Substante toxicomanogene

SUBSTANTE TOXICOMANOGENE

Substantele toxicomanogene , denumite impropriu "droguri" , sunt produse toxice ilegale constituite din substante solide , lichide sau gazoase care , patrunse in organism , modifica imaginea asupra propriei persoane si asupra realitatii inconjuratoare .

Folosirea abuziva a drogurilor se caracterizeaza prin utilizare patologica ( persoana devine incapabila de a reduce sau opri administrarea drogului ) si tulburari grave ale activitatii mentale si ale comportamentului , cu impact negativ asupra integrarii sociale si profesionale .

Consecinta cea mai grava a utilizarii acestor substante este instalarea toxicomaniei , o intoxicatie cronica voluntara care conduce la pierderea libertatii de a se abtine de la administrarea drogului .

Toxicomanul este persoana care consuma droguri in mod regulat , cu scopul de a obtine o anumita stare de bine . Utilizatorii de droguri sunt in majoritate tineri , aproximativ 90% avand intre 16 si 30 de ani , sectorul de varsta cel mai afectat fiind intre 21 si 25 de ani . In functie de varsta se foloseste cu predilectie un anumit drog : solventii sunt utilizati in general de subiecti foarte tineri , intre 8 si 18 ani ; la 14 ani se incearca tutunul , la 16 ani consumul de alcool , iar la 18 ani consumul de canabis , heroina si halucinogene . Aproximativ 75% din utilizatori sunt baieti .

Motivele pentru care copiii si tinerii incep sa se drogheze ar putea fi : curiozitatea sau plictiseala , pentruca este la moda , din dorinta de a face ceva iesit din comun , din spirit de fronda fata de parinti , pentru a uita problemele de acasa ( divortul paintilor , abuzul sau neglijarea in familie ) sau de la scoala , deoarece este ilegal si pare excitant etc.

In functie de efectele majore pe care le induc , drogurile se pot clasifica in :

I. Substante care deprima SNC

stupefiante :

opiul si alcaloizii din opiu ( morfina , codeina )

derivati morfinomimetici de semisinteza ( heroina )

opioide - derivati morfinomimetici de sinteza ( Mialgin , Fortral , Metadona )

benzodiazepine

derivati barbiturici

solventi : alcoolul , eterul , solventii de uz casnic , adezivii

II. Substante care stimuleaza SNC

excitante majore : cocaina , amfetaminele , hormonii steroizi anabiliti

axcitante minore : tutunul , cafeaua , ceaiul

III. Substante halucinogene

naturale : mescalina , ciupercile halucinogene , canabisul

de sinteza : LSD . amfetaminele metoxilate , fenicilidina

Efectele unui drog pot fi variate in functie de mai multi factori :

doza absorbita

modul de administrare ( ingestie , inhalare , injectare etc. )

personalitatea utilizatorului si experientele sale anterioare cu drogul

mediul in care este consumat drogul ( valabil mai ales pentru halucinogene )

Supradoza reprezinta o cantitate de drog mai mare decat poate suporta organismul si care poate produce oartea . Supradozarea apare atunci cand consumatorul utilizeaza o doza prea puternica in raport cu cea cu care este obisnuit , foloseste un produs insuficient diluat sau amestecat cu alte substante ori continua administrarea dozei uzuale in paralel cu medicatia din cura de dezintoxicare .

Nu exista standarde pentru controlul calitatii drogurilor . Acestea se pot amesteca cu alte substante , falsificatoare sau de diluare , in scopul cresterii profitului .

Substantele falsificatoare sunt substante farmacologice activate care se adauga pentru a mima prezenta drogului . De exemplu :

o  substante cu gust amar , cum este chinina , pentru pulberile cu heroina sau morfina

o  anestezice locale , ca procaina sau dicaina , pentru pulberile cu cocaina

o  stimulante ale SNC , cum este cafeina

o  analgezice ca paracetamolul

o  substante care reduc sau anuleaza unele efecte neplacute ale drogului , cum sunt manitolul sau sorbitolul pentru combaterea constipatiei ori barbituricele sau benzodiazepinele pentru reducerea efectelor psihodepresive .

Substantele de diluare nu sunt activate farmacologic . Frecvent se utilizeaza hidratii de carbon - glucoza , zaharoza , lactoza , dar si anidonul , creta sau acidul citric .

Pe langa substantele falsificatoare sau de diluare , in preparatele comercializate ilicit se mai pot gasi , alaturi de drogul propriu-zis , contaminanti - substante care se extrag sau se formeaza in timpulizolarii , respectiv sintetizarii drogului . De exemplu , morfina , care se obtine prin extractie din opiu , contine de regula cantitati semnificative de codeina , noscapina , tebaina si papaverina , iar heroina , preparata prin acetilarea extractelor de opiu , contine adesea alcaloizi opiacei acetilati .

Cunoasterea compozitiei chimice a preparatelor ilicite permite identificarea surselor de furnizare sau a originii lor .

5.1. Stupefiante

5.1.1. Opiul si alcaloizii din opiu

Opiul se obtine prin uscarea la aer a latexului cules in urma incizarii capsulelor imature de Papaver somniferum , o varietate de mac care contine principii active in cencentratie mult mai mare decat macul obisnuit . Principalii alcaloizi prezenti in opiu sunt morfina , codeina , tebaina , noscapina si papaverina . Dintre acestia au potential toxicomanogen morfina si codeina . Efectele stupefiante sunt datorate morfinei , care se gaseste in proportie de 10-17% .

Opiul se fumeaza in pipe speciale , se prizeaza sau se consuma prin mestecare , mai rar se administreaza parenteral . In prezent se mai utilizeaza doar in tarile de origine ( Asia de Sud-Est , Turcia ) , in tarile europene si in SUA fiind inlocuit de compusi mai puternici si mai usor de consumat .

5.1.2. Morfina

Morfina este o baza insolubila in apa . In terapeutica se folosesc sarurile sale hidrosolubile : clorhidratul , sulfatul . Morfina este rar folosita de toxicomani , care prefera derivatul sau de semisinteza diacetilat , heroina , mult mai activ decat morfina in doza echivalenta .

