Autoeducatia

Autoeducatia

Autoeducatia se defineste ca fiind activitatea constienta si complexa a fiintei umane desfasurata in scopul desavarsirii propriei personalitati. Din aceasta perspectiva subiectul uman, eliberat de orice dependenta sau constrangere actionala, isi stabileste, implicit sau explicit, propriile scopuri si obiective educationale si isi mobilizeaza adecvat resursele in vederea valorificarii maxime a informatiilor disponibile pentru atingerea finalitatilor si dezideratelor propuse.

Profesorii au astfel ca una dintre principalele lor indatoriri dezvoltarea capacitatii de autoeducatie a elevilor, capacitate care nu apare insa in mod spontan, aceasta fiind produsul unei activitati organizate si de durata in scoala. Dezvoltarea capacitatii de autoeducatie a elevilor presupune luarea in calcul si transpunerea in practica a urmatoarelor directii de actiune:

dezvoltarea curiozitatii si instinctului de explorare al elevului prin utilizarea unor strategii didactice activ-participative si prin asigurarea unei proportii corecte intre informatiile de factura declarativa (cunostinte "gata facute", prezentate in forma lor finita) si informatiile de factura procedurala (care solicita in vederea elaborarii si achizitionarii efort propriu din partea elevului);

dezvoltarea unor strategii si abilitati de munca intelectuala capabile sa conduca la autonomia cognitiva a elevului, recomandandu-se in acest sens a se evita trasarea unor sarcini de tip strict reproductiv sau algoritmic;

cultivarea independentei si intereselor elevilor, incurajarea acestora in a explora domeniile de cunoastere resimtite ca fiind in acord cu aptitudinile si aspiratiile lor;

educarea vointei elevilor si a capacitatii acestora de depune un efort constant in vederea realizarii sarcinilor impuse sau autoimpuse;

ajutarea elevilor atat in ceea ce priveste organizarea judicioasa a bugetului de timp cat si in constientizarea exigentelor ce decurg din idealul de viata pentru care elevul a optat;

cultivarea capacitatii de autoevaluare si reflectie personala a elevului, de estimare a corecta atat a posibilitatilor si limitelor proprii cat si a modalitatilor de surmontare a acestora;

Dezvoltarea capacitatii de autoeducatie a elevilor este importanta deoarece daca pana la varsta preadolescentei educatia ocupa o pondere mai mare decat autoeducatia, moment in care pentru un timp acestea devin egale ca importanta si extensie, dupa adolescenta autoeducatia incepe sa detina treptat o pondere semnificativ mai mare decat educatia, permanentizandu-se in timp.