Capodopera sa, epopeea "Anale" (o opera de aproximativ 30.000 de versuri) l-a consacrat - pana la aparitia lui Vergiliu - drept poetul national roman. Ennius a introdus la Roma hexametrul homeric si a fost mult admirat de marii poeti ai secolelor urmatoare. Parintele satirei latine este Lucilius. Cele 30 de "carti" de satire ale sale creeaza adevarate tipuri, atacand cu vehementa persoane si moravuri contemporane.
Publius Vergilius Maro (70 - 19 i.Hr.) este in permanenta constient de importanta si de inalta demnitate a functiei sale de poet a carui opera este pusa in slujba marei opere de regenerare morala, religioasa, sociala, si a glorificarii istoriei poporului roman. Dupa modelul idilelor lui Theocrita scris "Bucolicele", zece egloge in care canta farmecul vietii simple in mijlocul naturii. Hesiod i-a inspirat "Georgicele", poem in ale carui patru carti poetul trateaza despre agricultura, pomicultura, zootehnie si apicultura, reconstituind intr-o ampla viziune poetica viata taranului. Ideea fundamentala - respectul pentru practica agriculturii a adus in trecut Romei marirea - in concordanta cu politica lui Augustus de restaurare a micii proprietati, dau operei un ton de solemna gravitate si de entuziasta elogiere a trecutului Italiei. Cu acelasi scop de a exalta virturile romane si de a slavi persoana si epoca lui Augustus a scris Vergiliu si grandioasa epopee a latinitatii "Eneida". Indemnul I-a venit de la Naevius si Ennius, dar adevaratul sau model a fost Homer: prima jumatate a epopeei aminteste de "Odiseea" iar a doua, "Iliada" (prin episoade, aluzii si chiar imitatii). Vergiliu este un geniu mai degraba liric prin intensitatea sentimentala a personajelor, prin inspiratia sa delicata, prin calda intelegere, simtatie si compasiune umana, prin subtila perceptie senzoriala a peisajului, prin nota melancolica din pasajele vorbind sedpre dragoste, prin tonul dominant de usoara, de diafana tristete. Un fond liric exprimat in versuri de o perfecta armonie muzicala.
Quintus Horatius Flaccus (64 - 8 i.Hr.) a scris satire - mai mult indulgente decat aspre - avand ca obiect diverse vicii ale contemporanilor, epistole cu subiecte filosofice, literare sau de morala, si - partea cea mai valoroasa a operei sale - ode. Horatiu este cel care a aclimatizat la Roma poezia lui Anacreon, Sappho si Pindar.
