ALEGEREA DINTILOR ARTIFICIALI SI REALIZAREA MACHETEI

Cu cat exista mai multi dinti pe arcade, cu atat datele in legatura cu marimea, forma si culoarea sunt mai usor de obtinut.

Prezenta unor dinti in regiunea frontala usureaza alegerea dintilor artificiali frontali. Aici medicul va coopera cu pacientul. Alegerea dintilor frontali este ideal sa se faca in cabinet.

Indicatiile in legatura cu alegerea dintilor laterali ca marime si cuspidare sunt date de aspectul crestelor edentate si de tipul de masticatie al pacientului. Culoarea lor va fi concordanta cu a frontalilor si/sau a dintilor restanti.

- Date care se transmit pe fisa de laborator

Daca dintii nu au fost alesi in cabinet, pe fisa se va mentiona:

din ce material se vor confectiona dintii artificiali (acrilat sau portelan). In general pentru PPA se aleg dinti din acrilat. Dintii din portelan sunt mai greu de asortat diferitelor variatii pe care le prezinta pacientii, mai ales in edentatii frontale. De asemenea in cazurile in care DVO este micsorata si ocluzia adanca, se va indica sa se foloseasca dinti din acrilat, care pot fi modelati si in spatii foarte reduse;

Culoarea dintilor se va indica cu precizie pe cele trei zone intilnite in general la dintii naturali. Coletul este mai inchis la culoare, marginea incizala este de obicei mai deschisa si cu o oarecare transparenta iar zona mijlocie de culoare intermediara intre cele doua zone.

Cuspidarea dintilor laterali.

Date care se transmit prin intermediul modelelor

Modelele articulate prin cele doua sabloane ofera urmatoarele informatii:

Forma dintilor restanti in functie de care se aleg dintii artificiali;

caracteristicile RIM:

o  IM

o  DVO

o  planul de ocluzie

Pe modele se pot face desene care sa indice:

limitele placii protetice;

zonele de foliere;

pozitia si forma crosetelor.

Daca exista o instabilitate a pozitiei celor doua modele acestea se pot lega cu. sarma sau se lipesc cu bete de chibrit si ceara de lipit, asa cum se procedeaza inainte de montarea in ocluzor sau articulator, pentru a se mentine pozitia stabilita si verificata in cavitatea bucala.

PROBA MACHETELOR

Aceasta etapa este necesara pentru a se putea stabili acuratetea executiei tehnice si existenta stabilitatii statice si dinamice pe campul protetic al viitoarei PPA.

Are doua etape:

controlul machetei pe model;

controlul in cavitatea bucala.

L Proba machetei este necesara si obligatorie la proteza acrilica (spre deosebire de proteza scheletata unde este necesara doar in cazul in care se restaureaza o edentatie frontala).

CONTROLUL MACHETEI PE MODEL:

Se face in absenta pacientului, pentru a verifica corectitudinea realizarii in laborator a machetelor, conform indicatiilor date prin sabloane si prin fisa de laborator.

Controlul ocluzorului si al modelelor:

- ocluzorul sa nu aiba nici un fel de joc in balama;

- contrapiulita sa fie fixata, daca RIM au fost stabilite numai prin intermediul sabloanelor, deci nu exista contacte dento-dentare care pastreaza ocluzia;

- planul median al celor doua modele sa coincida cu planul median al ocluzorului;

- pe modele sa fie trasate urmatoarele linii de referinta:

linia mediana (daca este cazul);

linia caninilor (daca este cazul);

linia surasului (daca este cazul);

mijlocul crestelor.

Se scot machetele de pe modele si se repun sabloanele pentru a verifica daca datele transmise prin sabloane au fost respectate.

Controlul corectitudinii realizarii tehnice a machetelor:

Medicul controleaza:

daca tehnicianul a respectat indicatiile privind modelajul si culoarea dintilor (forma, marime, aspectul fetei ocluzale, nuante coloristice);

daca montarea dintilor este corecta:

dintii laterali pe mijlocul crestei si perpendicular pe directia crestei alveolare;

dintii frontali in rapoarte corecte de ocluzie cu antagonistii.

- daca artificiile de montare se "asorteaza" cu situatia clinica. Dintii restanti sunt in general migrati, adesea ocupand locul altor dinti, micsorand sau marind zonele edentate naturale, ceea ce complica montarea dintilor artificiali, adesea fiind necesar sa se monteze incalecat, asimetric sau, dimpotriva, cu treme, diastema, etc.

modelarea bazei si a gingiei artificiale:

aspect neted in regiunile laterale;

modelajul papilei;

modelarea rugilor palatine.

L Ceara este bine sa aiba o culoare cat mai apropiata de culoarea naturala a gingiei, pentru a crea pacientului o impresie favorabila si pentru a nu denatura unele observatii care se vor face la controlul intrabucal al machetelor.

L Daca se considera ca sunt necesare modificari ale machetelor, acestea vor fi facute inainte de venirea pacientului pentru a nu-i crea suspiciuni cu privire la corectitudinea tratamentului.

CONTROLUL INTRABUCAL AL MACHETELOR:

L Este bine sa fie facut in prezenta tehnicianului si, daca este cazul, in prezenta unei persoane din anturajul pacientului, a carei parere este importanta pentru pacient.

L Controlul intrabucal al machetelor, avand multiple obiective de atins, presupune mai multe etape care trebuie parcurse in mod obligatoriu.

L Pentru a evita deformarea machetelor se vor lua unele precautii. Machetele asezate pe modele se racesc cu un jet de apa. Pacientul clateste gura cu apa rece. Controlul se va face minutios, dar la fiecare 2 minute machetele spalate de saliva si repuse pe modele vor fi racite din nou, iar pacientul se va clati din nou cu apa rece. Pacientul este instruit sa nu faca miscari bruste si sa urmareasca cu atentie indicatiile primite.

Macheta se indeparteaza cu grija de pe model si se introduce in cavitatea bucala in axul ei de insertie.

o  Daca in raport cu dintii restanti macheta tradeaza o inadaptare flagranta - cu toate ca pe model adaptarea este corecta - inseamna ca s-a produs o defectiune importanta la amprentare sau la turnarea modelului si tratamentul trebuie luat de la inceput.

o  Daca nepotrivirea se refera numai la angrenarea dintilor, se reia inregistrarea RIM.

o  Daca exista o similitudine intre adaptarea pe model si cea din cavitatea bucala se vor controla:

stabilitatea machetei pe campul protetic;

rapoartele ocluzale (in RC, in propulsie si in miscarile de lateralitate);

refacerea aspectului fizionomic.

Controlul stabilitatii machetei:

- verificarea bascularii transversale apasand cu degetele alternativ in dreapta si stanga pe molari. Aparitia unei deplasari denota fie o largime exagerata a dintilor, fie o montare in afara crestei, a dintilor laterali.

- bascularea sagitala nu este concludenta, deoarece la macheta nu exista crosete, iar portiunea supracingulara a machetei este din ceara si poate fi deformata prin aceasta miscare.

- stabilitatea protezei mai depinde si de modelarea versantelor externe ale machetei. Fata linguala la mandibula trebuie sa fie concava, iar fata vestibulara convexa.

