Examinarea si semiologia radiologica a aparatului digestiv. Ficat si pancreas

Examinarea si semiologia radiologica a aparatului digestiv. Ficat si pancreas

Examinarea si semiologia radiologica a ficatului :

Examinarea se realizeaza cu scopul aprecierii datelor privind organul ca atare si verificarea starii fizice si a functionalitatii cailor biliare . Examinarea ficatului se poate realiza in conditii relativ bune pe animalele asezate in decubit lateral sau in pozitie stationara patrupodala . Ficatul marcheaza radioopac limita dintre cavitatea toracica si cea abdominala , formand impreuna cu fata posterioara a diafragmei cu contur net . La fata caudala ficatul ' prin contrastul sau natural ' nu poate fi delimitat de organele cu care vine in contact (stomac , duoden , plex solar , jejun ).

Examinarea cailor biliare extrahepatice este rar utilizata deoarece tulburarile dischinezice biliare si mai ales calculoza biliara sunt foarte greu depistabile la canidae si felidae . Un alt inconvenient il constituie procesul de pregatire  realabila a animalului in vederea folosirii contrastului artificial organoiodat pt colecistografiere .

Pregatirea absorbtiei substantei radioopace se va face prin golirea prealabila a stomacului si intestinului , prin dieta absoluta si laxative . Inainte de administrarea substantei iodate se va folosi un tain redus cantitativ dar bogat in grasimi , dupa care un post absolute de 3-4 ore . Dupa o clisma evacuatoare se va trece la administrarea substantei iodate . Dupa 7-9 ore se tatoneaza radiologic (prin radioscopieri successive ) identificarea substantei radioopace si in cazul in care se semnaleaza in regiune, se procedeaza la radiografieri repetate din pozitie dorso-ventrala.Daca substanta de contrast nu se evidentiaza , se poate recurge la suplimentarea dozei initiale si procedura se amana cu 4-5 ore . Folosirea caii de administrare de i.v. este mai dificil de realizat , tinand cont de eventualele reactii anafilactice .Rezultatul obtinut in urma acestor procedure de examinare este materializat radiologic sub denumirea de colangiocolecistografie .In general se recomanda examinarea acestui sector prin procedura colecistografierii per os si numai atunci cand procedura nu ofera rezultate concludente se poate recurge "in extremis " la colangiocolestitografiere .

Splenoportografierea este aplicata si la animale urmarindu-se explorarea radiologica a ficatului , splinei si a pancreasului .

Procedura reprezinta o flebografiere a trunchiului splenoportal si permite evidentierea radiologica a obstacolelor in fluxul sangvin din sistemul port . Pt executarea acestei procedure se administreaza parental , pe aria de proiectie splenica , a unei solutii de contrast hidrosolubile iodate , direct in parenchimul splenic . Injectarea se face rapid , dupa jumatate din cantitatea de substanta radioopaca se incepe radiografierea si se repeata pt obtinerea cat mai multor imagini , urmarindu-se tranzitul contrastului artificial prin vena splenica si vena port in ficat . Procedura este contraindicate in procese inflamatorii acute abdominale , in insuficientele circulatorii , tulburarile de coagulabilitate,uremie si hipersensibilitate la iod . Daca se masoara concomitant si tensiunea arteriala si venoasa se pot evidential

Examinarea si semiologia radiologica a pancreasului : urmareste in primul rand cresterea in dimensiune a organului . De cele mai multe ori insa afectiunile patologice ale pancreasului evolueaza fara hipertrofie pancreatica evidenta si nediferita e cele provocate de afectiuni cu evolutie cornica . Datele care se obtin in cursul examinarii radiologice a pancreasului sunt relative . Modificarile dimensionale pot fi preupuse in urma distantarile persistente dintre cele 2 anse duodenale , mai ales daca pe parcursul lor acestea pot prezenta si semne de compresiunedinspre exterior . Evidentierea pancreasului poate fi favorizata de asocierea unui retropneumoperitoneu cu insuflarea gazoasa a stomacului si examinarea tomografica a zonei pancreatice .

La animale , suspiciunea de cancer de cap de pancreas , ce se poate exprima prin schimarea raporturilor jonctionale in zona piloro-duodenala , nu poate fi luata in considerare , deaoarece aceasta afectiune nu a fost semnalaata . Procedurile radiologice complexe (pneumostratografierea pancreasului si tomografierea consecutiva , ca si pancreatografierea , pt care se recurge la opacifierea canalelor pancreatice pe cale chirurgicala ) , folosite in extremis la om nu au fost utilizate la animale nici chiar experimental .