PATOLOGIA GINECOLOGICA A PERSOANEI DE VARSTA A TREIA
Cancerul mamar
Media femeilor care sunt expuse
riscului este de una din noua (sau 11 %), varsta variind intre 20 si 80 de ani.
Riscul de la 20 la 50 de ani este de 20 %. Dupa varsta de 50 de ani procentul
de risc este de 9 %. Cand o femeie atinge varsta de 50 de ani fara a fi
diagnosticata cu cancer la san, riscul mai scade cu doua procente.
Mai putin de 10 % dintre femeile cu cancer la san l-au mostenit genetic. Deci,
intr-un grup de femei in care mama are cancer, este posibil ca boala sa fie
printre factorii ereditari, insa in majoritatea cazurilor cancerul la san nu se
transmite.
Un risc ereditar ridicat al cancerului la san (sau al ovarelor) poate fi
transmis atat prin partea tatalui, cat si prin partea mamei. In unele familii
aceleasi mutatii genetice care maresc riscul aparitiei cancerului la san maresc
de asemenea si riscul cancerului la ovare.
Terapia inlocuirii hormonilor la menopauza creste riscul cancerului la
san? Studiile terapiei la menopauza s-au facut pe doua grupuri de
femei: cele care luau hormoni si cele care nu luau. Majoritatea factorilor de
risc pentru cancerul la san sunt necunoscuti, prin urmare este greu sa
construim studii de acest tip (doua grupuri, unul ia hormoni iar altul nu). Din
acest motiv, cei care se ocupa cu statistica au aratat diferentele dintre cele
doua grupuri. Nu doar hormonii influenteaza riscul aparitiei cancerului la san.
Mai sunt si alti factori de risc. Majoritatea studiilor realizate pe femei care
fac terapie de inlocuire a hormonilor la menopauza arata ca nu exista o marire
a riscului aparitiei cancerului la san sau ca aceasta este foarte mica. La un
grup de persoane care folosesc terapia s-au inregistrat cu 1.5 cazuri mai multe
decat intr-un grup care nu a luat niciodata hormoni. Riscurile prezente la
comparatii (de genul: de 1.5 ori mai mare) nu sunt prea folosite fata de
aceeasi informatie prezentata ca un risc actual fara a se compara riscurile
dintre grupuri. De exemplu, chiar daca o persoana presupune ca terapia de
inlocuire a hormonilor creste riscul aparitiei cancerului de la 30 % la 50 %
(1.3 comparativ cu 1.5) acest lucru ar insemna trei cazuri de femei cu cancer
la san la 1000 in cursul a 10 ani. Studiile asupra terapiei de inlocuire a
hormonilor la menopauza ori arata ca nu exista o crestere a numarului de femei
care s-au imbolnavit de cancer la san in general, femeile care au (au avut) in
familie un caz sau cele care au o boala benigna, sau arata o crestere mica a
riscului care ar putea aparea in grupurile femeilor care iau sau nu hormoni.
Majoritatea femeilor cu boli benigne nu are un risc mai mare de cancer la san.
Femeile cu un singur tip de boala benigna, numita atipic hiperplazie au un risc
marit. In acest grup, riscul este de aproximativ 0.5 % intr-un an. Odata cu
trecerea fiecarui an, riscul se micsoreaza. Deci aceste femei au un risc marit,
dar nu destul de marit.
Pentru majoritatea dintre noi, cancerul se poate raspandi in orice partea a
corpului. Carcinomul ductal nu are insa aceasta proprietate, deci nu este un
cancer. Ca si celelalte celule din corp, orice celula poate deveni celula
canceroasa si poate obtine posibilitatea unei metastaze. Cand carcinomul ductal
a fost descoperit, oamenii de stiinta nu au stiut ca aceste celule nu pot intra
in metastaza, asa ca au folosit termenul de "cancer" pentru a il defini.
Cat de mult scade tratamentul cu Tamoxifen (luat ca masura preventiva
de femeile care prezinta un risc ridicat) riscul unei viitoare aparitii a
cancerului la san? Cel mai mare studiu prin care se compara ratele de
risc arata ca femeile care au un risc mai ridicat nu au luat Tamoxifen timp de
aproape sase ani. Cancerul la san s-a dezvoltat cu 7-10 ani inainte de a fi
detectat, deci el probabil era prezent inainte ca femeile sa inceapa sa ia
medicamentul. In termeni absoluti, aproape dupa sase ani, diferenta intre
numarul de cazuri de cancer la san dintre femeile care luau si care nu luau
Tamoxifen era de 1.8 cazuri la 100 de femei.