Verificarea rapoartelor ocluzale:

Daca dintii au fost corect montati ocluzia se realizeaza concomitent pe dintii artificiali si pe dintii naturali restanti.

Se verifica punand pacientul sa inchida gura pana la primul contact interdentar pozitionand mandibula in RC. Daca nu s-a realizat IM si au aparut contacte premature, acestea pot fi inlaturate prin slefuirea sau remontarea dintilor artificiali.

Se face apoi proba spatulei. Daca este pozitiva (RC incorect inregistrata), se procedeaza la o noua inregistrare cu ajutorul unor fasii de ceara plasate pe dintii machetei sau se reia de la sabloane si se remonteaza in ocluzor.

Controlul contactului interdentar in miscarile functionale ale mandibulei se face punand pacientul sa duca mandibula in propulsie pana la pozitia cap la cap si apoi dirijandu-l sa realizeze contactul lateral canin-canin la dreapta si stanga.

Se respecta urmatoarele reguli:

in edentatiile terminale cand avem ca antagonist o proteza mobilizabila, la toate aceste miscari trebuie sa existe contacte multiple intre dintii artificiali, daca montarea a fost facuta pe articulator. Daca montarea a fost facuta pe ocluzor se verifica daca IM coincide cu RC, echilibrarea fiind posibila numai in centric;

in edentatiile latero-laterale (clasa a III-a Kennedy) machetele trebuie sa permita dezocluzia tuturor dintilor in propulsie si in miscarile de lateralitate de partea nelucratoare - ca la pacientul dentat - respectand astfel toate criteriile ocluziei functionale;

in edentatiile frontale (clasa IV Kennedy)

o  in propulsie machetele trebuie sa realizeze ghidajul anterior, deci sa asigure dezangrenarea dintilor laterali;

o  in lateralitate, daca exista canin natural de partea respectiva, trebuie sa se realizeze protectia canina. Daca nu exista canin, atunci la dintii laterali trebuie sa se faca protectie de grup.

Refacerea aspectului fizionomic depinde de forma, marimea, culoarea si montarea dintilor artificiali, care trebuie sa fie cat mai apropiate de aspectul arcadei inainte de edentare si in concordanta cu aspectul dintilor restanti vecini si antagonisti si cu dezideratul fizionomic al pacientului.

Dintii artificiali trebuie sa corespunda formei fetei, sa respecte linia surasului si sa aiba o vizibilitate armonioasa in timpul vorbirii.

In cazul lipsei spatiului necesar montarii dintilor (datorita migrarii dintilor vecini), se poate corecta in prealabil acest lucru remodeland coronar dintii inclinati, iar daca nu este posibil din diverse motive, se monteaza dintii normal in zona anterioara, iar in zonele laterale, care nu se vad in vorbire, se plaseaza un dinte cu latimea redusa, corespunzator spatiului ramas.

In cazul existentei unei creste alveolare maxilare proeminente vestibular, realizarea unei gingii artificiale ar crea un aspect disgratios. Acest lucru obliga la montarea dintilor frontali direct pe creasta.

Refacerea aspectului fizionomic se poate obtine uneori montand dintii frontali cu usoare anomalii de pozitie, imitand cat mai mult naturalul.

Daca proba machetei in cavitatea bucala a corespuns, medicul traseaza pe model limitele viitoarei proteze. La maxilar placa acrilica poate fi extinsa sau  rascroita.

L Daca se apreciaza ca ET este iminenta, deci PPA va deveni intr-un anumit moment PT de tranzitie, placa palatinala va fi extinsa in limitele viitoarei PT.

INDICATII TRANSMISE LABORATORULUI PENTRU TRANSFORMAREA MACHETEI IN PROTEZA

Indicatii transmise prin intermediul modelului:

La terminarea probei machetei, se transmit tehnicianului urmatoarele indicatii:

folierea torusului (daca nu a fost facuta pana in acest moment) si/ sau a zonelor care trebuie despovarate. Medicul deseneaza pe model intinderea folierii si grosimea folierii (vezi 12. 1. 2.);

tipul si modul de plasare al crosetelor de sarma, desenand pe dintii de gips respectivi traiectul crosetelor (daca acest lucru nu a fost facut deja dupa determinarea RIM).

In alegerea pozitiei si felului crosetelor trebuie sa se tina seama de mai multe criterii:

numarul minim de dinti pe care se poate ancora favorabil o PPA este de doi;

conditia esentiala la PP care are numai doua crosete este ca linia care le uneste ("linia crosetelor") sa treaca prin mijlocul bazei sau cat mai aproape de el; plasarea liniei crosetelor la periferia PP are ca rezultat bascularea;

ori de cate ori este posibil se pot pune 3 sau chiar 4 crosete;

numarul crosetelor nu trebuie sa fie nici exagerat de mare, chiar daca conditiile o permit, pentru a nu crea dificultati pacientului in manevrarea protezei la insertie si dezinsertie;

retentivitatile dintilor trebuie judicios utilizate pentru ca forta de retentie a crosetelor sa asigure mentinerea dar sa nu fie mai mare decat rezistenta parodontala a dintelui stalp;

cand exista portiuni de creasta edentata retentive vestibular (creasta frontala sau tuberozitate care vor fi prinse sub saua protezei) in alegerea crosetelor trebuie sa se tina seama si de acest element anatomic care poate avea valoarea unui croset rigid. Crosetul de sarma trebuie fie pe cat posibil pe o diagonala cu acest element anatomic.

in regiunea frontala si pe premolari trebuie alese crosete care sa fie cat mai putin vizibile in timpul functiilor ADM.

Indicatii transmise prin intermediul fisei de laborator:

Medicul trebuie sa indice grosimea sarmei pentru fiecare croset. La acelasi caz se pot folosi grosimi diferite de sarma pe dinti diferiti. Alegerea grosimii sarmei se face in functie de:

lungimea crosetului;

valoarea implantarii dintelui stalp;

marimea retentivitatii;

vizibilitatea crosetului;

tipul de edentatie.

Medicul trebuie sa indice materialul din care se va realiza baza protezei:

acrilat termopolimerizabil roz sau transparent sau o combinatie a lor. Ideal ar fi sa se aleaga culoarea acrilatului in concordanta cu culoarea mucoasei bucale, cu ajutorul cheii de culori;

acrilat termopolimerizabil in combinatie cu materiale reziliente;

acrilat termopolimerizabil in combinatie cu fibre de sticla, fibre de carbon, plasa metalica.

La sfasitul probei machetei medicul isi da consimtamantul sub semnatura pentru transformarea machetei in piesa finita.

Este recomandabil ca in acest moment pacientul sa isi dea acordul in scris pentru definitivarea piesei protetice, excluzand astfel posibilitatea unor litigii ulterioare.

APLICAREA PROTEZEI PARTIALE IN CAVITATEA BUCALA

Adaptarea PPA pina in stadiul de integrare totala in organism, se face din punct de vedere mecanic si biologic.

Mecanic - PPA sa aiba in stadiu final o configuratie corespunzatoare ansamblului morfologic al ADM - adica sa fie precisa pe campul protetic.

