Alexandru cel mare

ALEXANDRU CEL MARE

Alexandru cel Mare, care urma sa devina cuceritorul lumii antice, s-a nascut la Pella, in Macedonia in anul 356 i.Hr. Tatal sau a fost regele Filip al II-lea, iar mama sa a fost Olimpia, o femeie religioasa ce si-a invatat fiul ca este descendentul lui Ahile si al lui Hercule. Asadar, de la cea mai frageda varsta, Alexandru a fost destinat cuceririlor si gloriei regale. S-a concentrat, deci, sa devina un mare conducator.

La 13 ani, Alexandru era elevul marelui filozof grec Aristotel. Sub tutela lui, Alexandru a dobandit un interes pentru filozofie, medicina si stiinta. Cu toate acestea, conceptia lui Aristotel despre conducerea unui stat-cetate mic nu prea se potrivea cu cea a tanarului print, care era pus pe dominatie mondiala. Totusi, Aristotel i-a cultivat interesul pentru lectura si invatare.
La varsta de 16 ani Alexandru a fost chemat in Macedonia, pentru a pune capat unei rebeliuni trace in timp ce tatal sau era plecat. Distingandu-se imediat, Alexandru a inabusit rebeliunea, a luat cu asalt fortareata rebelilor si a redenumit-o Alexandropolis, dupa numele sau. In 336 i.Hr. Regele Filip a fost asasinat si Alexandru, in varsta de 20 de ani, a preluat tronul Macedoniei. In doi ani si-a inceput campania de cucerire. Armata lui, desi mica, era foarte eficienta, numara 30.000 de pedestrasi si 5.000 de cavaleri. A adaugat ingineri, inspectori, arhitecti, oameni de stiinta si chiar istorici. Prima lupta a fost dusa impotriva persilor (langa raul Granicus din Turcia moderna). Infrangandu-i pe persi, a trecut maturand in calea lui Asia Mica. In toamna urmatoare, a doua mare inatalnire cu persii a avut loc la Issus, in coltul de sud-est al Asiei Mici. Regele persan,Darius al III-lea a adunat o armata de aproximativ o jumatate de milion de soldati pentru a distruge amenintarea greaca. Dar atacul nedrept si tactic, superb pus la cale de Alexandru, i-a adus victoria asupra persilor, in ciuda faptului ca erau mai numerosi. Alexandru se indrepta spre sud, mergand de-a lungul coastei mediteraneene. Singura rezistenta a intampinat-o din partea orasului-insula, Tyr, ceea ce i-a cauzat un mic disconfort. A inceput un asediu care va dura sapte luni, dar, in cele din urma Tyrul a fost complet distrus in iulie, 332 i.Hr.

Inaintand si mai la sud, dupa cucerirea Gazei, se indreapta catre Egipt, unde oamenii l-au intampinat ca pe un eliberator, deoarece ii salvase de sub asuprirea persilor. Alexandru cel Mare isi schimba directia, pornind spre nord-est, trecand prin Palestina spre raul Tigru. In 331 i.Hr. i-a intalnit pe persi pentru a treia oara. Batalia de la Gaugamela a insemnat o alta victorie asupra unei armate superioare, iar regele persan Darius a fost ucis mai tarziu de propriul sau popor. Rapid, Alexandru s-a grabit sa puna stapanire pe Babilon, capitala persana. I-a umilit pe persi prin incendierea marelui lor palat, Xerxes. Inainte sa-si dea seama, intregul domeniu persan se afla sub sonducerea lui Alexandru. Traverseaza raul Indus si intra in regiunea care se invecineaza cu provincia persana Taxila. Aici il intalneste pe mult-temutul monarh indian,Porus, care, cu o armata de 25.000 de oameni si 200 de elefanti aproape a facut ceea ce intregul Imperiu Persan n-a putut. Insa, dupa lupte grele, Alexandru a iesit inca o data victorios. Porus s-a predat si i-a devenit aliat. Dupa o campanie de opt ani, Alexandru era acum conducatorul unui imperiu masiv. Era dornic sa cucereasca teritorii si in vest, dar oamenii lui, obositi, voiau sa se intoarca la familiile lor. Fara tragere de inima le-a respectat dorintele.

Alexandru a fost un lider militar grijuliu: isi vizita oamenii dupa batalie, le examina ranile si le lauda eforturile lor curajoase. Pentru cei cazuti in lupta, organiza funeralii extravagante, iar pentru a-si distra soldatii, organiza jocuri si concursuri. Afectiunea pentru liderul lor a fost ceea ce a entuziasmat trupele.
Revenind la Babilon, Alexandru si-a asumat rolul la care a ravnit atata timp - cel de mare cuceritor.
In luna iunie, 332 i.Hr., Alexandru a cazut victima febrei de malarie. Nu si-a revenit niciodata. Omul pe care nici un om nu il putea invinge a murit pe 13 iunie, 323 i.Hr. Avea doar 32 ani si 8 luni.