Organele sistemului imunitar

Organele sistemului imunitar

Organele sistemului imunitar (fig. 4) sau organe limfoide iau nastere din organizarea tesutului limfoid si se clasifica in:

organe limfoide primare sau centrale:

maduva hematogena;

timusul;

organe limfoide secundare sau periferice:

ganglionii limfatici;

splina;

tesutul limfoid submucos de la nivelul amigdaleleor palatine (inelul Waldeyer) sau de la nivelul intestinului (placile Payer).

Maduva hematogena

Este un organ specializat la nivelul caruia, la adult, iau nastere majoritatea celulelor sanguine dintr-o singura celula numita celula stem pluripotenta. Initial, celula stem se diferentiaza in doua directii: linia mieloida, din care vor lua nastere celulele progenitoare pentru eritrocite, neutrofile etc, si linia limfoida care va genera celulele progenitoare pentru limfocitele T si B (fig. 1).

Figura Celulele sistemului imun

Timusul

Limfocitele produse la nivelul maduvei osoase in cursul hematopoiezei nu pot participa la raspunsul imun., decat dupa o prealabila maturare fiziologica in urma careia ele devin imunocompetente.

Aceasta maturare se produce la nivelul maduvei osoase in cazul limfocitelor B si in timus pentru limfocitele T.

Timusul este un organ situat in mediastinul superior, alcatuit din doi lobi uniti intre ei printr-un istm. La periferie, cei doi lobi sunt inconjurati de o capsula de tesut conjunctiv care isi trimite prelungiri in interiorul lobilor pe care ii imparte in mai multi lobuli. La randul lor lobulii au o parte corticala in vecinatatea capsulei si o parte medulara in centru. Corticala are o densitate mai mare de limfocite proT (fig. 2).

Procesul de maturare al limfocitelor la nivelul timusului consta in aparitia (exprimarea) pe suprafata acestor celule a unor molecule, sau a unor receptori.

Odata cu aparitia acestor structuri pe suprafata celulei apare o anumita activitate fiziologica a acesteia, adica un anumit comportament in cadrul sistemului imun.

Tot in timus, limfocitele proT sunt educate sa recunoasca antigenele complexului major de histocompatibilitate.

Ganglionii limfatici

Ganglionii limfatici sunt:

organe limfatice secundare, mici, cu diametrul < 1cm;

situate pe traiectul vaselor limfatice sau in hilul organelor parenchimatoase;

conectati direct la circulatia limfatica;

pot fi solitari sau grupati in anumite locuri de electie (axilari, cervicali, mediastinali, inghinali, mezenterici).

Ganglionii limfatici au o capsula conjunctiva din care se desprind travee care patrund in parenchimul ganglionului, unde formeaza o zona corticala si o zona medulara (fig. 3).

Limfocitele din corticala sunt preponderent de tip B si sunt organizate in foliculi.

Ganglionii limfatici au functii de

excludere a agentilor patogeni (prin fagocitoza realizata de macrofage);

dezvoltare a unui raspuns imun specific.

Centrii germinativi reprezinta zona de diferentiere secundara (antigen dependenta) a LB activate de antigen, fiecare din acesti centri provenind dintr-o singura celula (expansiunea clonala).

Splina

Splina este cel mai mare organ limfatic secundar. Spre deosebire de ganglionii limfatici a caror functionalitate este legata numai de limfocite si de captarea antigenelor tisulare, splina intervine si in circulatia eritrocitelor, ca si in captarea antigenului din sange.

Splina, la fel ca si celelalte organe limfoide, este inconjurata la periferie de o capsula conjunctiva care trimite in profunzime prelungiri care ajung pana in hil si care imparte  parenchimul in doua parti: pulpa alba si pulpa rosie.

In pulpa alba, care este zona limfoida se gasesc doua arii: una timodependenta, in care se gasesc concentrate limfocite T, si una timoindependenta, in care se gasesc limfocite B. Pe langa limfocite in pulpa alba mai exista si macrofage, celule dendritice, plasmocite.

Pulpa rosie este formata din sinusuri venoase in care se gasesc celule reticulare fixe care formeza o retea in ochiurile careia se gasesc eritrocite. La acest nivel are loc distrugerea eritrocitelor imbatranite.

Amigdalele

Sunt localizate in loja amigdaliana si reprezinta principalul organ al inelului limfatic Waldeyer. Sunt acoperite de o capsula fibroasa care trimite spre interior o multitudine de fibre conjunctive ce patrund in parenchim si formeaza zone de aglomerari ale foliculilor limfoizi.

Amigdalele participa la mentinerea unui echilibru al populatiilor bacteriene din microbiocenoza bucofaringiana si confera protectie cailor aeriene superioare.

Placile Payer

Sunt conglomerate de celule limfoide de la nivelul mucoasei intestinului subtire. Ele sun organizate sub forma de foliculi limfatici solitari, cu diametrul de pana la 3mm, care dupa colonizarea bacteriana a intestinului subtire se pot uni si forma placi cu latimea de pana la 1cm.

Acestea sintetizeaza cu predilectie IgA care joaca un rol important in apararea imuna antiinfectioasa, dar controleaza si popularea bacteriana a intestinului subtire.

Apendicele

Este un organ limfoid anexat tubului digestiv. Este alcatuit din aglomerari limfoide in care predomina limfocitele B si plasmocitele. Foliculii sunt mai dezvoltati atunci cand organul este expus unor stimuli antigenici puternici.

Inelul limfatic Waldeyer, placile Payer si apendicele sunt reunite sub denumirea de GALLT ("gut-associated lymphoid tissue"). Ele colecteaza antigenele de la suprafata epiteliala a tractului gastro-intestinal.

Organismul uman poseda pe langa organele limfoide enumerate mai sus, la nivelul zonelor expuse agresiunii externe si alte aglomerari de celule limfatice ca de exemplu :

in trahee, in bronhii, bronhiole - BALT (bronchial - associated lymphoid tissue);

in piele;

in rinichi;

in creier.