Biologic - PPA in ansamblul ei:

q  sa fie tolerata de tesuturile cu care vine in contact;

q  sa refaca in conditiile cele mai bune functiile ADM;

q  sa fie acceptata psihic de catre pacient.

Aplicarea protezei in cavitatea bucala (adaptarea mecanica) pretinde un consum de timp mult mai mare decat alte faze clinice, care depinde de corectitudinea executiei fazelor de laborator si de experienta clinica a medicului.

CONTROLUL PROTEZEI INAINTE DE APLICARE:

Inainte de sosirea pacientului se inspecteaza protezele pentru a verifica daca:

dintii sunt pozitionati corect si bine retentionati in acrilatul bazei;

crosetele sunt bine retentionate in acrilatul bazei, nu au urme de zgarieturi si au capetele (varfurile) rotunjite ;

fata externa a protezei este corect si uniform lustruita, fara imperfectiuni;

fata interna a protezei nu prezinta urme de ghips sau plumb de la zonele foliate; trecerea de la zona de foliere la restul bazei se face lin, nu cu muchie ascutita ;

fata interna a protezei nu prezinta plusuri sau asperitati;

marginile protezei sunt rotunjite, fara muchii ascutite;

limita posterioara a protezei maxilare se termina pierdut in grosime;

protezele sunt curate.

In cazul in care se constata margini ascutite, asperitati sau plusuri  acestea se slefuiesc cu freze sau pietre adecvate.

Varfurile ascutite ale crosetelor se rotunjesc cu pietre mici sau cu discuri mici de carborundum atasate la piesa dreapta.

Protezele se spala si se tin intr-un vas cu apa pana la aplicarea in cavitatea bucala.

APLICAREA SI CONTROLUL INTRAORAL AL PROTEZELOR:

Instrumentar si materiale :

trusa de consultatie;

piesa dreapta;

pietre mici;

freze de acrilat si cilindro-conice;

discuri de carborundum ;

cleste crampon ;

anestezic de contact;

silicon de control (Fitt-cheker^® - GC) sau pasta indicatoare de presiune;

hartie, ceara sau spray de articulatie;

hartie de indigo;

creion chimic;

rulouri de vata;

alcool.

Inainte de aplicare protezele sunt spalate cu peria si cu sapun in fata pacientului care este instruit in legatura cu intretinerea igienei pieselor protetice. Dupa spalare protezele sunt bine clatite cu apa rece.

Tehnica aplicarii PPA in cavitatea bucala :

Din pacate, adaptarea mecanica a PPA este considerata de multe ori ca o responsabilitate a tehnicianului dentar, care ar trebui sa execute proteze extrem de precise, neglijandu-se ca relatiile date din cabinet si conditiile tehnice nu permit acest lucru intotdeauna.

Adaptarea PPA, asa cum sunt ele confectionate, este destul de dificila, pentru ca metodele tehnice de laborator sunt simple si imprecise. Atunci cand PPA sunt realizate pe un model de lucru care nu este corect foliat si deretentivizat aplicarea lor este aproape intotdeauna imposibila fara prelucrarea lacasurilor in care patrund dintii restanti.

Insertia protezei:

Insertia protezei se face prin tatonare, pentru gasirea celui mai potrivit ax. Atunci cand in laborator s-au executat corect folierile zonelor retentive, cand au fost aplicate riguros principiile si tehnica de executare a crosetelor, cand s-a efectuat atent ambalarea si prelucrarea protezei, aplicarea acesteia in gura nu constituie o dificultate.

Daca, totusi, apar obstacole care impiedica intrarea PPA in gura, acestea vor fi depistate cu ajutorul hartiei de indigo sau a hartiei de articulatie subtiri.

Obstacolele sunt localizate, de obicei, proximal in imediata vecinatate a dintilor existenti, dar pot exista si portiuni ale bazei care impiedica insertia. Prin slefuirea atenta, din aproape in aproape, fara a atinge crosetele, proteza va fi adaptata pana cand va lua contact cu suprafata intregului camp protetic, fara sa basculeze.

In cazul edentatiilor intercalate cu dintii limitanti inclinati, daca nu s-a facut corect derentivizarea, trebuie sa se slefuiasca toata portiunea acrilica ce patrunde in zona retentiva a dintelui. Slefuirea trebuie facuta cu multa rabdare, putin cate putin, fiecare proba executindu-se in acelasi ax de insertie. Realizarea practica a acestei operatii este dificila si nesigura, din care cauza placa acrilica pierde uneori contactul intim cu dintele restant. Daca exista spatiu intre marginea placii protezei si dintele-stalp (deci dispare efectul de reciprocitate al placii), crosetul exercita presiuni orizontale provocand deplasarea dintelui. Efectul disortodontic aparut intr-un timp foarte redus este insotit de imbolnavirea parodontiului de sustinere, in consecinta dintele se pierde mai devreme. Spatiile rezultate pe fetele proximale pot favoriza deplasarea dintilor in aceste directii atunci cand sunt supusi la presiuni orizontale. Pe de alta parte, alimentele pot patrunde la acest nivel si irita parodontiul marginal.

LDaca in urma slefuirilor exagerate au aparut astfel de spatii, se recomanda completarea lor cu acrilat autopolimerizabil direct in gura, dupa ce portiunea subecuatoriala a fost completata (deretentivizata) cu un material de obturatie provizorie de buna calitate.

LIn unele situatii crosetele impiedica insertia. In acest caz se incerca dezactivarea lor, operatie care trebuie facuta cu multa indemanare si discernamant.

L De multe ori din cauza neglijentei in laborator segmentele intermediare ale crosetelor, care asigura elasticitatea acestora, raman prinse in acrilatul bazei. Medicul trebuie sa elibereze aceasta portiune a crosetului cu freze cilindroconice sau sferice mici, avand grija sa nu atinga sarma.

Daca PPA a fost realizata dupa o amprenta luata in lingura standard (in edentatii intercalate de mica intindere) marginile seilor pot fi prea mult extinse peste mucoasa mobila, deoarece amprenta nu a putut fi foarte exacta marginal vestibular. In aceste cazuri, marginile trebuie reduse cu grija pana la limitele mucoasei pasiv-mobile, pentru a se evita aparitia leziunilor marginale in faza de adaptare.

Corectarea portiunilor care produc disconfort la aplicarea protezei:

Daca pacientul acuza zone dureroase pe campul protetic:

se identifica aceste zone si se marcheaza pe mucoasa cu creionul chimic

se insera proteza in cavitatea bucala

dupa indepartarea ei raman marcate pe proteza portiunile care trebuie retusate

acestea se slefuiesc cu freze sau pietre de marimi potrivite.

Zonele de suprapresiune se pot identifica cu silicon de control (Fitt-cheker^® - GC) sau cu pasta indicatoare de presiune.

Se procedeaza in felul urmator:

pe fata interna a protezei se aplica pasta indicatoare;

proteza este inserata in gura si se exercita o presiune moderata;

se indeparteaza proteza din gura si se examineaza fata interna. Zonele de suprapresiune apar ca zone de acrilat de pe care pasta indicatoare s-a sters in totalitate;

se indeparteaza o cantitate foarte mica de acrilat din aceste zone cu pietre de marimi potrivite.

operatia se repeta pana cind pasta indicatoare, aplicata din nou, ramine in strat uniform.