5.1.3. Heroina

Heroina sau diacetilmorfina este un drog de semisinteza obtinut prin acetilarea morfinei cu anhidrida acetica . Se prezinta sub forma de pulbere cu gust amar , solubila in apa , alba atunci cand este pura si bruna cand este impurificata . Are potential analgezic de 3-5 ori mai mare decat morfina , dar si potential toxicomanogen mai ridicat , de aceea este interzisa folosirea ei in scop terapeutic .

Toxicocinetica

Administrata intravenos , heroina este rapid hidrolizata in sange ( t_1/2= 3-9 min ) la 6-monoacetilmorfina , metabolit specific , si apoi la morfina , care in continuare formeaza compusi glucuronoconjugati sau sulfoconjugati ce se elimina renal .

Heroinomania

Heroian este utilizata de catre toxicomani prin injectare , prizare sau fumat . Este preferata calea intravenoasa , deoarece determina aparitia celui mai rapid si intens efect stupefiant . In cateva secunde se produce un efect flash , caracterizat prin senzatie de caldura si euforie , insotit de prurit , mioza , hipotensiune . In continuare urmeaza o faza de incetinire a ideatiei si a miscarilor , cu senzatie de bine , detasare de realitate si somnolenta .

Daca nu se administreaza o noua doza de heroina , apare sindromul de abstinenta , caracterizat printre altele prin angoasa respiratorie foarte intensa . La inceput se aseamana cu o gripa , manifestandu-se cu rinoree , lacrimare , greata , voma si diaree , si atinge apogeul dupa 2-3 zile de la intreruperea administrarii , cand drogatul devine deprimat , anxios , deshidratat , letargic .

In astfel demomente , drogatul trebuie sa gaseasca drogul prin orice mijloc . Devine capabil de furt , agresiuni , compromisuri , chiar prostitutie . Urmeaza perioada de servitute totala in care , intre administrari , subiectul devine inactiv , iritabil .Tulburarile somatice devin din ce in ce mai evidente : anxietate , constipatie , fata palida , pupile mici , tremur usor al mainilor si pleoapelor , unghii casante , caderea parului , respiratii rare , puls scazut .

In timp pot sa apara complicatii :

a) neinfectioase , date de :

o  tulburari digestive : constipatie cronica , slabire marcata pana la casexie

o  tulburaru sexuale de origine psihica , neregularitati ale ciclului menstrual pana la amenoree ori impotenta

o  tulburari renale ce evolueaza spre insuficienta renala cronica

o  afectiuni cutanate cauzate de injectari repetate - urme de intepaturi si cicatrice , edem bilateral al ambelor maini

b) infectioase , legate de conditiile improprii in care se injecteaza heroina :

• hepatite virale ce evolueaza frecvent catre hepatita cronica si ciroza , fiind favorizate de alcoolism si malnutritie
• tuberculoza
• SIDA
• Septicemie
• Abcese venoase sau cutanate
• Micoze etc.

Supradozrea antreneaza coma , deprimare respiratorie , mioza , hipotensiune arteriala . Uneori moartea poate surveni foarte rapid , imediat , prin stop respirator sau colaps cardiocirculator , subiectul avand inca acul de seringa infipt intr-un vas sanguin .

5.2. Solventii

Utilizarea solventilor este intalnita mai ales la copiii intre 12 si 16 ani , dar uneori si la varste mai fragede . Este mai mult o activitate de grup : Se folosesc :

• Vopsele , lacuri , adezvi care contin acetona , acetat de etil
• Solventi de uz casnic : tricloretilena , benzina , toluenul , acetona , metanolul , izopropanolul
• Gaze propulsoare pentru aerosoli : freoni
• Combustibill lichid pentru brichete etc.

Produsele sunt inhalate direct din flacon sau cu ajutorul unui tampon imbibat care se tine sub nas dintr-o punga de plastic .

Inhalarea solventilor produce o stare euforica cu senzatie intensa de bine si dorinta de a face lucruri iesite din comun . Aceasta stare este urmata de un fel de betie , cu confuzie , ataxie si pierderea autocontrolului . Ulterior pot sa apara halucinatii vizuale si auditive .

Drogatul are fata congestionata , pupile dilatate si senzatie de caldura . Solventii irita mucoasele si cauzeaza uneori tuse , stranuturi , sangerari ale mucoasei nazale , iar la nivel digestiv greata si voma . In timp se semnaleaza scaderea in greutate .

Supradozarea poate conduce la pierderea cunostintei prin sufocare , coma si deces consecutiv unui stop cardiac sau respirator .

Conscintele utilizarii cronice

Toleranta se instaleaza rapid , determinand cresterea dozelor , dar mai ales cresterea frecventei administrarilor . Apar tulburari de somn si de memorie , iritabilitate , leziuni si tulburari la nivel cerebral , renal , pulmonar , hepatic , sanguin .

Accidente mortale survin prin supradozare , atunci cand solventul este inhalat pana la pierderea cunostintei , sau ca urmare a inecarii cu vomismente .

5.3. Excitantele majore

5.3.1. Cocaina

Cocaina este un alcaloid extras din frunzele arbustului Erythroxylon coca , originar din America de Sud . Este al treilea drog utilizat pe plan mondial , dupa alcool si canabis .

Se consuma :

• Pasta de cocaina - este un extras brut obtinut din frunzele de coca , care se fumeaza . Se consuma in special in tarile producatoare .
• Clorhidratul de cocaina - o pulbere cristalina alba , cu gust amar , solubila in apa , care se foloseste frecvent prin prizare sau se injecteaza intravenos .
• Crak - este cocaina baza obtinuta din cocaina clorhidrat prin incalzire in prezenta de bicarbonat de sodiu . Are aspectul unor pietricele albe si se inhaleaza dupa incalzire in pipe sau in cutii de aluminiu . Numele provine de la zgomotul pe care il face in timpul incalzirii .

Toxicocinetica

Cocaina de absoarbe bine prin mucoasa nazala sau prin plamani . Absortia este foarte rapida dupa injectarea intravenoasa a clorhidratului sau dupa inhalarea fumului de cocaina baza . Absortia pe cale nazala sau orala este mai lenta .

In organism , cocaina este rapid hidrolizata de esterazele hepatice si plasmatice la benzoilecgonina , metabolit inactiv , care se elimina prin urina .

