Fiziologia tubului renal proximal

Fiziologia tubului renal proximal

- trecerea urinii primare prin tubul proximal are drept consecinta reducerea volumului urinii primare de la 100-130 ml/min la 30-40 ml/min,se reabsoarbe 70% din filtrat.

functia principala a tubului proximal este de reabsorbtie

pe langa transportul pasiv al apei si a tuturor constituentilor dizolvati in tubul proximal se realizeaza reabsorbtia activa a majoritatii constituentilor utili organismului:glucoza,proteine,aminoacizi, sodiu,potasiu,bicarbonati,fosfati,calciu.

Glucoza se reabsoarbe total prin difuziune facilitata alaturi de sodiu.

Proteinele se reabsorb practic total - reabsorbtia se face activ prin pinocitoza,ca apoi o parte din proteine sa fie hidrolizate de nefrocit,iar aminoacizii rezultati sa fie utilizati in celula sau trecuti in circulatie.

Aminoacizii se reabsorb activ la nivelul tubului proximal in proportie de 98-99%, transportul lor este cuplat cu sodiu.

Sodiul se reabsorabe in proportie de 70%. Pe langa mecanismul pasiv,mecanismul activ se realizeaza in parte cuplat cu reabsorbtia glucozei,aminoacizilor si a bicarbonatilor.

Bicarbonatul se reabsoarbe in proportie de 90% in tubul proximal,fiind dependent de anhidraza carbonica si cuplat cu secretia de H⁺.

Fosfatul se reabsoarbe dependent de parahormon,acesta la nivelul celui de al doilea segment determina scaderea reabsorbtiei.

Calciu este reabsorbit in proportie de 70% in mod activ si este influentat de parahormon.

Potasiul se reabsoarbe in proportie de 70% in tubul proximal,printr-um mecanism pasiv.

defectele metabolice nefrocitare ale tubului proximal,in buna parte genetice,constituie cauza unor boli cum sunt:cistinuria,aminoaciduria,sindrom Fanconi (defect de reabsorbtie a aminoacizilor, glucozei, fosfatilor)