Controlul stabilitatii protezei:

Se verifica absenta bascularii transversale a protezei prin presiuni digitale alternative pe fetele ocluzale ale Pm.

Cauzele bascularii transversale pot fi :

montarea dintilor laterali in afara crestei;

atrofii accentuate ale osului alveolar;

rezilienta crescuta a mucoasei fixe;

foliere insuficienta a torusului maxilar.

Se controleaza extinderea corecta a protezei mandibulare pe tuberculul piriform, pe cele 2/3 anterioare ale acestuia, pana la limita insertiei ligamentului pterigomandibular. Acoperirea corecta a tubercului piriform contribuie la impiedicarea deplasarii spre distal a protezei mandibulare.

Adaptarea in ocluzie

Cauzele impreciziei ocluzale :

utilizarea ocluzoarelor ce nu permit miscari de lateralitate ;

modificarile volumetrice inerente tehnologiei acrilatelor ;

erodari ale ghipsului antagonistilor ;

cand modelul de lucru si baza protezei se gasesc intr-una din jumatatile tiparului, dintii artificiali in cealalta jumatate, iar cele doua parti nu au fost stranse suficient in momentul ambalarii, ducand la inaltarea ocluziei. La arcadele artificiale confectionate in tipar cu val nu apar modificari de ocluzie.

L Adaptarea in ocluzie se face complet din prima sedinta.

Exista practicieni care cred ca la protezele cu sprijin mucozal ocluzia trebuie sa fie mai inalte cu aproximativ 1 mm, motivindu-se ca dupa 2-3 zile de la aplicare, protezele se infunda si dintii restanti ajung in contact corect. In aceste citeva zile toata sarcina ocluzala se transmite numai prin dintii artificiali asupra osului, provocandu-i astfel o atrofie marcata si rapida.

Ocluzia trebuie perfectata de la inceput pentru a se asigura functionalitatea protezei in conditii cit mai fiziologice si pentru a nu supune pacientul unor eforturi de adaptare la o situatie anormala (Dumitrescu, 1973).

L Inainte de controlul rapoartelor ocluzale se verifica daca nu cumva in zona distala se ating:

seile intre ele;

o sa cu dintii antagonisti;

o sa cu tuberozitatea sau cu tuberculul piriform al maxilarului opus.

In astfel de situatii se desfiinteaza aceste contacte, chiar daca uneori apar perforatii ale seii in dreptul tuberozitatii sau se scurteaza distal saua mandibulara.

L Cat timp se urmareste o echilibrare in centric totdeauna hartia de articulatie se pune simultan pe ambele parti. Daca hartia se pune pe o singura parte pacientul va fi tentat sa duca mandibula de partea respectiva.

Ajustarea ocluziei se face in mod curent prin slefuirea punctelor ocluzale de contact prematur marcate cu ajutorul hartiei de articulatie, pina se deblocheaza miscarile mandibulei in toate sensurile. Se mai poate folosi ceara ocluzala moale, stransa intre arcadele dentare indicand locul de interferenta maxima dupa gradul de transparenta.

Exista si un indicator Kerr, adeziv numai pe partea care se lipeste de arcada artificiala si se toceste in dreptul contactului maxim.

Pacientul poate colabora cu medicul in aceasta adaptare daca este instruit cum sa-si utilizeze simtul ocluzal.

Pacientul astfel avertizat poate indica cu mare precizie dintele si cuspidul care vine primul in contact cu antagonistii, cand arcada mandibulara se apropie de cea maxilara foarte incet. Controlul se repeta dupa fiecare slefuire, pana ce pacientul simte contacte multiple in toate miscarile mandibulare.

L Cand se aplica proteze antagoniste, se considera drept arcada naturala cea cu mai multi dinti naturali si se adapteaza proteza antagonista dupa aceasta.

Dupa slefuirea suprafetelor ocluzale, in vederea adaptarii, trebuie sa se faca remodelarea lor anatomica cu santuri si cuspizi, pentru a se asigura eficienta masticatorie in zdrobirea si triturarea alimentelor.

Dupa aplicarea ambelor proteze si adaptarea in ocluzie, pacientul poate acuza dureri care se pot localiza pe creasta alveolara, la nivelul mucoasei de la marginea protezei, in dreptul tuberozitatilor si mai ales in zonele retentive ale procesului alveolar. In locurile unde pot fi depistate, proteza se retuseaza cu pietre adecvate sau freze de acrilat.

L Atunci cand nu se poate face stabilirea cu precizie a zonelor dureroase este bine sa se amane modificarea protezei la o a doua sedinta, cand pe mucoasa apar leziuni vizibile de decubit.

Zone de leziuni mai frecvente:

la maxilar: in dreptul tuberozitatilor, crestelor zigomatoalveolare, frenului, a proeminentelor osoase rezultate in urma extractiilor.

la mandibula: in dreptul premolarilor, crestei oblice externe, tuberculului piriform, frenului buzei si frenului limbii.

Adaptarea crosetelor:

De regula, crosetele si celelalte elemente de mentinere, stabilizare si sprijin se aplica corect pe dinti, daca nu au survenit modificari in timpul ambalarii, presarii acrilatului sau prelucrarii protezei.

Uneori, insa, medicul trebuie sa faca mici corecturi ale crosetelor, precum bizotarea varfurilor, adaptarea mai intima pe dinti, distantarea de festonul gingival, de mucoasa sau de papila interdentara, activarea sau dezactivarea crosetelor, etc. Toate aceste manevre se executa cu atentie pentru a nu fractura crosetele prin indoiri repetate in acelasi loc.

Crosetele pentru PPA sunt executate de obicei prin aprecierea vizuala a zonelor retentive si nu prin masuratori precise cu paralelograful. Din aceasta cauza, rareori fortele degajate de ele sunt in limite fiziologice si franeaza numai desprinderea involuntara a protezei. Controlul eficientei acestor crosete se face numai in cavitatea bucala, prin tractiuni exercitate cu degetul, de catre medic. Crosetele se pot adapta prin deplasarea verticala si orizontala a bratului activ pana cand stabilizarea este considerata corespunzatoare.

Controlul fizionomiei:

Daca proba machetei a fost facuta cu rigurozitate si modelajul final al machetei a fost facut corect, in acest moment nu trebuie sa apara probleme speciale. In momentul aplicarii protezei, crisparea musculaturii fiind maxima, observatiile asupra fizionomiei pot fi denaturate. Din acest motiv este preferabil ca micile retusuri asupra dintilor (scurtarea muchiilor incizale, rotunjirea unor unghiuri) sau asupra bazei (subtierea seilor frontale) sa se faca dupa aproximativ o saptamana, atunci cand crisparea musculaturii diminua sau dispare.

Dupa adaptarea mecanica, protezele trebuie sa se intinda strict in limitele functionale ale campului protetic, insertia si dezinsertia sa se faca cu usurinta iar in momentul ocluziei presiunile sa fie uniform dispersate pe toti dintii, naturali si artificiali.

