Examinarea si semiologia radiologica a aparatului urinar

Examinarea si semiologia radiologica a aparatului urinar

Organele cavitare ale aparatului urinar (bazinet, uretere, vezica) se vor goli fie prin masaj usor fie prin plimbari ceva mai lungi inaintea examinarii. Este recomandabila reducerea adm lichidelor in ultimele 12h. Atunci cand se recurge la folosirea contrastului artificial, adm acestuia este precedata de cateterizare uretro-vezico-uretrala sau injectarea pe cale iv a substantei de contrast, cu cca 5-10 minute inainte de examinarea radiologica.

Tehnica examinarii radiografice urinare

Pe incidenta latero-laterala, rinichii apar plasati imediat sub coloana vertebrala. Cresterea in dimensiune a rinichilor este adesea greu de remarcat, in schimb afectiunile inflamatorii renale se vor prezenta prin intensificarea contrastului natural al organului

-imaginea obtinuta "pe gol" permite evidentierea litiazei urinare prin radioopacitatea intensa, forma frecvent ovoidala si localizata pe traiectul conductelor urinare. Calculii urinari de natura fosforica sunt voluminosi, au contur rugos, uneori sunt ramificati, duri. Calculii de natura oxalica sunt neregulati, muriformi, duri, iar cei de natura urica au suprafata neteda, sunt rotunzi sau ovali si chiar coraliformi. Calculii de natura carbonoasa sunt granulosi si friabili, pe cand cei de cistina sunt mici, moi si usori, iar cei din xantina sunt friabili, cu suprafata sfaramicioasa.

Pe imaginea "de fata", rinichii se prezinta individual, relativ simetric situati fata de linia sagitala a coloanei vertebrale. Rinichiul stang este situat mai caudal

Ureterele ca si bazinetul nu sunt decelabile pe baza contrastului natural. Vezica urinara goala poate fi decelata sub forma unei opacitati relative, oferita de radioabsorbtia peretilor vezicali si urina reziduala.

Urografierea este procedura de examinare a aparatului de excretie cu ajutorul contrastului artificial. Se poate realiza prin 2 procedee:

-urografierea ascendenta care consta in introducerea prin cateterism a substantei de contrast, retrograd dinspre vezica, prin uretere pana la nivelul bazinetului.

-urografierea descendenta: adm substantei de contrast iv, astfel ca prin afluxul sanguin este dirijata spre organul depunator si eliminata, urmand aproape integral procesul de excretie natural.

Eliminarea substantei de contrast de catre rinichi se face treptat accentuandu-se pe masura ce trece mai mult timp de la adm si se incheie la cateva ore, in fct de subst adm si cantitatea injectata.

Explorarea radiologica a vezicii urinare se poate face si independent de examenul general al aparatului de excretie. In acest scop, vezica urinara se poate examina prin radiografiere simpla, dupa evacuarea continutului

Cu ajutorul substantelor de contrast se pot realiza urmatoarele proceduri: cistografiere, pneumocistografiere, pneumopericistografiere si policistografiere.

Tomografierea renala se executa intre 2 radiografieri standard ale rinichiului, la 15-20 min de la adm subst de contrast

Arteriografia renala: se real dupa adm subst de contrast f bogate in iod injectate in artera femurala si permit diagnosticarea anevrismelor, infarctelor renale, trombozelor si anomaliilor vasculare renale.

Modificari elementare ale activitatii renale

Hipertonia policaliceala: dimensiuni mici ale cavitatilor si o redusa opacifiere, ca urmare a evacuarii rapide a continutului. Calicele apar inguste, cu intreruperea continutului cu restul bazinetului

Hiperchinezia: unde peristaltice dese, cu amplitudine mare. Ureterul capata un aspect linear.

Spasmul: concentratie totala, de lunga durata ce impiedica propagarea coloanei de lichid in caile urinare. Poate fi localizat sfincteral sau in oricare punct al cailor superioare de excretie

Hipotonia si atonia apar ca urmare a reducerii sau abolirii capacitatii  de contractie a musculaturii viscerale. Aceasta reducere a tonusului conductelor este cauza dilatatiilor si alungirii unor segmente, fara sa afecteze evacuarea continutului, cat timp se pastreaza motilitatea.

Modificarile elementelor morfologice la nivelul aparatului urinar

Modificarile morfologice renale se pot exprima prin cresteri dimensionale ale organului unilateral si mai rar bilateral. Hipertrofierea renala poate fi functionala, vicarianta sau in urma unor modificari patologice de tip inflamator, tumori renale, rinichi polichistic. Reducerea dimensiunii renale poate fi de natura congenitala sau degenerari dobandite cand rinichiul poate fi functional partial sau total nefunctional. Modificarile de forma sunt reprezentate de schimbarea conturului imaginii renale, rinichiul boselat este o urmare a abceselor renale, tumorilor din cortexul renal, chisti renali.

Modificarile de orientare si pozitie ale cailor urinare pot fi consecinta afectiunilor curente renale, a celor congenitale sau cronice ori ca urmare a compresiunilor exercitate de organe abdominale neurinare.