Cocainomania

Administrarea unei doze de cocaina produce rapid ( in 15-20 min ) euforie , logoree , stimulare intelectuala , motrice si sexuala . Subiectul se simte bine , nu mai simte foame , durerea si oboseala . Aceasta stare este urmata de depresie , anxietate si astenie , simptome neplacute care reclama administrarea unei noi doze . Somatic se observa midriaza , vasoconstrictie si anestezie locala , nas palid si rece , puls accelerat si hipertensiune arteriala , insomnie , surescitare .

In doze mari , cocaina produce surescitare cu tremuraturi , halucinatii si delir de tip paranoia . Supradozarea poate antrena moartea prin stop respirator sau sincopa cardiaca .

Cocaina induce doar dependenta psihica , dar aceasta este puternica si uneori poate conduce la schizofrenie . Se instaleaza rapid , dupa cateva administrari .

Euforia produsa de forma creck este mai intensa , apare imediat , dar efectele dureaza numai cateva minute , fiind foarte puternica dorinta de a mai lua o doza . Dependenta si toleranta se instaleaza foarte repede . De aceea aceasta forma este deosebit de periculoasa .

La cocaiomani , faza depresiva ce urmeaza dupa efectul euforic este prelungita si apar complicatii psihiatrice : stari paranoide , iritabilitate , comportament obsesional , adesea impotenta , apatie , dificultati de concentrare , insomnie cronica , pierderea apetitului si scaderea ponderala

La cei care consuma cocaina prin prizare se observa perforarea septului nazal .

Oprirea brusca a administrarii determina aparitia sindromului de abstinenta ( iritabilitate , hiperfagie si depresie ) , care de regula este moderat , cadand la anxiolitice .

5.3.2. Amfetaminele

Sunt substante care stimuleaza vigilenta .

Se administreaza initial prin ingerare sau prin prizare , iar apoi , pe masura ce se instaleaza toleranta , prin injectare intramusculara sau intravenoasa . Induc dependenta psihica puternica .

Sunt utilizate in dopingul sportiv si cel intelectual . Se prezinta sub forma de tablete , capsule sau pudra . Se inhaleaza , se ingereaza , se injecteaza sau se fumeaza .

Dupa o prima doza induc o stare de excitatie cu euforie , imbunatatesc activitatea neuromusculara , suspenda somnul , inlatura senzatia de foame si de oboseala si stimuleaza activitatea intelectuala . Urmeaza apoi o faza de depresie astnenica .

Utilizarea cronica induce insomnie , surescitare , confuzii mentale , psihoza paranoica , Amfetaminomanii slabesc excesiv datorita lipsei de somn si a nealimentarii suficiente .

5.4. Excitantele minore

5.4.1. Tutunul

Tutunul sau tabacul se obtine prin uscarea si prelucrarea frunzelor de tutun ( Nicotiana tabacum ) . Principalul component al tutunului este nicotina , un alcaloid , care s-a folosit si se foloseste ca insecticid , fie sub forma de infuzie de Nicotiana sp. , fie ca substanta pura . Indienii din America utilizau extractul de tutun la otravirea sagetilor .

Toxicocinetica

Tutunul se consuma prin fumat sau prin prizare . Nicotina este un lichid foarte volatil . Se absoarbe repede in organism pe toate caile , digestiva , respiratorie si cutanata , datorita solubilitatii sale foarte bune in apa si lipide . Se metabolizeaza in proportie de 80-90% , dintre metaboliti cotinina si nornicotina prezentand toxicitate . Se elimina rapid prin saliva , urina , transpiratii , plamani , lapte . Eliminarea renala este favorizata de acidifierea urinei .

Doze toxice

Doza letala de nicotina este de 40-60 mg/om . Fumatorii tolereaza cantitati mult mai mari . Un pachet de tigari contine intre 40 si 60 mg nicotina , dar datorita eliminarii rapide a nicotinei din organism si a faptului ca nicotina este inhalata in timp , nu se produc efecte toxice evidente atunci cand este fumat un pachet , tigara dupa tigara .

Tabagismul este o toxicomanie de granita si se caracterizeaza prin dependenta psihica usoara , toleranta crescuta , lipsa dependentei fizice si sindrom de abstinenta minor ( se manifesta prin iritabilitate , crestere in greutate , scaderea performantelor intelectuale ) .

Compozitia calitativa a fumatului de tutun este foarte complexa , estimandu-se la cateva mii de substante , din care se cunosc doar o parte . Principalele componenete responsabile in parte de efectele toxice induse , sunt :

1. nicotina - diminua anxietatea fara a scadea nivelul de vigilenta , efect cautat de fumatori si care este responsabil de producerea toxicomaniei . Acest efect se obtine rapid , deoarece absortia nicotinei este foarte buna si rapida .
2. CO - se gaseste in proportie de 3-6% in fumul de tigara . Rezulta in urma arderilor incomplete si este responsabil la fumatorii inraiti de perturbarea acuitatii vizuale , incapacitatea de a distinge diferentele mici de luminozitate , diminuarea capacitatii de a aprecia corect distantele ( pericol pentru soferi ) .
3. hidrocarburile polinucleare cancerigene - rezulta in urma arderii foitei de tigara si au potential cancerigen .
4. cadmiul , arsenul - se gasesc in cantitati mici , dar au efect cumulativ si potential cancerigen .
5. azotatii - se adauga in tigari pentru a intretine arderea . In organism se biotransforma in nitriti , care cu aminele secundare formeaza nitrozaminele cancerigene sub actiunea unor bacterii din tubul digestiv .
6. cianurile - sunt responsabile de tulburarile de vedere la marii fumatori .
7. pesticidele - sunt prezente in tigari datorita remenentei lor pe frunzele de tutun in urma tratarii acestuia impotriva daunatorilor .