ADAPTAREA BIOLOGICA

In restaurarea edentatiei partiale pacientul are un rol hotarator in reusita tratamentului. Pentru a face din pacient un colaborator pretios, el trebuie informat in decursul tratamentului pentru a nu fi surprins in stadiul final al tratamentului de volumul mare al protezei, de lipsa de confort, de greutatea in vorbire din primele zile, de ineficienta masticatorie initiala, de eventualele dureri si de senzatia de voma. Daca pacientul este luat prin surprindere de aceste deficiente trecatoare le poate considera ca fiind defectiuni tehnice sau le poate pune pe seama nepriceperii medicului. Este recomandabil sa nu se dea niciodata asigurari ferme asupra duratei dificultatilor de adaptare, deoarece aceasta este variabila in functie de tratament, dar si de capacitatea de adaptare a pacientului.

Deficientele de vorbire dispar in citeva zile, mai ales cand in realizarea protezei s-au luat masuri pentru asigurarea spatiului necesar limbii, iar elementele de legatura plasate pe bolta palatina au fost orientate simetric.

Dupa adaptarea mecanica perfecta a protezei, pacientul trebuie sa fie instruit asupra functionalitatii protezei si asupra sarcinilor care-i revin pentru intretinerea ei in bune conditii.

Se prezinta mecanismul de insertie si dezinsertie care trebuie sa se faca cu multa rabdare, prin tractiuni blande, totdeauna intr-o anumita directie. Pacientul trebuie instruit sa nu intre in panica daca nu gaseste din primul moment traiectoria de dezinsertie, sa nu forteze dezinsertia, ci sa impinga proteza la locul ei pe campul protetic si sa incerce din nou.

Igiena protezei este obligatorie dupa fiecare masa si inainte de culcare.

Este bine ca protezele din acrilat sa fie lustruite in laborator la 6 luni atit pentru pastrarea igienei, cat si pentru a se impiedica aderenta alimentelor lipicioase si a tartrului.

PPA pot fi sau nu purtate in timpul noptii in functie de conditiile fiecarui caz in parte :

- PPA nu vor fi purtate noaptea in urmatoarele situatii:

pacientii care prezinta hipersensibilitate fata de materialulul acrilic;

pacientii care acuza o tensiune permanenta insotita de tulburari nervoase, fenomene ce dispar o data cu indepartarea protezei;

cand proteza a declansat o stare de contractie de tipul bruximului ;

cand exista pericol de carii.

Indepartarea protezelor din gura pe timpul noptii permite eliberarea caldurii tesuturilor subiacente si relaxarea lor.

- este recomandabil sa poarte protezele noaptea:

pacientii tineri cu edentatii frontale ;

pacientii cu tulburari psihice cauzate de edentatie ;

uneori in bruxism, cand dintii restanti sunt redusi ca numar, PP purtate si noaptea contribuie la imobilizarea dintilor si la dispersarea presiunilor pe o suprafata cat mai extinsa ;

pacientii cu PT maxilara si PP terminala mandibulara (sindrom combinat). Daca nu s-ar purta proteza terminala, dintii anteriori inferiori ar presa asupra PT superioare numai in regiunea frontala, provocand bascularea ei. Din cauza bascularii, s-ar produce atrofie exagerata numai la nivelul crestei alveolare frontale. Deci, ori se poarta ambele proteze, ori nici una.

Dupa aplicarea protezelor, controlul tratamentului trebuie sa se faca sistematic, pentru a se putea urmari adaptarea in timp.

Pacientului i se va explica necesitatea controlului si obiectivele urmarite, pentru ca el sa devina un colaborator constient. Trebuie sa stie ca:

• pot sa ramana puncte de interferenta ocluzala;
• pot sa apara in timp decubitusuri;
• in timp se va produce atrofia crestelor edentate, urmata de instabilitatea protezelor cu sprijin mixt.

Pacientul va fi prevenit ca aceste deficiente trebuie rezolvate numai de catre medic.

Presupunand ca proteza a fost adaptata corect la ultima sedinta, se mai recomanda un control la 3 zile si la 3 luni pentru ca pot apare modificari ale campului protetic care necesita reconditionarea protezei.

Tinand seama de faptul ca multi pacienti sunt varstnici si cantitatea de informatii transmise este mare, este preferabil ca in afara de sfaturile care ii sunt date verbal, pacientul sa primeasca si instructiuni scrise, conform modelului urmator.

INSTRUCTIUNI PENTRU PURTATORUL DE PROTEZA

In perioada initiala de adaptare:

q  nu scoateti protezele din gura in primele 24 ore, deoarece medicul va va programa in ziua imediat urmatoare celei in care au fost gata protezele;

q  senzatia de "gura plina" si cresterea salivatiei vor trece cu timpul;

q  senzatia de voma poate dispare daca sugeti o bomboana (gen drops);

q  in timpul acestei perioade pot apare puncte dureroase in gura;

q  daca aveti senzatia ca mancarea nu are gust consumati mancaruri sau bauturi calde, cu aroma si miros mai usor sesizabile (mai condimentate).

Cum trebuie sa mancati cu proteza: 

o  taiati mancarea in bucati mici, cu ajutorul cutitului;

o  evitati mancarurile lipicioase;

o  dureaza un timp sa invatati sa mancati cu protezele. Niciodata nu o sa fie la fel de bine ca atunci cand aveati dinti naturali ! Aveti multa rabdare;

o  limba isi va gasi pana la urma locul ei.

Vorbirea cu noile proteze:

o  dureaza sa va obisnuiti - cititi cu voce tare pentru a scurta aceasta perioada;

o  repetati cuvintele pe care le pronuntati cu dificultate.

Curatirea gurii si a protezelor:

o  curatati si masati zilnic gingiile cu o periuta moale;

o  frecati protezele cu o perie moale si cu sapun obisnuit;

o  nu folositi niciodata pasta de dinti pentru a curata proteza, deoarece este prea abraziva;

o  este bine ca in timpul igienizarii proteza sa fie tinuta deasupra unui recipient cu apa. Daca proteza aluneca, apa va amortiza caderea;

o  lasati protezele peste noapte in una din urmatoarele solutii:

o  solutie de curatat protezele din comert;

o  o lingurita de otet la un pahar de apa o data pe saptamana.

Ce puteti face si ce nu puteti face:

a nu purtati protezele in timpul noptii daca medicul va recomanda expres acest lucru;

a nu incercati niciodata sa adaptati sau sa reparati singuri protezele;

a prezentati-va regulat la medic pentru un control de rutina (CEL PUTIN DE DOUA ORI PE AN).

Protezele nu sunt eterne. La nivelul oaselor si gingiilor continua sa se produca modificari. ADRESATI-VA MEDICULUI DENTIST  DACA AVETI UNA DIN URMATOARELE PROBLEME:

q  mestecare dificila a mancarii;

q  muscare repetata a obrazului;

q  dificultati in vorbire;

q  gingii rosii si inflamate;

q  disconfort produs de purtarea protezelor;

q  fisuri la coltul buzelor.

CONTROLUL DUPA APLICAREA PROTEZELOR

SEDINTA DE CONTROL DUPA APLICAREA PROTEZELOR

Instrumentar si materiale:

trusa de consultatie;

piesa dreapta;

cleste crampon;

pietre mici;

freze de acrilat;

discuri de carborundum;

creion chimic;

rulouri de vata;

alcool;

pasta indicatoare de presiune;

hartie, ceara sau spray de articulatie;

pulbere sau crema adeziva.

