Ea a fost rezultatul unor evolutii in cadrul Bisericii catolice, dar si al unor cauze mai generale.
Secolele XIV-XV au fost bantuite de razboaie mistuitoare, de foamete si ciuma. O stare de angoasa a cuprins sufletele tuturor.Ideea mortii, a sfarsitului si infernului era dominanta .Biserica s-a dovedit incapabila sa rezolve aceste nelinisti. Mai mult, descoperirea Lumii Noi a aratat ca oamenii puteau trai fericiti si fara a cunoaste crestinismul. Decaderea morala a clerului inalt este o alta cauza. Acesta uitase de preceptele crestinismului primitiv, care cerea smerenie si simplitate. Multi dintre clerici, urmand modelul nobililor, traiau inconjurati de o veritabila curte, ducand un trai plin de lux. Veniturile acestora proveneau din beneficii, din cumulul mai multor functii. Acestea nu erau insa atribuite celor mai merituosi oameni ai Bisericii, fiind obtinute prin cumparare si trafic de influenta. A reaparut astfel simonia si nepotismul.
Reforma a fost urmarea directa a slabirii autoritatii papale. Dupa ce, intre secolele XI-XIII, papalitatea fusese in conflict cu imparatii germani, la inceputul secolului al XIV-lea, un nou conflict se nastea intre papa Bonifaciu al VIII-lea si regele Frantei, Filip cel Frumos. Biserica a intrat atunci intr-o perioada critica. Umilit, papa si-a parasit scaunul pontifical, cedand astfel locul candidatului adus de rege. Centrul catolicismului s-a mutat la Avignon, o data cu noul papa.
Schimbarea resedintei a compromis prestigiul papalitatii. Tutela Frantei si o reforma a Bisericii apareau necesare. Autoritatea Bisericii a fost subrezita si mai tare cand, dupa 1377, papa s-a reintors la Roma. Alegerea, in 1378, a unui nou papa a declansat a doua mare schisma. Cardinalii francezi nu l-au recunoscut pe noul papa, desemnand unul francez, la Avignon. Criza s-a incheiat de-abia in 1414, cand, prin Conciliul de la Constance, a fost ales un papa, Martin al V-lea, recunoscut de toti.
Comportarea unor papi lasa mult de dorit: Alexandru al VI-lea Borgia a dus o viata scandaloasa, iar urmasul acestuia, Iuliu al II-lea, desi a reimpus demnitatea si sobrietatea , a lasat ca pontificatul sau sa fie in intregime absorbit de intrigi diplomatice si de operatiuni razboinice; Leon al X-lea, din familia de Medici, a fost mai mult preocupat de arta si literatura.
Renasterea si umanismul au contribuit la adancirea crizei religioase, prin eliberarea spiritului uman de sub tutela Bisericii.
Umanistii au inoculat in spirite gustul criticii. Acest mod de a gandi venea in contradictie cu doctrina oficiala care se baza pe autoritatea Scripturii si pe traditia apostolilor. Prin exegeza filosofica , ei au repus in circulatie textele primare ale crestinismului, iar prin tiparirea acestora le-au facut cunoscute unui numar mare de persoane. S-a constatat ca Biserica interpretase in favoarea ei unele pasaje ale Bibliei, iar unele documente pe care se sprijineau pretentiile ei de dominatie, intre care si celebrul Donatio Constantini, erau false.
Situatia economica a Bisericii catolice a constituit un motiv de nemultumire, Biserica fiind unul dintre cei mai mari propietari si dispunand de importante venituri. In Germania, ea detinea o treime din suprafata arabila, iar englezii erau profund nemultumiti de sumele foarte mari trimise la Roma. Curia papala se transformase intr-o uriasa masina de stors bani,destinata cheltuielilor pentru fast si chiar militare. Bogatiile imense ale Bisericii si clerului, averile manastirilor au dus la aparitia unui curent care sustinea necesitatea redistribuirii marilor proprietati ecleziastice.
In pofida numeroaselor avantaje economice, Biserica catolica a introdus practica vanzarii indulgentelor, cuparate de cei carora li se ptomitea iertarea pacatelor. Aceasta practica contravenea spiritului Bibliei si submina esenta invataturii lui Hristos.
Dezvoltarea burgheziei, interesata in acumularea de capital, venea in contradictie cu existenta unui cler neproductiv si corupt. Burghezia dorea o Biserica saraca, simplificrea ceremonialului religios si un calendar mai simplu, cu mai putine sarbatori.
Acelasi sentiment il nutreau si taranii si orasenii saraci, care doreau o Biserica necostisitoare. Dezvoltarea unei burghezii locale a determinat conturarea, intr-o forma incipienta, a sentimentului national si a incurajat contestarea autoritatii universale a papei.
Reforma a avut si cauze politice, legate de progresele inregistrate in organizarea statelor in urma incheierii procesului de centralizare. Monarhia centralizata, cum a fost cea engleza, nu a acceptat implicarea papalitatii in problemele ei.
Amenintata de erezii, Biserica catolica devine tot mai intoleranta.Prin Constitutia din 1231, papa Grigore al IX-lea a decis cum sa actioneze agentii sai (inchizitorii), pentru identificarea ereticilor. Alesi dintre dominicani, apreciati pentru formatia lor intelectuala riguloasa, acestia se deplasau din localitate in localitate. Cand soseau intr-o asezare, ei ii informau pe locuitori ca aveau la dispozitie 30 de zile pentru a-si marturisirea ratacirea, timp in care acestia nu aveau de suportat decat o pedeapsa usoara. Suspectii care nu abjurasera erau adusi in fata unui tribunal ecleziastic.
In 1252, Inocentiu al IV-lea a legalizat tortura. In principiu, aceasta pedeapsa se aplica o singura data, dar, cu timpul, inchizitorii au eludat aceasta prevedere, prezentand torturile ulterioare drept continuari ale celei dintai. De multe ori, ereticii erau predati autoritatilor civile care ii pedepseau prin arderea pe rug.
Evul Mediu a fost marcat de numeroase luari de pozitie impotriva Bisericii catolice. In sec. al XV-lea, larga difuzare a cartilor tiparite in limbile nationale, tratand subiecte religioase si adresate laicilor, a dus la intarirea pietatii populare. Unii predicatori se adresau direct poporului, aratand abaterile Bisericii catolice de la invatatura Bibliei si necesitatea reformarii ei.Inca din sec. al XIV-lea isi face loc ideea introducerii unei reforme radicale a Bisericii, care sa duca la regasirea mesajului initial al crestinismului.