Efectele organice si functionale ale fumatului de tutun sunt in esenta de patru tipuri :

a) tulburari respiratorii

Substantele iritante din fumul de tutun ( NO_x , HCN , NH₃ , aldehidele etc. ) produc in timp leziuni la nivelul bronhiilor si alveolelor . Determina bronsita cronica si tuse tabagica matinala . Este posibil sa apara emfizem pulmonar , sindrom obstructiv .

b) efecte cancerigene

La fumatorii activi exista risc crescut de aparitie a cancerului de laringe sau pulmonar . Fumul de tutun este bogat in substante cu potential cancerigen ( hidrocarburi aromatice policicclice , nitrati , nitrozamine , aldehide , radicali liberi , cadmiu , arsen etc. ) , care pot fi implicate si in aparitia altor tipuri de cancere : la nivelul gurii , al esofagului , al laringelui . Tabagismul poate contribui de asemenea la aparitia cencerelor de san sau de uter .

c) hipoxie

Hipoxia , care se caracterizeaza prin diminuarea cantitatii de oxigen distribuita la nivelul tesuturilor de catre sange , este cauzata de CO . La marii fumatori , nivelul COHb ajunge la 10-15% .

d) efecte cardiovasculare

CO este responsabil de modificari ale electrocardiogramei si agraveaza ischemia miocardului ( creste riscul de infarct miocardic ) . Nicotina determina tahicardie , hipertensiune arteriala , vasoconstrictie periferica si scaderea temperaturii extremitatilor , aritmii .

Alte efecte care se asociaza fumatului de tutun :

• hiperlidemie , colesterolul favorizeaza aparitia aterosclerozei
• inapetenta , dispepsii , scadere ponderala
• tulburari senzoriale , in special olfactive si gustative , uneori nevrita optica .
• tulburari de reproducere : fumatul dubleaza numarul de avorturi spontane , creste numarul de nasteri premature , creste mortalitatea peri- sau postnatala .

Tratamentul tabagismului include administrarea unor preparate de substitutie : lobelina , citizina ( Tabex ) sau guma de mestecat ori plasturi cu nicotina din care alcaloidul este eliberat treptat , asigurand un nibel sanguin care sa excluda aparitia sindromului de abstinenta pana in momentul in care dispare reflexul aprinderii unei tigari . Se pot administra sedative , mai ales anxiolitice , pentru combaterea starii de iritabilitate care insoteste abstinenta . Se recomanda aport suplimentar de vitamine , alimentatie echilibrata , fara excitante , sport , hidroterapie , respectarea somnului , psihoterapie , metode de medicina alternativa etc.

5.4.2. Cafeina

Cafeina este unul dintre drogurile cu cea mai mare raspandire . Se gaseste in cafea , ceai , cacao , bauturi racoritoare ( cola ) , ciocolata si intra in compozitia unor medicamente analgezice sau antigripale .

Stimuleaza activitatea intelectuala . Supradozarea conduce la iritabilitate si anxietate .

Somatic , cafeina determina tremuraturi ale mainilor , scaderea apetitului , tulburari gastrice ( iritatii , aparitia ulcerului ) , cresterea tensiunii arteriale si afectiuni cardiace , afectiuni renale , favorizeaza tumorile mamare .

Halucinogene

Se mai numesc psihodisleptice sau psihedelice . Sunt substante care deformeaza perceptia in spatiu si in timp , producand fenomene senzoriale exagerate , respectiv halucinatii vizuale , auditive si tactile . Halucinatia este o perceptie falsa , de origine endogena , determinata de modificarile cerebrale induse de drog si proiectata in realitatea externa .

Substantele halucinogene se clasifica in :

a) halucinogene naturale

fara azot in molecula : tetrahidrocanabinolul ( THC )

cu azot in molecula : mescalina , psilocina si psilocibina , bufoteina etc.

b) halucinogene de sinteza : LSD , amfetaminele metoxilate , fenciclidina .

5.5.1. Canabisul

Canepa indiana , Cannabis sativa var. Indica , este o planta anuala , dioica , originara din Asia Centrala , cultivata in prezent in lumea intreaga , in zonele tropicale si temperate . Planta si produsele obtinute din ea se situeaza pe primul loc in randul drogurilor consumate ilicit . Se cultiva ilicit in special in America de Sud si de Nord , in Caraibe , in Africa si in Asia de Sud-Est.

Intoxicatiile acute cu canabis sunt rare , cel mai adesea voluntare . Intoxicatia cronica voluntara cu canabis se numeste canabism sau hasisomanie si este foarte raspandita , fiind o toxicomanie majora . In mare parte consumatorii de canabis sunt politoxicomani , asociind consumul canabisului cu consumul altor droguri ( opiu , heroina , fenciclidina 0 .

Canabisul contine un numar foarte mare de compusi chimici cu structuri variate ( flavonoide , terpene , acizi grasi , glucide , amine etc. ), dintre care aproximativ 60 sunt caracteristici canabisului si au fost denumiti canabinoide . Principalul canabinoid care are proprietati psihodisleptice este Δ9-tetrahidrocanabinolul ( THC ) , localizat in special in inflorescentele plantelor femele . Concentratia de Δ9-THC in planta variaza in functie de zona geografica si de conditiile climatice . Varietatile de canepa care cresc in zonele tropicale ( var. indica , americana , etc. ) prezinta un continut ridicat de Δ9-THC , fiind folosite ca surse de drog . Cele care cresc in zonele temperate sunt mai sarace in compusi activi , halucinogeni , in schimb au tulpina bogata in fibre , fiind folosite in scop textil . O canepa indiana , cultivata ca drog , se poate transforma dupa 1-2 generatii de cultivare intr-o zona temperata in canepa textila si invers .

Din punct de vedere cantitativ , principalele canabinoide prezente in canabis sunt , pe langa Δ9-THC , canabidiolul (CBD ) si canabinolul ( CBN ) , compusi lipsiti de potential psihoactiv . In timpul depozitarii canabisului , Δ9-THC se degradeaza la CBN .

Canabisul se consuma sub trei forme :

• marijuana - reprezinta frunzele si influorescentele uscate si maruntite ale plantelor femele recoltate in perioada de inflorire sau imediat dupa aceasta . Se fumeaza in amestec cu tutunul . Se poate priza , mesteca sau ingera , intrand in compozitia unor produse de patiserie . Se poate consuma si sub forma de infuzii . Sinsemilla este denumirea data produsului obtinut din plantele femele nepolenizate ( din culturile respective fiind indepartate plantele barbatesti ) , care nu produc seminte . Continutul de Δ9-THC poate ajunge pana la 15% in sinsemilla .
• hasisul - este rezina conditionata sub forme de placute sau bastonase . Contine intre 2-10% Δ9-THC sau chiar mai mult . Poate fi fumat ori prizat in amestec cu tutunul sau administrat pe cale orala .
• uleiul de hasis - este un extract lichid , concentrat , obtinut din planta sau din rezina . Contine intre 10-30% Δ9-THC sau chiar mai mult ( 70% ) . Se aplica pe tigari care se fumeaza , sau se impregneaza pe bucatele mici de sugativa care se mesteca .