Pentru majoritatea femeilor, sansele supravietuirii cancerului la san sunt mult
mai importante decat riscul diagnosticarii. Marimea cancerului la san este cea
mai importanta. Folosind examinarea fizica si mamografiile, femeile se pot
asigura ca daca au o forma de cancer de san, aceasta poate fi detectata cat mai
din timp. Femeile la care cancer la san a fost diagnosticat atunci cand tumora
are mai putin de jumatate de centimetru, nu au de obicei cancerul extins in tot
sanul. In cazul lor, vindecarea atinge o proportie de 90 %. Iata de ce femeile
trebuie sa puna mare accent pe un program sanatos care sa vizeze sanatatea
sanilor prin includerea examinarilor fizice si mamografii periodice.
Cancerul de san afecteaza una din cinci femei dupa 49 de ani. In prezent,
aceasta forma de cancer este vindecabila, cu conditia sa fie depistat si tratat
la timp si corect. Pentru depistarea precoce a cancerului de san, cat si pentru
monitorizarea terapiei anticancer se recomanda mamografia. Acest examen medical
poate depista cancerul cu doi ani inainte ca el sa devina evident din punct de
vedere clinic. Cu alte cuvinte, mamografia permite descoperirea tumorilor
foarte mici, incepand de la 3 mm, care nu pot fi simtite prin palparea sanului.
In general, mamografia este utilizata in depistarea cancerului de san in randul
femeilor cu varste intre 49 si 69 de ani, femei aflate la premenopauza si
menopauza, perioada in care prezinta cel mai mare risc de a suferi un cancer
mamar.
In tara noastra exista un program national pentru depistarea cancerului de san,
prin intermediul caruia femeile peste 49 de ani au acces la mamografie
gratuita. Pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie, adeverintei
de salariat sau talonului de pensie, se pot adresa, cu programare, centrelor
din tara unde se fac gratuit mamografii.
Ca metoda complementara exista ecografia. Aceasta este o metoda neinvaziva care
foloseste unde sonore pentru a evidentia consistenta (lichida sau solida) a
unui nodul. Mamografia are o eficienta de 100 %, motiv pentru care beneficiile
depistarii precoce a cancerului prin mamografie depasesc riscurile iradierii,
care oricum nu sunt mari, pentru ca se folosesc doze mici de raze X. Cu o zi
inaintea efectuarii mamografiei nu trebuie sa folositi deodorante sau lotiuni,
pentru ca pot interfera cu razele X, aparand pe film ca microcalcifieri.
O data pe luna sau la doua luni orice femeie trebuie sa-si autoexamineze sanii.
Daca descoperiti un nodul, este bine sa consultati medicul. De asemenea, se
recomanda consultarea de urgenta a medicului, daca formatiunea de la nivelul
sanului a crescut, ca si in situatiile de scurgeri mamelonare sau retractii
cutanate sau mamelonare.
Cancerul de corp uterin
Uterul este un organ situat pe linia
mediana la nivelul pelvisului, intre vezica urinara si rect, continuandu-se in
partea inferioara cu vaginul. Uterul este tapetat spre cavitatea uterina de o
mucoasa denumita endometru, care contine numeroase glande. In continuarea
acesteia se afla miometrul, strat muscular format din fibre musculare netede.
Spre exterior este acoperit de peritoneu.
Uterul este impartit in trei portiuni: colul uterin (portiunea inferioara care
se deschide la nivelul vaginului), corpul uterin (portiunea superioara) si
istmul (zona ingusta de legatura intre corp si col). Din punct de vedere
oncologic se pot dezvolta cancere atat la nivelul colului cat si al corpului
uterin. Desi este vorba despre un singur organ, neoplaziile dezvoltate la
nivelul corpului uterin au caracteristici particulare de evolutie si tratament
fata de cele ale colului uterin.
Cancerul de corp uterin este numit si cancer de endometru, de la denumirea
mucoasei care tapeteaza interiorul cavitatii uterine si apare mai ales la
menopauza. Modificarile acestei mucoase in cursul vietii genitale a femeii
depind de hormoni (in special de estrogeni). Cancerul de endometru este mai rar
decat cancerul de col uterin, desi numarul de cazuri noi pe an este in crestere
in tarile industrializate, din cauza cresterii sperantei de viata.
