, avat, babusca etc.) si stagnofile (caras, lin, biban), in aceasta zona migreaza si pesti anadromi, potamotoci (Alosa, Acipenser, Huso, cu exceptia cegii).

Dupa mediul pe care-l populeaza sunt: pesti marini, salmastri sau de apa dulce, iar dupa adancimea la care traiesc sunt pesti litorali (langa mal), pelagici, bentonici sau abisali (pentru speciile marine).

Dupa habitatul ocupat pot fi pesti sedentari (somn, caras, lin, biban, stiuca), semimigratori (crap) sau migratori (sturioni, anghila, clupeidae).

Pestii apelor dulci se clasifica, dupa preferinta fata de curentul apelor, in: reofili (avat, vaduvita, mihalt), limnofili (stagnofili), indiferent dulcicoli (stiuca, biban).

Dupa preferinta hranei sunt: fitofagi (cosas, rosioara), fitoplanctonofagi (sanger), perifitofagi (scobar), detritofagi (chefal), zooplanctonofagi (novac), bentofagi (majoritatea Ciprinidae), ihtiofagi sau omnivori, dar o delimitare exacta intre aceste categorii nu se poate face deoarece in cursul vietii pestii au mai multe moduri de hranire.

Dupa locul unde isi depun ponta pesti sunt: litofili (sturionii), fitofili (crap, platica, biban, stiuca), psamofili (Gobiidele), pelagofili (unele Clupeidae, sabita), ostracofili (boarta), dar sunt si specii de pesti intermediari intre aceste grupe.

Atat conditiile abiotice cat si cele biotice in care traiesc pestii, fiind atacati de nenumarati rapitori, incepand de la plantele carnivore, celenterate, moluste, sfarsind cu pasarile si mamiferele, au facut ca acest grup de vertebrate sa fie nevoit sa se adapteze la mediul de viata ceea ce a determinat o mare variabilitate de specii de pesti (peste 20 000 de specii pana la 27 977 de specii in intreaga lume de reprezentanti actuali) devenind cel mai bogat grup dintre vertebrate. Cu toate ca exista specii adaptate la cele mai diverse conditii de viata, pestii au o serie de caractere comune determinate de originea lor comuna si adaptarea la mediul acvatic: branhiile, membrele transformate in inotatoare, caudala care serveste drept carma si amortizeaza contracurentii si vartejurile, pielea bogata in mucus, etc.

De aceea putem afirma ca reprezentantii speciilor de pesti din Delta Dunarii nu se diferentiaza morfofunctional si anatomic prea mult de cei din intreaga lume, totusi cateva caractere aparte pentru pestii din aceasta zona sunt evidente la o atenta cercetare. Acest lucru se observa mai ales prin diferente de numar mediu de radii in inotatoare, grosimea pedunculului caudal, diferente de greutate, diverse nuante de culoare a corpului.

Baltile din Delta Dunarii prezinta o bogata ihtiofauna cu specii reofile, limnofile, migratoare anadrome, marine eurihaline sau indiferente, pesti cu corpul fusiform, comprimat lateral, buni inotatori pelagici sau slab inotatori bentonici, colorit inchis la culoare adecvat "apelor negre", unele specii au si altfel de respiratie (intestinala sau prin vezica de aer) in zonele cu bahna multa, urat mirositoare si lipsite de oxigen.

2 Speciile de pesti din RBDD

Specii de pesti noi identificate dupa 1964 in Romania, in Delta Dunarii in mod special, sunt: Gymnocephalus baloni, Cobitis tanaitica, iar recent au fost descrise si: Cobitis megaspila, Knipowitschia cameliae, iar dintre cele alohtone se regaseste in complexul lacustru Razim-Sinoie Percatina demidoffi.

O actualizare recenta a speciilor de pesti din RBDD arata prezenta a 133 specii de pesti, dintre care 47 specii sunt dulcicole, 12 specii eurihaline, 9 marin-migratoare, 56 specii marine, iar 9 specii introduse, alohtone (Tab. 19).

Tabel 19 Gruparea speciilor de pesti din RBDD dupa mediu de viata si origine

Acestora li se mai adauga speciile: Alosa maeotica (scrumbia alba de mare), cu un statut neclar datorita faptului ca nu s-a gasit nici un exemplar pe teritoriul romanesc al Deltei Dunarii si Mylopharingodon piceus (scoicar), specie introdusa in vederea pisciculturii dar sortita esecului si neregasita decat intamplator in mediu natural, unde nu a reusit sa se aclimatizeze si sa se reproduca.    