Toxicocinetica

In cazul fumatului , Δ9-THC se absoarbe rapid la nivelul alveolelor pulmonare , efectele aparand dupa 5 minute si pot dura 2 ore sau chiar mai mult . Dupa administrare orala , Δ9-THC se absoarbe lent si variabil din tubul digestiv . Efectele apar dupa 30-60 minute si dureaza 5 ore sau mai mult . Intensitatea efectelor este mai mica decat in cazul administrarii aceleasi doze prin inhalare .

Fiind foarte lipofil , Δ9-THC traverseaza bariera hematoencefalica si bariera placentara . Este biotransformat sub actiunea enzimelor microzomiale in principal prin hidroxilare . Principalele cai de eliminare sunt prin fecale ( 65% ) si prin urina ( 25% ) . Δ9-THC are timp de injumatatire lung si se elimina complet dupa inhalarea unei singure doze intr-un interval de aproximativ 30 zile .

Doze toxice

Doza halucinogena este de 5-10 mg Δ9-THC . Toxicomanii pot tolera pana la 100 mg Δ9-THC . O tigara americana , numita joint , contine 5-20 mg Δ9-THC .

Canabismul

Este o toxicomanie majora , caracterizata prin dependenta psihica puternica , dependenta fizica slaba sau absenta , toleranta moderata si sindrom de abstinenta minor . Toleranta se dezvolta fata de majoritatea efectelor induse de canabinoide . Sindromul de abstinenta rareori este clar , bine pronuntat , probabil datorita timpului de injumatatire lung al canabinoidelor , ceea ce evita aparitia brusca a simptomelor cauzate de abstinenta . Tabloul clinic poate sa includa tulburari de somn , iritabilitate , neliniste , anxietate , tremuraturi , convulsii , scaderea poftei de mancare si a greutatii corporale , transpiratii , greata si dureri de stomac . Simptomele dureaza mai putin de o saptamana , cu exceptia tulburarilor de somn care pot persista mai mult timp .

Canabismul produce o stare de betie particulara , numita betia canabica , care evolueaza in mai multe faze :

a) faza de excitatie euforica , in care subiectul experimenteaza o stare de beatitudine fizica si psihica , de dezinhibitie si de multumire interioara , de fericire intima .

b) faza de exaltare sensoriala si afectiva, insotita de perturbarea orientarii in timp si spatiu . Apar pseudohalucinatii ( de care subiectul e constient ca nu sunt reale ) sau halucinatii in special vizuale . Timpul trece mult mai incet .

c) faza de extaz, de repaus

d) faza de somn - pe masura ce efectele drogului dispar , subiectul devine apatic si somnoros , manifestand o mare nevoie de somn . La trezire nu prezinta mahmureala , spre deosebire de alcool , si manifesta o senzatie accentuata de foame .

Supradozarea conduce la somn intrerupt de cosmaruri , anxietate sau stari de panica , confuzie mentala profunda . Nu este letala .

Administrarea cronica conduce la :

• tulburari psihiatrice ce merg de la anxietate pana la psihoza paranoida cu episoade de halucinatii . Dupa doze mari , repetate , poate sa apara sinestezie ( perceptiile senzoriale se intrepatrund : culorile au miros , sunetele sunt colorate ) , senzatia de dedublare , fenomene de depersonalizare ( are impresia ca se vede pe sine de undeva de afara ) .
• diminuarea permormantelor . Este afectata coordonarea motorie - subiectul devine neindemanatic . Creste timpul de reactie , fiind afectata si capacitatea de conducere a autovehiculului . Este diminuata atentia , capacitatea de concentrare si memoria , in special memoria de scurta durata . De aceea gandirea devine incoerenta , iar exprimarea fragmentata .
• sindrom amotivational , caracterizat prin modificari de personalitate . Scad atentia , ambitia , motivatia , subiectul devine apatic si incapabil sa duca la bun sfarsit o actiune , este distras , are probleme de comunicare si devine introvertit , depersonalizat . Sindromul amotivational dispare dupa cateva saptamani de la intreruperea consumului cronic de canabis .
• toxicitate pulmonara ( bronsite , infectii pulmonare , cancer pulmonar si laringian ) , cardiaca ( agraveaza afectiunile cardiovasculare preexistente ) , a functiei de reproducere ( diminuarea concentratiilor de hormoni sexuali , afectarea spermatogenezei , inhibarea functiei ovariene , amenoree si diminuarea fertilitatii ) , a sistemului imunitar , casexie .
• un semn frecvent intalnit este conjuctivita .

Tratamentul intoxicatiei

In supradozare se recurge la epurare gastrica prin administrare de carbune activ , spalaturi gastrice sau emeza . Se recomanda administrarea unor doze mici de benzodiazepine pentru combaterea atacurilor de panica .

Cura de dezintoxicare in canabism necesita internarea in spitale de psihiatrie si consta in suprimarea sau micsorarea treptata a dozelor de canabis . In cazul unui sindrom de abstinenta intens se impune administrarea de benzodiazepine . Pentru reusita tratamentului se recomanda consiliere psihiatrica pentru rezolvarea eventualelor probleme care au dus la consumul cronic de canabis .

5.5.2. Mescalina

Este o substanta halucinogena naturala , prezenta in cactusul Lohophora williamsi care creste in sud-vestul SUA si in Mexic . Se poate obtine si prin sinteza chimica .

Se consuma sub forma de :

• butoni de peyotl proveniti din planta , care se mesteca sau se fumeaza , sau sub forma de
• pulbere , tablete , capsule sau lichid , pe cale orala .

Efectele principale sunt cele halucinogene . Sunt distorsionate perceptiile in spatiu si timp . Utilizatorii pot avea experiente mistice , religioase sau cosmice , acestea fiind adesea efectele cautate de toxicomani .

