Nici o metoda nu a fost lasata deoparte din arsenalul terorii pentru a-i aduce la tacere pe acesti oameni, nici macar exterminarea fizica.
Cum insa istoria arata ca tara si poporul sau s-a ridicat intotdeauna dupa fiecare urgie, din satul romanesc, trebuiau nimicite radacinile datatoare de speranta, de viata si continuitate. S-a purces in consecinta la deposedarea taranului roman de insasi ratiunea de a fi a acestuia: proprietatea asupra pamantului, animalelor, uneltelor si acareturilor care au fost ale lui din totdeauna; ale lui si ale stramosilor lui. Nimeni, dar absolut nimeni n-ar fi putut sa creada ca dintr-o data, tot ce a fost al meu nu mai este al meu, ci al tuturor.
Deposedarea a zdruncinat echilibrul interior, baza libertatii de exprimare, de comportament, de existenta si a adus teama, neincerdearea, incertitudinea.