Par a fi disparute sipul (Acipenser sturio) care a fost totdeauna rar la noi, viza (Acipenser nudiventris) neregasita de aproape 50 ani, salaul vargat (Sander volgense) care mai exista doar in Crisul-repede, dar de curand a fost capturat in apropierea localitatii Tulcea un exemplar (in 2006), un alt exemplar juvenil in lacul Parches capturat de catre autor (2007) si un alt juvenil in apropierea Sahalinului, in 2006, de aceea putem afirma ca specia nu e disparuta.

Pe langa acestea, disparute sunt si 3 specii de babusca (Rutilus): R. pigus, R. haekeli (specie cu statut incert, gasindu-se un numar mic de exemplare in Razim si la gura bratului Sulina) si R. frisii (s-a gasit in lacul Razim in 1956, probabil exemplar ratacit).

In concluzie, in total s-au gasit 3 Clase cu 20 Ordine cu 44 Familii cu 135 specii de pesti in RBDD, dintre care Cobitis megaspila nu este recunoscuta ca specie aparte, ramanand astfel 134 specii descrise.

Ultimele noutati in ceea ce priveste ihtiofauna Deltei Dunarii sunt acelea ca S. volgense a fost regasit in 2007 de autor, iar din 2007 a aparut o noua specie exotica, Perccottus glenii (guvidul de Amur), capturata de catre autor, ceea ce creste numarul speciilor de pesti la 135.

3 Efectul impactului antropic asupra ihtiofaunei din RBDD

Principalele activitati umane care au efect nociv asupra apelor noastre sunt:

- utilizarea apei pentru irigatii, pentru alimentarea localitatilor ceea ce a dus la scaderea debitului de apa sau si mai grav desecarea unor mari suprafete acvatice in vederea practicarii agriculturii. Astfel din cele 661 lacuri, cu suprafata de peste 1 ha (cu o suprafata totala de 31 493 ha, adica 9,49% din suprafata deltei) s-au redus, prin desecarea si indiguirea amenajarilor agricole Pardina si Sireasa, la numarul de 479 lacuri (in unitatile Letea, Caraorman si Dranov) cu 25 794 ha (adica 8,06% din suprafata deltei).

- suprapescuitul, legal sau de catre braconieri a afectat speciile de talie mare si de valoare economica (este cazul sturionilor, crapului, somnului).

Cresterea capacitatii de pescuit (pescari, unelte, efort) a fost pregnanta in perioada 1990-2000, cand numarul de pescari s-a dublat, dupa care prin reglementari a scazut s-a impus prin reglementari la circa 1500 pescari in Delta Dunarii (Fig. 15).

Figura 15 Evolutia capacitatii de pescuit din Delta Dunarii

- apa de balast a navelor a dus la raspandirea multor specii dintr-o parte in alta, incat specii usor adaptabile au inlocuit sau vor inlocui, in timp, speciile bastinase cu care sunt concurente la hrana. Este cazul guvizilor de origine ponto-caspica, care pana la dezvoltarea flotei traiau in cursul inferior al Dunarii, dupa care s-au raspandit inspre amonte a Dunarii si chiar si in afluenti ai acesteia.

- indiguirea a peste 100 mii hectare in delta (cca. 103 000 ha) (Fig. 16) a favorizat speciile ale caror icre se dezvolta in masa apei (obletul) sau speciile care supravietuiesc sau se reproduc in apa statatoare sau lent curgatoare, precum si cele oportuniste sau ubicviste (caras, batca, babusca), dar si cele care arata preferinta pentru apele adanci (platica) si cele planctonofage (obletul).

Figura 16 Evolutia suprafetelor indiguite cumulate din Delta Dunarii

- poluarea apei: poluarea organica nu are efect prea grav decat in cazul in care este prea puternica, dar cea mai grava este poluarea cu substante ne-biodegradabile (de genul detergentilor, cianurilor, metalelor grele, reziduurilor petroliere, etc.). De aceea desfiintarea unor intreprinderi industriale nerentabile a avut efect benefic asupra faunei piscicole, datorita scaderii efectului de poluare din zona industriala.