Ciupercile halucinogene ( ciuperci magice )

Sunt ciupercile din genul Psilocybe , utilizate sub forma uscata de indienii din America de Nord in ritualurile religioase . Produc halucinatii auditive si vizuale .

5.5.4. LSD

Este dietilamida acidului lisergic , obtinuta prin sinteza chimica in laboratoarele ilicite . Se comercializeaza pe piata neagra si se consuma sub forma de comprimate , tablete , preparate de gelatina , pulbere sau patrate mici de sugativa imbibate cu LSD , de culori diferite si cu motive imprimate pe o parte . Doza halucinogena este de 22-250 µg LSD .

Efectele apar la un interval de 30-40 minute dupa ingerare , fiind mai intense dupa 1-2 ore . Predomina efectele psihice . Subiectul intra intr-un fel de transa , numita "calatorie" ( trip in engleza ) , care depinde de dispozitia sa , de anturaj si de localizare . Uneori senzatiile sunt foarte placute , cu perceptii extraordinare , ajungand la beatitudine si extaz ; alteori apar trairi neplacute , cu viziuni infricosatoare ( asa-numitele bad-trips ) . Calatoria se caracterizeaza prin :

• Pseudo-halucinatii sau iluzii vizuale cu perceptia alterata a culorilor si distantelor : culorile sunt mai vii , obiectele iau forme si pozitii variabile .
• Sinestezie . Frecvent imaginile sunt grotesti , dar sunetele percepute sunt placute .
• Subiectul pierde imaginea propriului corp ( de exemplu , nu mai face distinctie intre corpul sau si fotoliul in care sta , fiind capabil sa se automaltrateze ) si sufera un proces de depersonalizare ( nu mai stie cine este si ce este ) . Pot surveni accidente letale atunci cand se cred pasari si se arunca pe fereastra de la etaj incercand sa zboare sau se cred piloti de formula 1 si circula cu viteza foarte mare .
• Notiunea timpului este distorsionata

Somatic , subiectul prezinta hipertermie , tahicardie , tremuraturi , greata .

Consumul repetat al LSD-ului induce dependenta psihica si toleranta , dar nu dependenta fizica si sindrom de abstinenta .

In general , utilizarea LSD-ului este periculoasa , deoarece chiar numai o singura doza poate declansa o boala mentala aflata in stare latenta , iar consumul cronic poate conduce la boli psihiatrice de tipul schizofreniei paranoide .

5.5.5. Amfetaminele metoxilate

Sunt droguri de sinteza produse in laboratoare clandestine . Principalii produsi folositi sunt :

metamfetamina cristale - Ice ,

3,4-dimetoxiamfetamina ( MDA ) - Love drug ,

3,4-dimetoximetamfetamina ( MDMA ) - Ecstasy

Se administreaza in special pe cale orala , sub forma de pulbere sau comprimate , iar Ice se poate folosi si prin inhalare , prizare sau injectare .

Produc o stare de trezire cu hiperactivitate , intensificarea perceptiilor senzoriale , inlaturarea inhibitiilor sociale si efecte halucinogene insotite de perceptii distorsionate : obiectele se onduleaza , nu li se mai disting marginile , fetele celor din jur si parti ale propriului corp sunt distorsionate . Subiectul isi poate pierde identitatea si poate avea experiente mistice .

Dozele sunt crescute din ce in ce mai mult , putand ajunge de 150 de ori mai ridicate decat doza "terapeutica" . Senzatia produsa imediat dupa injectare , numita "flash" , este adesea cautata din nou . Dar intoxicatia cunoaste si perioade de "regres" , cand efectele excitante fac loc unor stari de depresie intensa , cu angoasa , instabilitate , stare generala de rau . Este momentul in care dependenta fizica si psihica s-au instalat , iar frecventa cu care sunt administrate dozele poate sa ajunga pana la 12 ori pe zi . In aceste conditii , toxicomanul doarme putin , nu mai mananca , este intr-o permenenta stare de excitare insotita de lipsa completa a judecatii , ceea ce il poate conduce la suicid , la agresiuni sau chiar la crima . In plus , Ice poseda proprietati teratogene .

Din punct de vedere fizic , toxicomanii pot prezenta dureri musculare , maxilar contractat , gura foarte uscata si sete puternica , hipertermie , blocaj renal . Unii consumatori au decedat ca urmare a consumului excesiv de lichide

Intoxicatia cronica poate surveni in mediul profesional si este data de inactivarea progresiva lenta a colinesterazelor , manifestandu-se prin :

- neuropatii periferice ,

- tulburari neurologice ( modificari de comportament , de afectivitate , de memorie , de vigilenta ,

- alterari electromiografice etc.

Tratamentul intoxicatiei acute

Tratamentul urmareste mai intai decontaminare cutanata , prin spalarea pielii cu multa apa si sapun , si epurare gastrica , prin spalatura gastrica . Nu se administreaza lapte , grasimi , alcool , deoarece favorizeaza absortia organofosforicelor .

Se face ventilatie pulmonara si oxigenoterapie , se aspira secretiile bronsice , se combat convulsiile si hipotensiunea etc. Este contraindicata administrarea de derivati barbiturici , morfina , deprimante ale centrului respirator bulbar .

Pentru contracararea efectelor parasimpatimimetice se administreaza ca antidot atropina parenteral ( i.m. sau i.v. ) , pana apar semnele atropinizarii : uscaciunea gurii , midriaza , tahicardie . Se mentine aceasta stare de atropinizare mai mult timp ( 2-12 ore ) , in functie de gravitatea intoxicatiei , pentru protejarea organelor de cantitatile excesive de acetilcolina . Dar atropina nu regenereaza colinesterazele , ci doar combate efectele negative ale acumularii acetilcolinei . De aceea se impune administrarea unui antidot specific , un reactivator al colinesterazelor . Se utilizeaza pralidoxima ( PAM sau Contrathion ) ori obidoxima ( Toxogonim ) , care se administreaza in perfuzie lenta in ser glucozat . Reactivatorii colinesterazelor determina scindarea legaturii enzima-compus organofosforic . Dar sunt eficienti doar in primele ore de la producerea intoxicatiei ) pana la 72 ore ) , deoarece in timp complexul enzima-organofosforic sufera un proces de imbatranire si enzima nu mai poate fi regenerata .

