Controlul farmacologic al frecventei cardiace in timpul fibrilatiei atriale

Controlul farmacologic al frecventei cardiace in timpul fibrilatiei atriale

Clasa I

Masurarea frecventei cardiace de repaus si controlul acesteia folosind agenti farmaco­lo­gici (in cele mai multe cazuri un betablocant, sau un blocant de canal calcic non-dihi­dropi­ri­di­nic) sunt recomandate la pacientii cu FA per­sistenta sau permanenta. (nivel de do­ve­zi: B).

In absenta preexcitatiei, administrarea intra­venoasa de betablocante (esmolol, metoprolol sau propranolol) sau de blocanti de canal cal­cic non-dihidropiridinici (verapamil, diltia­zem) este recomandata pentru scaderea frec­ven­tei ventriculare in faza acuta la pacientii cu FA, cu precautie in cazul pacientilor cu hipo­ten­siune sau insuficienta cardiaca (IC). (nivel de dovezi: B).

Administrarea intravenoasa de digoxin sau amiodarona in vederea controlului frecventei ventriculare este recomandata la pacientii cu FA si IC care nu au un tract accesor. (nivel de dovezi: B).

La pacientii cu simptome legate de FA in timpul efortului, eficacitatea controlului frec­ven­tei cardiace trebuie evaluata in timpul efor­tului fizic, ajustand tratamentul farma­cologic astfel incat aceasta sa se mentina in limite fiziologice. (nivel de dovezi: C).

Digoxinul este eficient in administrare orala pentru controlul frecventei ventriculare de repaus la pacientii cu FA si este recomandat la cei cu IC, disfunctie de ventricul stang (VS) si la persoanele sedentare. (nivel de dovezi: C)

Tabelul Aplicarea clasei de recomandare si a nivelului de dovezi^b

Marimea efectului tratamentului

^a Date provenite din studii clinice sau registre cu privire la utilitate/eficienta in diferite subpopulatiiprecum sex, varsta, istoric de diabet, istoric de infarct miocardic, istoric de insuficienta cardiaca si consum anterior de aspirina. O recomandare de nivel B sau C nu inseamna ca este slaba. Multe intrebari clinice importante ridicate in acest ghid nu recurg la studii clinice. Chiar daca nu sunt disponibile studii randomizate poate fi un consens foarte clar ca o procedura  sau o terapie anume este utila sau eficienta.

^b In 2003, ACC/AHA Task Force on Practice Guidelines a creat o lista de fraze ce trebuie utilizate pentru redactarea recomandarilor.Toate recomandarile din ghid sunt scrise sub forma de propozitie completa ce exprima o judecata completa, astfel incat fraza, chiar separata de restul textului documentului (inclusiv prin titlurile de deasupra setului de recomandari) poate transmite intreaga intentie a recomandarii.Se spera prin aceasta ca va fi imbunatatita intelegerea ghidului de catre cititor si va permite ridicarea de probleme la nivelul recomandarii individuale.

Clasa IIa

Asocierea digoxinului cu un betablocant sau un blocant de canal calcic nondihidro­piri­dinic este rationala pentru controlul frec­ventei cardiace, atat in repaus, cat si la efort la pacientii cu FA. Alegerea medicatiei trebuie individualizata si dozele trebuie modu­late pentru evitarea bradicardiei. (nivel de dovezi: B).

Folosirea ablatiei nodului AV sau a tractului accesor pentru controlul frecventei cardiace este judicioasa atunci cand terapia farma­cologica este insuficienta sau este asociata cu efecte secundare. (nivel de dovezi: B).

Administrarea de amiodarona intravenos poate fi utila pentru controlul frecventei car­dia­ce la pacientii cu FA atunci cand alte ma­su­ri sunt ineficiente sau contraindicate. (nivel de dovezi: C).

Atunci cand conversia electrica nu este nece­sara la pacientii cu FA si tract accesor, admi­nistrarea intravenoasa de procainamida sau ibutilid este o alternativa acceptabila. (nivel de dovezi: C).

Clasa IIb

Atunci cand frecventa ventriculara nu poate fi controlata adecvat, atat in repaus cat si la efort, la pacientii cu FA prin utilizarea de beta­blocant, blocant de canal calcic nondihi­dro­piridinic sau digoxin, singur sau in combi­natie, se poate administra amiodarona oral pentru controlul frecventei cardiace. (nivel de do­vezi: C).

Administrarea intravenoasa de procainamida, disopiramida, ibutilid sau amiodarona poate fi luata in considerare la pacientii cu FA stabili din punct de vedere hemodinamic si cu condu­cere prin tract accesor. (nivel de dovezi: B).

Cand frecventa cardiaca nu poate fi controlata prin terapie farmacologica sau atunci cand se suspecteaza o tahicardiomiopatie, ablatia prin cate­ter a nodului AV poate fi luata in consi­derare la pacientii cu FA pentru controlul frec­ventei cardiace. (nivel de dovezi: C).

Clasa III

Digoxinul nu trebuie utilizat singur pentru controlul frecventei cardiace la pacientii cu FA paroxistica. (nivel de dovezi: B)

Ablatia prin cateter a nodului AV nu trebuie efectuata fara a incerca in prealabil terapia far­ma­cologica pentru controlul frecventei ven­tri­culare la pacientii cu FA. (nivel de dovezi: C)

La pacientii cu FA si IC decompensata, admi­nistrarea intravenoasa a unui blocant de canal calcic nondihidropiridinic poate exacerba dete­riorarea hemodinamica si nu este recomandata. (nivel de dovezi: C).

Administrarea intravenoasa de digoxin sau de blocanti de canal calcic nondihidropiridinici la pacientii cu FA si preexcitatie poate accelera in mod paradoxal frecventa ventriculara si nu este recomandata. (nivel de dovezi: C).