Proceduri clinice:

Primul control este indicat sa se faca la 24 ore dupa inserarea protezelor. Evidentierea leziunilor se poate face doar daca protezele au fost purtate permanent in acest interval de timp.

Daca, din diferite motive, pacientul nu poate fi rechemat la 24 ore ci abia la cateva zile, acesta va fi instruit sa indeparteze protezele daca disconfortul este foarte mare si sa le tina intr-un recipient cu apa, dar sa le poarte cel putin 6 - 8 ore inainte de a veni la control.

Retusarea protezelor se face respectand urmatoarele reguli:

• se identifica zonele de disconfort, hiperemie sau ulceratie;
• se marcheaza zonele lezate cu creion chimic sau dermatograf;
• proteza este aplicata in cavitate bucala si urma creionului este transferata pe baza protezei;

L Se recomanda marcarea zonei perilezionale si nu a leziunii in sine, precum si indepartarea riguroasa de pe mucoasa a urmelor de anilina cu o buleta umectata cu alcool odata retusul terminat.

• retusul se face cu freze sau pietre de marimi corespunzatoare la piesa dreapta;
• daca retusul afecteaza numai fata interna a protezei nu este necesara relustruirea;
• daca retusul intereseaza si fetele externe proteza este netezita cu gume speciale sau este trimisa in laborator pentru  relustruire.

La maxilarul superior leziunile de decubit apar in special in urmatoarele zone:

vestibular, la nivelul tuberozitatilor maxilare sau crestei edentate retentive;

la nivelul frenului buzei superioare sau al frenurilor laterale.

La mandibula leziunile apar in special la nivelul urmatoarelor zone:

torusul mandibular (acoperit cu mucoasa subtire, sensibila);

tuberculul piriform (acoperit cu mucoasa rezilienta, deplasabila);

zonele retentive ale crestelor edentate;

bridele vestibulare laterale.

Se verifica din nou relatiile de ocluzie.

Daca este cazul se activeaza sau se dezactiveaza crosetele.

Se recomanda pacientului revenirea la control pentru mici retusuri.

Pacientii edentati partial protezati vor fi dispensarizati. Controalele obligatorii se fac la 3 luni de la aplicarea unor proteze noi, apoi o data la 6 luni.

ATITUDINEA FATA DE PROBLEMELE CARE APAR IN PRIMELE ZILE DUPA APLICAREA PROTEZELOR

RECONDITIONAREA PROTEZELOR PARTIALE ACRILICE

PPA care au pierdut adaptarea pe campul protetic datorita atrofiei osoase sau au suferit accidente (fracturi, fisuri, ruperea crosetelor, desprinderea unor dinti), pot fi refacute functional prin interventii protetice denumite "reconditionari".

Reconditionarile se realizeaza prin doua metode:

captusirea protezelor  partiale;

reparatia protezelor partiale.

CAPTUSIREA PROTEZELOR PARTIALE ACRILICE CU MATERIALE RIGIDE

Prin captusire se intelege aplicarea pe fata mucozala a protezei si pe marginile ei a unui material acrilic in stare plastica prin care se obtine o readaptare intima a bazei la campul protetic.

Indicatii:

atrofia avansata a zonei de sprijin osteo-mucoase produsa intr-un timp indelungat de la aplicarea protezei

ameliorarea mentinerii la o proteza subextinsa;

in caz de instabilitate cu basculare pe un torus proeminent;

in cazul protezarilor imediate urmate de resorbtii rapide a proceselor alveolare;

in deficientele clinice (amprentare functionala gresita) sau de laborator (deteriorarea modelului functional);

Contraindicatii:

migrari ale dintilor stalpi catre spatiile edentate cu pierderea punctelor de contact;

inflamatia parodontala avansata cu mobilitatea dintilor restanti;

dezechilibru ocluzal care nu poate fi corectat;

dintii laterali montati in afara crestei;

DVO supraevaluata;

proteze cu reparatii multiple si dinti degradati anatomic si cromatic (este preferabil sa se faca o proteza noua).

Tehnici de captusire:

Captusirea PPA se realizeaza prin doua metode: directa si indirecta.

In ambele cazuri materialul utilizat este acrilatul autopolimerizabil.

Captusirea directa a protezei in cavitatea bucala se face in cabinet de catre medicul stomatolog ajutat de asistenta.

Timpi operatori:

igienizarea campului protetic;

vaselinarea dintilor artificiali pentru a-I proteja impotriva actiunii chimice a acrilatului, in timpul polimerizarii;

acoperirea dintilor artificiali si a versantelor seilor cu o banda de leucoplast;

indepartarea prin frezare a unui strat de 0,5-1 mm de pe fata interna a seilor acrilice si de pe marginile seilor;

badijonarea cu monomer a suprafetei frezate;

aplicarea pe zona de lucru, a unui strat de acrilat autopolimerizabil, cand acesta "se trage in fire"; grosimea materialului trebuie sa fie ceva mai mare decat a materialului indepartat;

introducerea protezei in cavitatea bucala si aplicarea perfect adaptata pe campul protetic, dupa care se exercita presiuni digitale usoare pe portiunea supracingulara a protezei. Pacientul nu inchide gura (metoda de captusire "cu gura deschisa");

urmeaza miscarile de modelare a marginilor protezei ca la amprenta functionala;

L Proteza va fi mobilizata inainte de priza completa a materialului, profitand de starea de plasticitate a acestuia pentru a evita retentionarea fortata a protezei la nivelul dintilor. Ca masura de precautie, spatiile interdentare (retentive) trebuie obstruate in prealabil.

dupa terminarea polimerizarii si scoaterea din cavitatea bucala, proteza captusita se pastreaza cateva minute intr-un vas cu apa calda, pentru a definitiva polimerizarea.

dupa priza completa a acrilatului, marginile protezei se prelucreaza prin frezare, slefuire si lustruire provizorie.

se introducerea proteza in cavitatea bucala;

readaptarea ocluzala a protezei  comporta trei timpi de lucru:

inchiderea gurii in RC;

indepartarea eventualelor puncte de contact prematur;

restabilirea IM si implicit reechilibrarea ocluziei.

in final, proteza se trimite in laborator pentru lustruire.

Captusirea indirecta a protezei se face cu ajutorul laboratorului de tehnica dentara.

Captusirea protezelor care restaureaza edentatii termino-terminale (clasa I Kennedy)

Timpi operatori in metoda "cu gura inchisa" (Ionescu, 1999)

Faza clinica

se constata necesitatea captusirii cand testul de rotatie al protezei este pozitiv;

se indeparteaza un strat de 1 mm acrilat de pe fata mucozala a protezei;

se aplica in zona distala un strat de Stent's sau Kerr, care se ramoleste, proteza se introduce in gura si se aseaza pe campul protetic, unde se mentine cu o usoara presiune executand miscarile ca pentru amprenta functionala. Dupa priza materialului termoplastic, testul de rotatie trebuie sa fie negativ.

se indeparteaza dizarmoniile ocluzale;

pentru amprentare se aplica prin pensulare pe fata radiata a protezei, un strat de ceara bucoplastica. se introduce proteza in gura si dupa aplicarea corecta se inchide in IM;

timp de 5 minute se fac miscari de modelare de catre medic si pacient;

indepartarea protezei cu amprenta in ceara se face numai dupa racire cu apa, apoi se trimite in laborator;

In loc de materiale bucoplastice pot fi utilizati si elastomeri de sinteza (siliconi de consistenta medie).