Rar inainte de 40 de ani, acest cancer se intalneste in principal la femeia in
menopauza (80 % dintre cazuri). Varsta medie de aparitie este intre 60 si 70 de
ani. In afara varstei, factorii de risc pentru acest tip de cancer sunt: -
pubertatea precoce si/sau menopauza tardiva; - absenta nasterilor sau sarcinile
tardive; - anumite afectiuni, cum ar fi diabetul si obezitatea, sunt factori
predispozanti; - administrarea in exces a estrogenilor (acesta este motivul
pentru care estrogenii nu se prescriu singuri in tratamentul de substitutie al
menopauzei).
Tumora se manifesta prin sangerari: la femeia aflata inainte de menopauza, este
vorba de menstruatii abundente sau, mai ales, de sangerari intre menstruatii.
La femeia in menopauza semnalul de alarma este reaparitia pierderilor de sange.
Secretiile vaginale albicioase (leucoree) si purulente sunt uneori prezente.
Mai putin frecvent ca diagnostic (si in special in cazurile avansate) apar
simptome vezicale si rectale. Nu exista, ca in cancerul de col, metode de
depistare pentru acest tip de cancer.
Intr-o proportie mare de cazuri cancerul de corp uterin este limitat la uter in
momentul diagnosticului. Odata aparut, se extinde din aproape in aproape spre
musculatura uterului (miometru), col uterin si vagin, vezica urinara sau rect.
Pe calea vaselor limfatice poate aparea invazia ganglionilor limfatici pelvini
sau lomboaortici. Metastazele vaginale nu sunt comune in momentul
diagnosticului, dar pot aparea in evolutia bolii sau dupa interventia
chirurgicala, in special daca nu se utilizeaza radioterapia pre sau
postoperatorie. Metastazele peritoneale sunt mai frecvente decat in cazul
cancerului de col uterin. Metastazele la distanta (ficat, plaman) nu sunt
frecvente si apar in cazuri avansate de boala.
Diagnosticul se pune prin confirmarea histopatologica a prezentei celulelor
tumorale in urma efectuarii chiuretajului biopsic fractionat. Prelevarea de
tesut se face separat de la nivelul endometrului si portiunii interne a colului
uterin, pentru a diferentia un cancer endometrial de unul cervical. Dupa
confirmarea malignitatii, evaluarea preterapeutica a cazului necesita
efectuarea altor investigatii: examene uzuale (radiografie toracica, examene de
sange, ECG) si alte investigatii complementare utile pentru aprecierea
extensiei loco-regionale a bolii (tomografie computerizata abdomino-pelvina,
urografie, eventual cistoscopie sau rectoscopie daca exista suspiciune de
invazie a organelor vecine).
Tratamentul se bazeaza pe chirurgie si radioterapie. Interventia chirurgicala
este esentiala pentru stadiile putin avansate ale bolii. Se practica
histerectomie totala cu anexectomie bilaterala (se rezeca uterul impreuna cu
ambele ovare), cu sau fara limfadenectomie pelvina (excizia ganglionilor
limfatici pelvini). Radioterapia este o metoda de tratament utilizata, de
obicei, postoperator. In stadii avansate se face iradiere preoperatorie. Daca
exista contraindicatii pentru chirurgie sau pacienta refuza operatia,
radioterapia este folosita ca tratament exclusiv. Se utilizeaza iradierea
externa (cu fotoni) si brahiterapia (sau iradierea intracavitara, adica
introducerea de surse radioactive la nivelul uterului sau vaginului).
Cancerul de corp uterin este o boala care poate fi diagnosticata in stadii
incipiente, deoarece simptomatologia (in special sangerarea vaginala) apare
precoce in evolutia neoplaziei. Pacienta cu sangerare vaginala in
postmenopauza, hemoragie abundenta si prelungita in perimenopauza sau hemoragie
anormala inainte de instalarea menopauzei trebuie sa se prezinte la medicul de
familie sau specialistul ginecolog pentru completarea investigatiilor.
Tratamentul chirurgical, asociat eventual cu radioterapie in functie de
extensia si caracteristicile tumorii, este eficient in special in cazurile
putin avansate ale cancerului de corp uterin, asigurand un control local si o
supravietuire indelungata.
