DEFINITIE.  NOTATIE.
Multimea A se numeste domeniul de definitie a functiei . 
	     B se numeste multimea in care functia ia valori sau codomeniul functiei .
Daca  este o functie de la A la B, atunci se mai spune ca  este o aplicatie de la A la B.
De obicei functiile se noteaza cu litere mici , g, h,  . 
Multimea functiilor de la A la B se noteaza cu F (A, B).   
		MODURI DE A DEFINI O FUNCTIE. 
	Indiferent de modul in care este definita o functie trebuie precizate cele trei elemente care o caracterizeaza:  domeniul de definitie, codomeniul si legea de corespondenta.
1.  FUNCTII DEFINITE SINTETIC  corespund acelor functii f : A B pentru care se indica fiecarui element x din A elementul y = f (x) din B.
Acest lucru se poate face fie cu ajutorul diagramei cu sageti, fie cu ajutorul tabelului de valori sau printr-un tablou.
Acest mod de a defini o functie se utilizeaza cand A este o multime finita.
EXEMPLE.  1)  Fie f : {1, 2, 3}  {a,b}  definita prin f (1) = f (2) = a, f (3) = b.
In diagrama cu sageti sunt reprezentate multimile prin diagrame, iar legea de corespondenta
				prin sageti.
	A             B		Faptul ca fiecarui element x din A ii corespunde un unic 
Element y = f (x) din B inseamna pentru diagrama cu sageti ca           din fiecare element din A pleaca o singura sageata.
Cum pentru elementele codomeniului nu avem nici o exigenta                                                                                                          inseamna ca intr-un astfel de element pot ajunge una, mai multe         sageti sau niciuna.
Aceeasi functie o putem defini utilizand tabelul de valori.
Acesta este format din doua linii.  In prima linie se trec elemetele multimii pe care este definita functia, iar in a doua linie valorile functiei in aceste elemente.
Pentru cazul analizat tabelul arata astfel:
		x		1	2	3
                                         
        y = f (x)		a	a	b
2)  Functia  : {1, 2, 3, 4}  {1, 2, 3, 4} definita prin (1) = 3, (2) = 1, (3) = 4, (4) = 2 poate fi reprezentata sub forma unui tablou unde in rpima linie avem domeniul de definitie, 
                                                                               
		          1    2    3    4                          
		  =  
		          3    1    4    2
iar in linia a doua sunt valorile functiei in punctele domeniului (3 este valoarea lui  in x = 1, 1 este valoarea lui  in x = 2, etc. ).  O astfel de functie se numeste permutare de gradul patru.
OBSERVATIE.  Nu putem defini sintetic o functie al carui domeniu de definitie are o infinitate de elemente.
2.  FUNCTII DEFINITE ANALITIC.  Functiile  : A B definite cu ajutorul unei (unor) formule sau a unor proprietati sunt functii definite analitic.  Corespondenta  leaga intre ele elementul arbitrar x din A de imaginea sa (x).
EXEMPLE.  1)  Fie functia  : R  R, (x) = x2.  Aceasta functie asociaza fiecarui numar real x patratul lui, x2.
2)	Functia  : Z  Z, (x) =    x  - 1, daca x este par
              x + 1, daca x este impar,
este exemplu de functie definita prin doua formule.
Functiile definite prin mai multe formule se numesc functii multiforme.
OBSERVATIE.  In cazul functiilor multiforme, fiecare formula este valabila pe o anumita submultime a lui A si deci doua formule nu pot fi folosite pentru determinarea imaginea unuia si aceluias element.
Cea mai frecventa reprezentare a unei functii in matematica este printr-o formula.  In acest caz, elementele domeniului de definitie si ale domeniului valorilor nu pot fi decat numere sau "obiecte matematice" pentru care s-au introdus reeguli de calcul corespunzatoare.
De exemplu: y = 3x - 2.  
Cand asupra domeniului de definitie nu s-au facut ipoteze speciale, se considera ca facand parte din acesta toate numerele reale, carora din formula respectiva li se pune in corespondenta o anumita valoare.
In cazul functiei y = 3x - 2, domeniul de definitie este alcatuit din multimea numerelor reale.