Dupa captusirea in laborator - in cabinet, proteza va fi echilibrata ocluzal.

Fata de metoda directa de captusire, polimerizarea acrilatului autopolimerizabil se face fara porozitati, fara monomer rezidual si fara consecintele reactiei exoterme de polimerizare.

CAPTUSIREA CU MATERIALE REZILIENTE

Indicatii:

- substratul muco-osos sensibil la presiuni masticatorii;

- leziuni de decubit;

- inflamatia dureroasa si mobilitate a mucoasei ce acopera crestele alveolare;

- masticatie dificila.

Captusirea cu materiale reziliente poate fi:

temporara;

definitiva.

Captusirea temporara:

Se recomanda pentru conditionarea tesuturilor din zona de sprijin muco-osos.     Materialele folosite au o vascozitate lent progresiva. Se prezinta in forma bicomponenta: pulbere si lichid.

Tehnica: metoda de captusire directa.

Durata: 1-2 saptamani dupa care materialul isi pierde elasticitatea si devine granulos.

L Daca se intentioneaza inlocuirea acestui material cu acrilat autopolimerizabil, acest lucru trebuie facut inainte ca materialul provizoriu sa-si fi pierdut proprietatile.

Efecte: proprietatile vasco-elastice ale materialului refac tesuturile traumatizate, le relaxeaza si le modeleaza, permitand astfel o noua captusire cu materiale de durata.

Captusirea definitiva

La acest tip de captusire se apeleaza cand indicatiile aratate anterior sunt aceleasi, dar cu semne clinice foarte severe.

Tehnica de captusire poate fi:

directa, in care se folosesc materiale ca Simpa (Kettenbach) sau Mollosil (Detax) sau

indirecta, folosind materiale siliconate gen Molloplast-B (Detax), etc.

REPARATIA PROTEZELOR PARTIALE ACRILICE

PPA pot suferi accidente si deteriorari care necesita reconditionari prin diferite moduri de reparatii.

Tehnici de reparare a PPA:

Protezele mobile pot fi reparate atat in laborator cat si in cabinet, inlocuirea unui dinte sau a unui croset fiind o operatie ce se poate executa si de catre medic.

In laborator, indiferent de tipul de reparatie care se executa, prima operatie este dezinfectarea protezei. Foarte adesea protezele vechi, purtate multi ani, sunt impregnate cu resturi alimentare, cu tartru, infiltratii microbiene etc., ceea ce pe langa aspectul inestetic, reprezinta si surse de infectie.

Reparatiile PPA se pot grupa astfel:

repararea bazei protezei fracturate sau fisurate;

reparatie pentru inlocuirea unor dinti;

reparatie pentru inlocuirea crosetelor de sarma;

completarea unuia sau a mai multor dinti;

completarea bazei in cazul extractiei dintilor distali.

Reparatia placii PPA

Aceasta reparatie se poate executa atat in cabinet cu ajutorul rasinilor acrilice autopolimerizabile (de ex: Rapid Repair^® - DeTrey), cat si in laborator cu ajutorul rasinilor autopolimerizabile, sub presiune.

Reparatia unei fracturi simple cu doua fragmente

Tehnica reparatiei la o PPA este urmatoarea:

cele doua fragmente de proteza, bine uscate, se coapteaza cu multa atentie de-a lungul liniei de fractura, astfel incat suprafetele fracturate sa vina in contact intim fara sa apara denivelari sau spatiu intre ele;

se solidarizeaza fragmentele prin lipire provizorie cu cianoacrilati. Solidarizarea se poate face si prin picurare de ceara de lipit de-a lungul liniei de fractura si solidarizarea fragmentelor prin aplicarea si lipirea de bete de chibrit peste dintii artificiali ai ambelor fragmente. Aceste precautii sunt necesare deoarece orice deficienta in cooptarea fragmentelor compromite total reparatia sau chiar proteza;

in interiorul protezei se toarna pasta de gips, realizand astfel un model care va mentine in pozitie corecta  fragmentele pe toata durata operatiilor urmatoare.

dupa priza gipsului, fragmentele de proteza se indeparteaza de pe model cu multa atentie pentru a nu deteriora modelul;

fragmentele indepartate de pe model se pregatesc in vederea retentiei acrilatului, astfel:

o  cu ajutorul unei pietre montate la piesa de mana a motorului suspendat sau cu o freza de acrilat se creeaza intre fragmentele protezei un spatiu de 2-3 mm, indepartand cianoacrilatul sau ceara;

o  dupa ce acest lucru a fost verificat pe model, se reduce din grosimea fragmentelor de proteza o zona de 5 -7 mm paralel cu linia de fractura. Aceasta subtiere trebuie facuta la ambele fragmente sau daca sunt mai multe, la fiecare fragment in parte in dreptul zonei de fractura. Spatiile acestea se creeaza pentru desfiintarea zonei lucioase a acrilatului ce s-ar putea opune unei reactii de polimerizare eficienta a acrilatului cu care se executa reparatia. Slefuirea fragmentelor se mai face si cu scopul de a realiza o grosime suficienta a acrilatului, asigurand in felul acesta rezistenta protezei;

o  pe zonele subtiate ale fragmentelor se creaza cu ajutorul unei freze o fisura retentiva in forma de coada de randunica, de Y, T, etc. Uneori retentiile trebuie create chiar sub dintii artificiali. In aceste cazuri se va evita deteriorarea dintilor si schimbarea formei acestora. Cu toate ca solidarizarea acrilatului nou cu vechea proteza se face chimic, retentiile sunt necesare pentru a mari suprafata de contact si a creea conditii de intrepatrundere, asigurand in felul acesta o mai mare rezistenta protezei reparate.

modelul se izoleaza cu o substanta alginica (Pectizol, Isodent);

fragmentele astfel pregatite se reaseaza pe model cu grija. Intre ele exista acum un spatiu care ar putea sa deruteze la aplicarea corecta a fragmentelor pe model;

se umecteaza cu monomer suprafetele care se vor lipi;

intr-un godeu se prepara acrilat autopolimerizabil  (roz sau transparent) in cantitate suficienta si in momentul cand a ajuns in stadiul de plasticitate optima se introduce in spatiul dintre fragmente, cu un usor exces. Se preseaza cu degetele pentru a completa tot spatiul, modeland in acelasi timp astfel incat pasta de acrilat sa fie la acelasi nivel cu suprafata protezei. Presiunea aceasta se mentine continuu pana in momentul intaririi complete a acrilatului autopolimerizabil. Unii autori recomanda ca dupa intarirea acrilatului proteza sa fie tinuta in apa calda intr-o oala sub presiune 10-20 minute pentru a definitiva polimerizarea si a mari rezistenta acrilatului;

zona unde s-a efectuat reparatia se prelucreaza si se lustruieste, dupa ce proteza a fost indepartata de pe model.