6.2. Ierbicide

6.2.1. Derivatii nitrodenolici

Reprezentantul principal este 4,6-dinitro-ortocrezolul ( DNOC ) . Pot patrunde usor in organism prin piele sau pe cale respiratorie . Sunt toxici cumulativi .

Deoarece stimuleaza metabolismul oxidativ , intoxicatia acuta se manifesta prin semne de hipermetabolism :

- greata , voma , agitatie .

- vasodilatatie periferica , transpiratii , hipertermie ,

- tahipnee , tahicardie ,

- tremuraturi , convulsii ,

- colaps , coma , deces in 24-48 ore .

Intoxicatia cronica se caracterizeaza prin simptome similare cu cele din hipertiroidism :

- oboseala , anxietate , transpiratii ,

- cresterea metabolismului bazal , slabire ,

- cataracta cu colorarea in galbe a conjuctivitelor ,

- uneori agranulocitoza .

Tratamentul intoxicatiilor este epurator si simptomatic .

6.2.2. Derivatii de dipiridil

Reprezentantii principali sunt paraquatul , responsabil de inducerea unei fibroze pulmonare adesea mortala , si diquatul , care nu induce fibroza pulmonara , dar care este nefrotoxic .

Foarte toxic pentru om , paraquatul este rapid inactivat in sol ( in 24 ore ) si nu lasa reziduri in apa ori in vegetale . Penetreaza in organism transcutanat sau prin ingestie ( accidentala sai voluntara ) . Nu se metabolizeaza aproape deloc . Se elimina prin urina in proportie de 95 % , avand t1/2 al eliminarii de 12 ore .

Primele semne ale intoxicatiei acute sunt de iritare ( a pielii sau a mucoaselor ori a tubului digestiv ) , urmate dupa 24-48 ore sau mai mult de o atingere hepato-renala moderata . Aceste manifestari tind sa dispara in urmatoarele 5-15 zile , pentru a face loc unei dispnee din ce in ce mai importante si unei fibroze pumonare cu hipoxie ce poate antrena decesul .

In absenta unui antidot specific , tratamentul consta in :

- epurare gastrica prin provocarea vomei , administrare de argila pentru reducerea absortiei gastrointestinale , spalaturi gastrice si administrare de carbune activ ,

- se administreaza substante antioxidante cum ar fi vitamina C ,

- se limiteaza aportul de oxigen , deoarece paraquatul si oxigenul au actiune toxica sinergica la nivelul plamanului .

ANEXA - Dictionar medical

Acidoza - Tulburare a echilibrului acido-bazic cu predominanta aciditatii , rezultand din formarea excesiva ori eliminarea insuficienta a acizilor sau printr-o pierdere excesiva de baze .

Afonie - Pierderea vocii .

Anemie - Scaderea sub valorile normale a numarului eritrocitelor din sangele circulant si/sau scaderea continutului lor in hemoglobina .

Anorexie - Scaderea marcata sau pierderea apetitului .

Anosmie - Absenta simtului mirosului .

Anoxie - Diminuarea aportului de oxygen la nivelul tesuturilor si celulelor .

Anticorp - substanta prezenta in organism ( in sange sau tesuturi ) in mod natural sau in urma actiunii unor antigene si care poseda proprietatea de a reactiona specific cu antigenul corespunzator .

Antigen - substanta ( in general o molecula complexa de proteina sau de polizaharid ) care , introdusa in organism , provoaca formarea unui anticorp specific susceptibil sa-l neutralizeze . Antigenul provine din surse foarte diferite : bacterii , virusuri , celule sau proteine straine , substante toxice etc.

Anxietate - stare psihica patologica manifestata prin neliniste , prin teama de un pericol imminent , real sau imaginar .

Apatie - stare de insensibilitate sau indiferenta fata de evenimente ; absenta dorintelor si a interesului .

Aplazie - oprirea dezvoltarii sau dezvoltarea insuficienta a unui tesut sau a unui organ .

Aritmie - neregularitate a unui ritm , in special a celui cardiac .

Arterioscleroza - nume de ansamblu pentru afectiuni caracterizate prin ingrosarea si sclerozarea peretilor arterelor si arteriolelor .

Astenie - stare generala de slabiciune .

Ataxie - coordonarea defectuoasa a miscarilor .

Aterom - deposit de substante grase si de cholesterol pe peretii baselor sanguine .

Ateromatos - referitor la ateromatoza .

Ateromatoza - prezenta in numar mare a placilor de aterom in peretii arterelor .

Ateroscleroza - vezi aretrioscleroza .

Biodisponibilitate - cantitatea de substanta absorbita in circulatia sistemica raportata la cantitatea administrate .

Bradicardie - incetinirea frecventei cardiace la un ritm sub 60 batai pe minut .

Bradipnee - respiratie anormal de lenta .

Bronhospasm - contractie spasmodica a bronhiilor , care se observa mai ales in astmul bronsic .

Casexie - stare patologica ce se prezinta printr-o slabire extrema si o grava atingere a starii generale .

Catar bronisc - inflamatie a mucoasei bronsice .

Cefalee - durere de cap difuza sau localizata , care se poate exacerba in urma unor factori externi ( ex. Lumina , zgomot , zguduitura ) sau a unor cauze interne ( emotii , activitati intelectuale ) .

Ciroza - boala cronica a ficatului , caracterizata prin aparitia unor granulatii conjuctivite dense in tesutul acestui organ si prin distrugerea celulelor hepatice .

Citotoxic - care actioneaza asupra unor anumite categorii de celule .

Colaps - stare patologica foarte grava , manifestata printr-o scadere brusca a puterii si incetarea treptata a functiilor cardiace , insotita de pierderea cunostintei .

Coma - stare patologica caracterizata prin pierderea cunostintei si absenta de reactie fata de stimuli externi ( vizuali , auditivi , olgactivi , tactili etc. ) , dar cu conservarea functiilor respiratorii si circulatorii care pot totusi sa fie reduse sau tulburate .

Conjuctivita - inflamatie a conjuctivitei , mucoasa transparenta neteda care acopera fata interna a pleoapelor si fata anterioara a globului ocular , permitand alunecarea pleoapelor.

Coriza - sinonim cu rinita .

Deglutitie - actul de inghitire .

