Criza Imperiului intre 1025 si 1081 a adus statul in pragul prabusirii si astfel, imperiul se clatina economic, social, militar si politic. Dinastiile Comnenilor(1081-1180) si Angelilor (1185-1204) impun un regim de aristocratie militara care salveaza pentru moment imperiul. In 1261, Constantinopolul este recucerit de bizantini. Pe plan economic, statul bizantin se afla sub controlul republicilor maritime italiene, iar decaderea vietii urbane si inlaturarea monedei bizantine de pe piata mediteraneeana sunt semnele slabiciunii. In 1453, Constantinopolul este cucerit de turcii condusi de Mehmed al II-lea. Autoritatea monarhica a fost deosebit de puternica in Bizant.
Sec. al XIV-lea este ocupat de razboaiele civile si de expansiunea otomana in Europa. Dupa sec.V, la granitele Imperiului au aparut popoare care vroiau sa invadeze teritoriul. Au fost trimisi negustori, misionari crestini si ambasade pentru a mentine distanta dintre bizantini si barbari, sa asigure pacea. In 800, Carol cel Mare a fost incoronat ca imparat al Occidentului. In 'Cartea ceremoniilor' din sec. X, exista o lista de 60 de printi si suverani cu care Bizantul avea legaturi, printre care si califul din Bagdad, apoi emirul Egiptului, tarul Bulgariei si regele Frantei si cel al Germaniei.
La inceputul sec. VII, Imperiul roman de rasarit devine Imperiul bizantin ca urmare a transformarilor politice, administrative, sociale si culturale desfasurate in sec. anterior ; elementul grec va ocupa locul dominant in limba, gandire si obiceiuri. Ideologia politica bizantina a fost in Evul Mediu modelul politic cel mai stralucit in ochii contemporanilor.
Arabii au ca patrie de origine Peninsula Arabica. Dupa ce timp de un mileniu si jumatate singura forma de organizare in lumea araba era tribul, in sec. VII sub conducerea lui Mahomed, arabii vor cunoaste existenta unui stat unitar. Actiunea politica a lui Mahomed, care s-a nascut in anul 571 si a fost crescut ca orfan, apoi s-a casatorit cu o femeie bogata, Kadjia, cu care a avut sapte copii, iar dintre acestia nu a supravetuit decat o fiica si anume Fatima, a predicat o relatie directa intre om si divinitate, pornind de la premisa ca toti oamenii sunt egali. In 610, Mahomed a inceput sa predice invatatura lui Alah la Mecca, ceea ce a atras ostilitatea aristocratilor care isi vedeau amenintate averile si astfel in 622, a fost silit sa se refugieze la Medina. In 630, Mahomed se reintoarce la Mecca, unde ocupa templul Kaaba si proclama cultul lui Alah. Mahomed a murit in 632. Urmasul lui a fost socrul sau Abu Bakr, tatal Aisei, sotia preferata a lui Mahomed, care a intemeiat primul califat arab. Conflictele pentru conducerea politica in lumea araba au divizat competitorii in doua tabere: sunitii( cei care respectau traditia si invataturile Profetului Mahomed) si siiti ( cei care interpretau mistic Coranul si acordau o importanta deosebita imamilor). In timpul lui Abu Bakr a inceput cucerirea araba a Orientului, in care un rol important l-au avut califii din dinastia Omayazilor(661-750). In timpul acestei dinastii, stapanirea araba a cuprins un teritoriu intins intre Ind si Oceanul Atlantic. Expansiunea araba afost motivata prin dorinta lui Alah de a pune tuturor necredinciosilor 'razboiul sfant'(Djihad in limba araba).
Dinastia urmatoare, cea a Abasizilor, va controla lumea araba pana in sec. XIII. Sub conducerea ei, timp de cinci sute de ani hegemonia politica a arabilor a fost dublata de o hegemonie intelectuala si culurala. Unitatea statului s-a fragmentat in aceasta lunga perioada in trei califate : de Bagdad, de Cordoba si cel al Egiptului. Pe fondul atacurilor turcilor si apoi ale mongolilor, viata politica araba s-a dezagregat, astfel incat elementul turc va ajunge sa domine in lumea Islamului.
