Petrolul sau titeiul - in mod justificat numit si "aurul negru", pentru calitatile sale ca si pentru avantajele ce rezulta din prelucrarea lui - s-a numarat printr-o "continuitate remarcabila" in ce priveste utilizarea lui in cursul istoriei, "aparand pretutindeni, universal si multiplu, etern si misterios". Neindoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de ravnit si apreciat, ci de-abia in ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de cautat, ca un element al solului indispensabil bunei desfasurari a vietii economice moderne si ca un important factor al politicii internationale, promovand, in consecinta dese si internationale conflicte diplomatice, economice si chiar militare.
Pe plan mondial adevarata problema a petrolului s-a ivit la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului nostru adica atunci cand s-a trecut la utilizarea pe scara tot mai larga a derivatelor obtinute din "aurul negru".
In decursul a numai cateva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vietii economice moderne. El este dupa expresia fericita a unuia dintre specialistii domeniului - "sangele economiei". Potrivit opiniei lui Cesar Alimenti, petrolul constituie, in epoca contemporana "Meniu de bolta", pentru industrie, transport si prima conditie pentru apararea nationala a statelor.
Petrolul, consemna Eduard Ward, in 1960 - a devenit "universal si international". Toate tarile au inceput sa-l caute frenetic in solul lor, caci el aduce independenta economica si bogatie.
Petrolul a retinut - incepand din jurul anului 1900 - tot mai mult atentia statelor producatoare sau neproducatoare ale pretiosului combustibil si unele si celelalte s-au aratat preocupate sa-si asigure cantitatile necesare unei bune desfasurari a vietii lor economice, in primul rand, pentru statele producatoare, problema nu prezenta dificultati, iar unele dintre ele (SUA indeosebi) s-au folosit de avantajul posedarii unor bogate rezerve de titei pentru s-si extinde dominatia economica si in consecinta, politica in diverse zone de pe glob.
Intr-un secol petrolul a devenit prima industrie a lumii.
Se foreaza azi la adancimi de peste 4000 metri pe toata suprafata globului, pana la cercul polar, se pompeaza, se trateaza si se transporta petrol. Cele mai mari vapoare din lume sunt petrolierele.
In anul 1900 aurul negru asigura mai putin de 4% din nevoile de energie ale intregii lumi. Azi, petrolul acopera 40% din aceste nevoi. In ciuda unei scaderi a consumului, lumea arde inca, in fiecare an, aproape 3 miliarde tone de produse petroliere, jumatate din acestea fiind furnizate doar de 8 companii.
Opt din zece intreprinderi dintre cele mai bogate din lume sunt companii petroliere. Dintre acestea patru sunt companii americane.
In S.U.A., din cele zece societati industriale care au cele mai mari cifre de afaceri, sapte sunt grupuri petroliere. In sfarsit din toate categoriile de intreprinderi din lume, socitatea cea mai puternica este Exxon, cu o cifra de afaceri de 88,5 mld. $ in 1983, cu 156000 de salariati, dintre care 12.000 cercetatori, lucrand in peste 500 filiale, implantate in 100 de tari. In 1983 beneficiul societatii Exxon a depasit 4,9 mld. $.
Este deja o idee general acceptata, cum ca industria petrolului s-a nascut in Statele Unite (in Pensylvania in 1859) si ca, cu exceptia catorva ani din ultima parte a secolului al nouasprezecelea, Statele Unite, au fost pana foarte curand cel mai mare producator de petrol al lumi, consumator si centru de rafinare a petrolului.
Chiar si astazi, Statele Unite raman cel mai mare consumator de petrol, dar a fost intrecut de U.R.S.S. in ceea ce priveste productia de petrol si rafinarea acestuia. Chiar si asa, petrolistii americani privesc industria petrolului ca pe o inventie americana si continua sa se exprime cu scepticism in ceea ce priveste abilitatea oricarei alte natiuni in a rezista cu succes in industria petrolului, si continua sa fie sceptici in ceea ce priveste posibilitatile de organizare si de conducere a industriei petrolului in orice alta modalitate decat acea testata si incercata deja in Statele Unite.
Aceasta atitudine, reiese, desigur, din importanta majora a industrie petrolului din Statele Unite., si a cresterii intereselor marilor firme americane, care, au dominat afacerile internationale ale petrolului din cele mai vechi timpuri ale acestora inca de la inceputurilor lor.
Pana de curand, numai grupul englez - german Shell si British Anglo - Iranian (acum B.P.) au constituit singurele competitoare la nivel mondial, in timp ce Shell constituia singura companie straina cu o contributie semnificativa la dezvoltarea industriei petrolului chiar si in S.U.A.
Shell a avut interese americane sporite pentru o foarte lunga perioada de timp, o parte a actionarilor apartinand S.U.A. Componenta americana a grupului international a devenit acum atat de extinsa, incat contribuie cu aproximativ o treime la profiturile companiei.
In Texas, respectiv Houston, aproape 100.000 de persoane lucreaza in industria petrolului si comertul cu acesta, in petrochimie si in industria petroliera.
In petrol se ruleaza anual o importanta cantitate de bani, Texasul ocupand din acest punct de vedere unul din primele locuri din lume.
Texasul este statul cu cea mai mare productie de petrol din S.U.A. Produce 25% din petrolul rafinat si detine 40-50% din petrochimia intregii tari, de exemplu 80% din cauciucul sintetic provine din regiunea Houston.
Pentru a asigura viitorul, rezervele Texasului sunt controlate in fiecare zi. Sute de "independenti" continua sa caute gaz si petrol si cateodata o fac cu succes.
Houston si regiunea inconjuratoare reprezinta capitala mondiala a petrolului. Se rafineaza aici 4.561.000 barili pe zi, ceea ce inseamna 87% din productia totala a Texasului si 25% din cea a Statelor Unite. Acest petrol rafinat a produs in 1981 - 10.503,7 milioane $, 6% din totalul veniturilor S.U.A.
