Arsuri electrice

ARSURI ELECTRICE

Contactul dintre o arsura electrica si organism determina un scurt circuit ce poate fi urmat de arsura prin degajare de caldura sau flama sau de electrocutie.

Etiopatogenie

Cauzele sunt reprezentate de curentul electric continuu sau alternativ ce poate degaja temperaturi de peste 2000sC.

Factorii de care depinde arsura sunt multipli:

- calitatea curentului electric continuu sau alternativ, cel alternativ avand o frecventa de 3,4 ori mai mare, produce o contractura musculara lipind victima de sursa;

- intensitatea este in relatie directa cu tensiunea ( voltajul) si rezistenta organismului, amperii sunt cei care "omoara";

- tensiunea curentului produce arsuri, voltii "ard";

- rezistenta organismului este direct proportionala cu bogatia tesutului in colagen si scade de la os la cartilaj, tendon, plaman, miocard, creier, muschi, ficat, nerv, mielina fiind cel mai bun conducator electric;

- suprafata de contact este direct proportionala cu gravitatea leziunii;

- durata de contact a organismului cu sursa electrica;

- directia curentului electric in organism, astfel drectiile mana- mana sau mana- picior intereseaza cordul, cap- trunchi traverseaza creierul fiind cele mai grave.

Fiziopatologie

Trecerea curentului electric determina:

- la nivelul vaselor de sange: coagulare intravasculara, tromboza, necroza peretilor cu hemoragie secundara, ischemierea teritoriului distal.

- la nivelul inimii leziunile pot fi rar de natura necrotica directa, se constata leziuni de tromboza vasculara cu ischemie si necroza secundara a miocardului. Se inregistreaza diferite forme de aritmii, mergand pana la stop cardiac ireversibil;

- la nivelul muschilo coaguleaza proteinele, avand loc pierderea viabilitatii musculare. Leziunii musculare prin coagulare i se asociaza patul vascular regional, delimitand un larg teritoriu necrotic- ischemic, excelent mediu de cultura microbiana.

- la nivelul oaselor leziunile pot merge de la necroze prin excludere vasculara pana la carbonizare directa datorita efectului termic;

- la nivelul nervilor leziunile constau in coagularea proteinelor cu pierdere completa functionala nervii situati la o oarecare distanta de traseul curentului electric pot suferi numai modificari functionale de durata si intensitate variabile.

Intre aspectul exterior al leziunilor si distrugerile din profunzime nu exista totdeauna o corespondenta directa, deseori pot fi vazute cazuri la care nu pot fi decelate decat minime marci electrice cutanate, leziunea cauzatoare de moarte fiind in acest caz preponderent functionala.

Exista numeroase cazuri la care aspectul leziunilor exterioare este impresionant: marcile electrice fiind reprezentate de adevarate cratere tisulare cu carbonizarea tuturor tesuturilor si despicarea invelisului cutanat pe intreaga lungime a segmentului de membru care a constituit conductorul: membrul intreg sau parti din el pot fi carbonizate, calcinate sau mumificate.

Bolnavul electrocutat este in stare de soc, stare confirmata de semne clinice ( disfunctii neuro-psihice, respiratorii, cardiovasculare si renale) si alterari marcate ale constantelor biologice ( deshidratare cu hemoconcentratie, anemie grava, hipoproteinemie, hiponatremie, hipocloremie, retentie azotata, acidoza ).

Arsura electrica este o leziune de maxima gravitate fiind considerata o urgenta majora.

Clinica

Semnele generale sunt dominate de socul electric ce are drept rezultat stopul cardiorespirator prin paralizia centrilor respective si fibrilatia ventriculara. La acestea se adauga o serie de alte manifesta ca urmare a actiunii curentului electric asupra unor organe:

Azotemie prin blocarea tuburilor renale de catre mioglobina rezultata din celulele bazate;

Deshidratare cu hemoconcentratie, anemie si hipoproteinemie;

Hiponatremie, hipocloremie, hipercalcemie;

Tromboze vasculare cu infractizarea viscerelor respective;

Semnele locale se pot intalni urmatoarele tipuri de leziuni:

"marca electrica" reprezinta leziunea cutanata de intrare si iesire a curentului electric. In zona de iritare zona tegumetara este gri albicioasa sau galbuie cu margini imprecise iar in centru poate prezenta carbonizarea. In zona de iesire, tegumentele apar ca fiind " parjolite" si rupte radiar asemenea orificiului de iesire a plagilor impuscate;

escara carbonizata se produce in cazuri foarte grave, pe zone limitate sau chiar la un membru;

• aspecte de arsuri termice in cazurile produse prin flama electrica.

Tratament

Primul ajutor in cazul unui electrocutat consta in scoaterea victimei de sub tensiunea electrica si resuscitarea cardiorespiratorie. Manevra de scoatere de sub tensiune trebuie facuta cu mare grija pentru a nu fi electrocutat si salvatorul.

Dupa reluarea functiilor vitale victima va fi transportata la spital avand grija sa se mentina respiratia si circulatia. La spital se vor continua manevrele de resuscitare cardiovasculara si se va face reechilibrarea hidroelectrolitica si volemica pana la revenirea functiilor organismului la parametrii normali. In situatia anuriei se va recurge la dializa.

Tratamentul local se face imediat ce pacientul poate suporta o interventie chirurgicala.

Necrectomia este tratamentul local esential fiind considerat element de desocare si prevenire a agravarii leziunilor. Excizia zonelor necrozate se va face pana in tesut macroscopic normal. Datorita evolutivitatii leziunilor produse de curentul electric sunt necesare mai multe interventii de excizie a escarelor;

Amputarea segmentelor devitalizate pana in tesut aparent normal cu lasarea deschisa a bonturilor care se vor sutura secundar sau se vor face plastii ulterioare;

Asistarea eliminarii escarei in zone unde nu se pot face necrectomii ca in orice arsura;

Datorita cicatricilor vicioase sau bonturilor de amputatie dureroase, interventiile reparatorii se vor face dupa 8 - 12 luni, cand s-a refacut vascularizatia zonei respective.