Reparatia unei proteze cu fracturi multiple

Daca exista fragmente multiple (3-4 fragmente) si separate, reconstituirea lor se face in acelasi mod, dar operatia este mai dificila.

Reparatia unei proteze la care unul din fragmentele fracturate s-a pierdut

Daca fragmentul este de dimensiuni mici, se executa o amprenta cu materiale elastice peste proteza aplicata in gura.

Dupa turnarea modelului, fragmentul lipsa se completeaza cu acrilat autopolimerizabil pe model.

Reparatia unei proteze fisurate este asemanatoare unei proteze fracturate, cu exceptia fazei de coaptare  fragmentelor care nu mai este necesara.

Reparatia pentru inlocuirea unor dinti:

Repunerea unui dinte pe proteza este necesara in doua situatii:

a. dintele este numai detasat de baza protezei, dar intact ca forma

Tehnica:

dintele se repune in lacasul sau pentru a-i verifica pozitia;

se indeparteaza dintele, se creaza retentii in placa si pe fata orala a dintelui (daca este din acrilat);

se umecteaza zonele de placa si de dinte ce urmeaza a fi solidarizate;

se prepara acrilat autopolimerizabil roz sau de culoarea dintelui si se introduce in zonele de retentie create;

dintele este pozitionat corect; se preseaza cu degetele pana in momentul polimerizarii complete, modeland concomitent excesul de rasina cu un instrument umectat in monomer;

se prelucreaza si se lustruieste zona afectata de reparatie.

Operatia fiind foarte simpla, se poate executa si in cabinet.

b. dintele s-a pierdut sau este deteriorat

• daca dintele lipsa este in imediata vecinatate a unui dinte natural existent sau daca este vorba de un premolar sau molar unde realizarea contactului cu antagonistii trebuie realizata obligatoriu, este necesara amprentarea cu un silicon chitos (Zeta^® plus - Zhermack, Optosil^® - Heraeus Kulzer, Silaplast^® - Detax, Dentaflex^® solid - Spofa) peste proteza aplicata in gura (pentru relatia cu vecinii) in ocluzie (pentru relatia cu antagonistii);
• amprenta, solidara cu proteza, se umezeste si se toarna un model in doua etape. In prima etapa se introduce pasta de gips in interiorul protezei si se realizeaza un soclu cu o prelungire distala, unde se creaza o cheie de angrenaj. Dupa priza gipsului, se izoleaza din nou si se toarna gips in amprenta antagonistilor, prelungit peste cheia de angrenaj. Prin demulare se obtine un model solidar cu proteza si modelul antagonistilor;
• in locul unde lipseste dintele se va adapta prin slefuire un dinte de acrilat existent in laborator sau confectionat special dupa forma, marimea si culoarea corespunzatoare. Adaptarea se va face in raport cu dintii vecini si antagonisti. Operatiile urmatoare sunt identice cu cele descrise la reparatia unui dinte existent.

Reparatia pentru inlocuirea unui croset de sarma:

• se ia o amprenta cu silicon chitos (Zeta^® plus - Zhermack, Optosil^® - Heraeus Kulzer, Silaplast^® - Detax, Dentaflex^® solid - Spofa), care va reda cu fidelitate forma anatomica a dintelui pe care trebuie realizat crosetul de sarma (mai ales fata sa vestibulara), precum si procesul alveolar si fundul de sac vestibular din zona vecina dintelui, unde se va implanta coada crosetului. Amprenta se ia peste proteza partiala aplicata in gura. Amprenta astfel obtinuta este solidara cu proteza;
• modelul se toarna din gips obisnuit si se demuleaza avand grija sa nu se fractureze dintele pe care se va executa crosetul;
• proteza se indeparteaza de pe model, iar in locul unde coada crosetului va patrunde in placa protetica se creeaza cu o freza un sant de 4-5 mm. De obicei coada vechiului croset determina exact locul unde trebuie facut santul;
• dintr-o sarma de wipla elastica de grosime adecvata situatiei clinice (0,6 - 0,8 mm)se realizeaza prin indoire crosetul, adaptat intim pe dinte. Coada va fi plasata in santul creat special in acest scop. Pentru a-i asigura o pozitie corecta  pe model in timpul aplicarii acrilatului, crosetul se lipeste cu ceara pe dintele de gips;
• solidarizarea crosetului cu proteza se face aplicand in santul in care s-a plasat coada crosetului a pastei de acrilat autopolimerizabil ce se preseaza cu degetele in momentul intaririi;
• prelucrarea si lustruirea zonei respective se fac obisnuit.  

Completarea unuia sau a mai multor dinti la o PPA 

In acest caz este vorba de o reparatie unde s-au extras unul sau mai multi dinti si care trebuie inlocuiti.

Tehnica:

• imediat dupa extractie sau dupa cateva zile, medicul va lua o amprenta cu proteza partiala in gura, care sa cuprinda dintii vecini daca exista, creasta alveolara proaspat edentata, fundul de sac vestibular si antagonistii. Amprenta se ia cu materiale elastice (siliconi). In timpul amprentarii se va avea grija ca proteza sa fie aplicata exact pe campul protetic, iar materialul sa nu patrunda intre mucoasa si proteza pe toata suprafata interna  a protezei;
• modelul se toarna in doua faze. Prima parte a modelului va cuprine partea interna a protezei si campul protetic proaspat edentat, iar a doua parte antagonistii. Modelul se realizeaza cu cheie de angrenaj;
• proteza se scoate de pe model si i se creeaza retentii in dreptul dintior extrasi ca la orice reparatie;
• se aleg sau se confectioneaza dintii de acrilat si se probeaza in spatiul ramas liber dupa extractie, fixandu-se cu ceara. Montarea dintilor se face tinand seama de cerintele fizionomice si de angrenarea cu antagonistii;
• se realizeaza o cheie vestibulo-ocluzala din gips, care va asigura pozitia corecta a dintilor si modelarea corespunzatoare a portiunii vestibulare a seii in momentul indesarii acrilatului;
• se izoleaza modelul si cheia vestibulo-ocluzala;
• se prepara pasta de acrilat si se aplica in portiunea dintre dinti (pozitionati in cheie) si model, in dreptul extractiei recente; se preseaza cheia de model;
• dupa polimerizare, proteza se prelucreaza si se lustruieste.

Completarea bazei in cazul extractiei dintilor distali

Daca este necesara extractia unui dinte distal si/sau edentatia devine din laterala terminala, placa protetica rezultata in urma reparatiei trebuie sa acopere corect tuberozitatea sau tuberculul piriform in formare.

In toate situatiile in care trebuie reparata o PPA vor fi respectate urmatoarele reguli:

reparatiile se executa repede, pentru a nu priva pacientul de proteza mult timp;

se va evita modificarea vechilor rapoarte ale protezei cu campul protetic;

acrilatul aplicat trebuie sa confere protezei suficienta rezistenta si durabilitate in timp;

in timpul reparatiei se va evita aplicarea monomerului de acrilat autopolimerizabil pe dintii acrilici deoarece ii fisureaza.