- un efect negativ il are si eutrofizarea apelor, adica favorizarea dezvoltarii fitoplanctonului ca urmare a excesului de apa incarcat cu nutrienti (azot si fosfor) ajuns in balti si care a dus indirect la scaderea transparentei apei si implicit la reducerea sau disparitia totala a vegetatiei submerse (ca in cazul in Delta Dunarii dupa anul 1980). Datorita eutrofizarii s-a redus efectivul unor specii fitofage (rosioara) si a celor care depun ponta pe aceasta vegetatie sau se hranesc cu organisme animale fitofile (linul si mai ales caracuda, in trecut atat de abundenta la noi).   

Procesul de eutrofizare, ca efect al sporirii cantitatii de azot si fosfor in apele Dunarii si in Delta Dunarii, a determinat modificarile mediului acvatic. Arealul caracterizat prin tipul de habitat cu apa limpede, in care productivitatea primara se realiza in principal de catre plantele submerse, s-a restrans treptat in favoarea habitatului de tip eutrof, cu ape netransparente, fara vegetatie submersa. Astfel incat linul si stiuca, caracteristice primului tip de habitat, au inregistrat un declin evident, fiind prezente doar in zone mai restranse.

Reducerea diversitatii de specii a fost insotita de proliferarea unor specii de ciprinide cu valoare economica mai redusa. Carasul reprezinta in ultimii ani principala specie inregistrata in capturi, cu o pondere de 45-50%. Daca in Delta Dunarii marimea capturilor este in scadere accentuata, comparativ in complexul lacustru Razim-Sinoie capturile pescuite sunt mai ridicate ca acum 20 ani.

- Explozia dezvoltarii unor specii in detrimentul altora in conditiile de mediu nou formate. Starea actuala a habitatelor acvatice favorizeaza specii de ciprinide cu valoare economica mai redusa: caras, platica, babusca.

Studiul gradientului de eutrofizare a lacurilor din Delta Dunarii a demonstrat efectele schimbarilor hidrologice si calitatii apei asupra comunitatilor de pesti. Astfel cerintele de habitat ale speciilor stiuca, caracuda, lin sunt habitate cu ape mezotrofe, care sunt limpezi si cu vegetatie acvatica si un timp indelungat de schimbare a apei. Aceste conditii se mentin inca in lacurile satelitare marilor lacuri din centrul complexelor lacustre din delta, care au un grad mare de izolare hidrologica. Celelalte lacuri cu schimb hidrologic mai activ si un grad mare de eutrofizare au comunitati diferite de pesti, dominate de specia exotica caras si de Abramidae (platica, batca).

In concluzie, principalele activitati umane care inca au sau au avut efect negativ asupra ihtiofaunei din delta sunt: indiguirile (a peste 100 mii ha), desecarea bazinelor acvatice in vederea realizarii unei agriculturi intensive, folosirea substantelor chimice si fertilizantilor in agricultura, suprapescuitul, poluarea apelor Dunarii cu substante nocive acumulate pe traseu s-a resimtit si in apele lacurilor deltei, realizarea unor canale, apa de balast a navelor, dar in special aparitia fenomenului de eutrofizare mai ales dupa anul 1980.

Eutrofizarea ca efect al poluarii apelor cu nutrienti a determinat schimbari fundamentale in caracteristicile biotopului. Cresterea turbiditatii apei si reducerea ariei habitatelor cu apa limpede a antrenat declinul speciilor tipice: stiuca, lin s.a., care altadata detineau ponderea la pescuitul industrial. In locul acestora prolifereaza alte specii de ciprinide. In apele vest-europene temperate, noul tip de habitat este caracterizat de tip platica-salau, specii care se adapteaza conditiilor de eutrofizare.

Starea actuala a habitatelor acvatice favorizeaza specii de ciprinide cu valoare economica mai redusa: caras, platica, babusca. Dintre rapitori, salaul detine ponderea in Razim-Sinoie, dar si in unele zone din delta. Speciile de pesti caracteristice pentru biotopul cu apa limpede (stiuca, lin, caracuda) nu au sansa de redresare in conditiile sfarsitului de mileniu, dar se constata generatii mai mari de stiuca in anii cu viituri. In ultimii ani se inregistreaza de asemenea tendinte de crestere a populatiei de crap din delta dupa anii cu viituri.