Incepand cu Gallenius,persoanele de rang senatorial fiind excluse de la comandament,legatul este inlocuit pe linie de comanda cu praefectus legionis,de rang ecvestru,cu atributii pur miliatare.
Acesta se afla sub autoritatea directa a guvernatorului presidial,praeses, cum se va numi guvernatorul unei provincii romane dupa reforma lui Gallenius.
Trupele auxiliare
Armata romana cuprindea pe langa legiuni si numeroase trupe auxiliare cantonate pe intreg teritoriul imperiului, dar cu precadere pe frontiere.
Unitatile auxiliare erau de doua feluri:regulate si neregulate.Din prima categorie faceau parte alele (alae) si cohortele (cohortes),iar in a doua se incadrau numeri,vexilatiile (vexillationes) si diferite formatiuni temporare sau cu regim special.
Cohortele erau trupe de infanterie,iar alele de cavalerie si aveau fiecare efective de 500 (quingenariae) sau 1000 (miliariae) de militari.Uneori, cohortele erau mixte,avand in componenta lor si calareti,caz in care se numeau cohortes equitatae.Proportia era de 360 de pedestrasi si de 140 de calareti in cele quingenariae.720 de pedestrasi si 280 de calareti in miliariae. Alele depindeau direct de guvernatorul provinciei.In schimb,cohortele tineau de comandantul legiunii,in jurul careia se gaseau grupate si cu care formau un corp unitar.
Operatiuni militare
Armata romana era o adevarata masina de razboi,perfect rodata.Aflata in mars,ea avansa 25 de km pe zi,fiind precedata de multi soladati trimisi in recunoastere pentru evitarea surprizelor.