Dermatita - 1) inflamatie a pielii . 2) in sens mai larg , afectiune cutanata care nu este neaparat inflamatorie .

Diaforeza - transpiratie abundenta .

Disfonie - dificultate in vorbire ca urmare a lezarii centrilor nervosa sau a organelor de vorbire .

Dispepsie - digestie dificila si dureroasa .

Dispnee - dificultate in respiratie insotita de senzatia de opresiune si jena .

Disritmie - sin. Aritmie .

Dizartrie - dificultate in respiratie datorata tulburarilor motorii ale organelor de vorbire ( limba , buze , vai palatin etc. ) consecutiv unor afectiuni cerebrale .

Edem - infiltrarea unui lichid seros intr-un tesut subcutanat ,

Edem pulmonar acut - inundarea brutala a plamanilor cu plasma sanguina care trece prin membrane capilara in alveolele pulmonare . Se manifesta clinic prin dificultate respiratorie accentuala si expectoratie spumoasa .

Amfizem pulmonar - dilatarea fortata a alveolelor pulmonare , provocata de pierderea elasticitatii tesutului .

Encefalopatie - nume generic pentru bolile care afceteaza encefalul .

Eritem - roseate congestiva a pielii , care dispare la presiune .

Fibroza pulmonara - dezvoltare de tesut fibros in plamani .

Flictena - ridicatura bine circumscrisa a epidermului , cu continut lichid seros care uneori are aspect tulbure sau sanguinolent .

Foliculite - inflamatie a foliculilor pilosi .

Fotofobie - teama de lumina puternica .

Hematemeza - eliminare de vomismente cu sange .

Hematurie - prezenta sangelui in urina datorita unor hemoragii ale mucoasei cailor urinare .

Hemoproteine - proteine care contin o fractiune neproteica ( grupare prostetica ) ce contine fier .

Hemoptizie - expectoratie cu sange .

Hepatomegalie - cresterea in volum a ficatului .

Hiperfagie - consum excesiv de mancare .

Hiperreflexie - exagerarea reflexelor .

Hipoxie - scaderea oxigenului din sangele circulant .

Icter - - coloratie galbena a tegumentelor si mucoaselor datorita impregnarii tesuturilor cu pigmenti biliari .

Infarct - necroza unui tesut in urma unui aport insuficient de sange . Infarctul micocardic ( al muschiului cardiac ) este in general consecutiv unei tromboze de artera coronariana .

Ischemie - oprirea sau insuficienta aportului sanguin intr-un tesut sau organ . Poate fi datorata unei vasoconstrictii , unei obstructii sau unei compresiuni arteriale .

Keratoconjuctivita - inflamatie asociata a corneei si a conjuctivitei .

Laringita - inflamatia laringelui .

Laringospasm - spasm al laringelui .

Letargie - stare patologica de somn profound , simuland moartea , dar fara incetarea functiilor vitale .

Leucemie - boala neoplazica , acuta sau cronica , datorata proliferarii anormale ( de obicei intensa ) a leucocitelor si celulelor de origine din maduva osoasa .

Leucopenie - scaderea numarului de leucocite circulante sub 500 pe mm³ .

Logoree - crestere patologica a ritmului si a debitului vorbirii .

Melanoze - depozite anormale de melanina in piele sau tesuturi .

Narcoza - anestezie generala profunda , cu somn lipsit de reflexe , provocata de un narcotic .

Necroza - process de degerescenta care duce la distrugerea unei celule sau a unui tesut .

Neuropatie - orice afectiune a sistemului nervos central si periferic .

Oligurie - diminuarea cantitatii de urina emisa in timp de 24 ore .

Pancitopenie - diminuarea globala a elementelor figurate ale sangelui : eritrocite , leucocite si trombocite , ca urmare a unei deficiente a formarii lor in maduva oasoasa , a distrugerii lor excessive , in special de splina , sau ca urmare a ambelor cauze .

Papiloame - hipertrofia papilelor dormice .

Paranoia - boala mintala manifestata prin lipsa de logica in gandire , prin idei fixe , susceptibilitate si orgoliu exagerat , halucinatii etc.

Parotidita - inflamatia glandei parotide ( cea mai voluminoasa glanda salivara ) .

Polimorfism - proprietatea de a se prezenta sub mai multe forme .

Polipragmazie - situatie in care bolnavului i se prescriu prea multe medicamente .

Respiratie Cheyne-Stokes - dispnee ciclica formata din trei faze : accelerare , apoi incetinirea ritmului respirator , urmata de o pauza respiratorie . Indica o insuficienta a oxigenarii la nivelul centrului respirator .

Rinita - inflamatie a mucoaselor nazala si faringiana .

Rinoree - scurgere de lichid prin nas .

Schizofrenie - boala psihica grava manifestata printr-o scadere treptata a activitatii intelectuale si printr-un dezechilibru pshihic general .

Sechela - leziune organica sau tulburare functionala care persista dupa vindecarea unei afectiuni sau a unui traumatism .

Sialoree - secretie excesiva de saliva .

Sincopa - pierderea brutala si completa a constintei , cu o stare de moarte aparenta datorita incetarii momentane a functiilor cerebrale prin intreruperea fluxului sanguine arterial la nivelul creierului , insotita de intreruperea respiratiei si incetarea functiei inimii.

Stenoza - reducerea patologica a calibrului unui canal sau orificiu .

Stomatita - inflamatie a mucoasei bucale .

Stupoare - suspendarea activitatilor psihice si fizice caracterizata prin imobilism facial , privire trista , imobilitate completa , tacere , refuzul alimentatiei .

Subclinic - stadium al unei boli in care manifestarile clinice sunt foarte atenuate sau practic inexistente ( mai ales la debut ) .

Tahicardie - accelerarea ritmului cardiac la peste 100 pulsatii pe minut .

Tahipnee - accelerarea ritmului respirator .

Timpul de injumatatire biologica ( t _½  ) - timpul in care jumatate din cantitatea de substanta absorbita este eliminate din organism .

Traheostomie - incizia traheei in scopul introducerii unei canule , pentru a permite respiratia directa prin trahee .

Trombocitopenie - diminuarea numarului trombocitelor in sangele circulant .

Xenobiotic - substanta straina unui organism viu .