In 1920, a fost canonizata capatand statut de sfanta, dupa ce devenise o figura emblematica in istoria Frantei si un subiect de dezbateri pasionate.
Povestea incepe in Franta, in 1429 cand, intr-un satuc uitat de lume, o fetita a avut curajul sa sustina in fata intregii lumi ca va infrange cea mai puternica armata din lume si ca isi va elibera tara. Aceasta fetita i-a obligat pe cei puternici s-o asculte, i-a convins pe soldati sa o urmeze si i-a determinat pe compatriotii sai sa o creada.
Povestea incepe in Franta anului 1412, cand tara era ocupata de englezi si secatuita de Razboiul de 100 de ani. In plus, pe plan intern se desfasura un alt razboi, la fel de sangeros si necrutator, cel din Burgundia, care era de partea englezilor. Esential pentru soarta razboiului era orasul Orleans, situat strategic pe malul Loarei.
Cand in 1422 au murit si regele Henric al V-lea al Angliei si Carol al VI-lea al Frantei, englezii l-au declarat pe Henric al VI-lea, pe atunci aproape un copil, rege al Angliei si Frantei deopotriva. Carol al VII-lea insa nu intentiona sa-si cedeze regatul si se declarase mostenitorul tronului, dar nu putea sa devina rege decat dupa ceremonia traditionala care trebuia sa aiba loc la Reims, aflat atunci sub ocupatie engleza. Un singur lucru putea salva Franta din cea mai neagra perioada a istoriei ei: un miracol. Si miracolul acesta s-a intamplat datorita unei fete de la tara, Ioana D'Arc, mezina familiei unui fermier din Domremy.
La 13 ani, Ioana isi petrecea cea mai mare parte a timpului rugandu-se. Nu numai ca se confesa de mai multe ori pe zi, dar auzea voci venite din cer si avea viziuni. De la bun inceput vocea i-a spus care e misiunea ei: fusese aleasa de Dumnezeu sa reintregeasca Franta si sa-l ajute pe Carol, care urma sa devina regele Frantei. Iar pentru a indeplini toate astea va trebui sa poarte haine barbatesti, sa manuiasca arme si sa conduca o armata.
Intr-o zi, satul ei a fost invadat de englezi. Ascunsa intr-un dulap, ea a vazut cum soldatii englezi au violat-o si au ucis-o pe sora ei de 18 ani. Dupa acest episod tragic, a fost trimisa sa locuiasca la niste rude dintr-un sat vecin. Pare putin credibil ca aceasta adolescenta inocenta de la tara, care nu stia nici sa scrie si nici sa citeasca, a condus armata franceza catre victorie impotriva unei armate mult mai puternice si ca si-a eliberat tara. Dar in mai 1428, Ioana D'Arc nu mai avea nici o indoiala ca fusese aleasa de Dumnezeu sa vina in ajutorul regelui sau si asa ca a trecut la fapte. Parasindu-si satul si familia, Ioana a plecat spre Chinon ca sa-l intalneasca pe Carol. La inceput, Carol si curtenii lui n-au dat atentie solicitarii ei de a-l vedea pe rege. Stiind deja de viziunile si profetiile Ioanei D'Arc, dar neincrezator in intentiile ei, Carol s-a gandit sa ii joace o festa si i-a poruncit unui curtean,sa predinda ca e regele. Dar Ioana D'Arc si-a dat seama ca i s-a facut o farsa, impresionandu-l astfel pe Carol, care i-a acordat o intrevedere particulara.
Cuvintele ei catre Carol au fost urmatoarele: Dumnezeu mi-a spus sa-ti dau de stire cum ca Domnul nostru iti va da regatul inapoi, vei fi incoronat la Reims si iti vei invinge dusmanii. Eu sunt mesagerul Domnului. Incredinteaza-mi o armata si voi ridica asediul orasului Orléans.
Carol s-a lasat convins si a indeplinit cererea Ioanei D'Arc, incredintandu-i o armata, desi parerea multora era ca fata sufera probabil de o forma usoara de isterie dar ca, de asemenea, ar putea fi o amenintare atat pentru tronul regelui cat si pentru viata lui.
