Dezvoltarea socio-emotionala la prescolari

DEZVOLTAREA SOCIO-EMOTIONALA LA PRESCOLARI

Traim intr-o lume in care ne confruntam cu o multime de probleme,in care stresul isi pune amprenta nu doar asupra adultilor,ci chiar si asupra tinerei ge-neratii si mai grav ,asupra copiilor.

Astfel rolul nostru,al educatorilor trebuie sa fie si mai pregnant,fiind nevoiti sa gasim resurse diverse pentru a-i putea salva pe acesti copii de evaluarea globala negativa,de gandirea irationala,de emotii disfunctionale si de comportamente dezaprobative.

Comportamentul social si emotiile prescolarilor se dezvolta odata cu fiecare etapa de varsta si potrivit temperamentului fiecarui copil.Chiar din primele clipe ale vietii copiii intra in interactiune cu parintii,cu fratii,cu alti membrii ai familiei -adulti sau copii.Apoi experientele se multiplica cu cele de la gradinita si din comunitate,de felul in care acestea sunt percepute depinzand in mod semnificativ succesul copiilor la scoala si in viata.

Specificul domeniului socio-emotional este dat de stransa legatura care exista intre planul social si cel emotional.Ambele dimensiuni se completeaza reciproc si sunt interdependente.Interactiunile sociale reusite fac posibila dezvoltarea unei imagini de sine pozitive si a autocontrolului.

Voi prezenta in cele ce urmeaza cateva aspecte esentiale ce vizeaza abilitatile sociale si pe cele emotionale.

Abilitatile sociale sunt cele care ne permit sa ne integram in mediul in care traim,fie el grupul de la gradinita,de la scoala,serviciu sau grupul de prieteni.

Studiile au demonstratfaptul ca acei copii care au dezvoltate abilitatile sociale se vor adapta mai bine la mediul scolar si vor avea rezultate mai bune.In schimb cei cu abilitati sociale slab dezvoltate (de ex.copiii care se comporta agresiv-fizic sau verbal) au o probabilitate mai mare de a fi respinsi de ceilalti si de a dezvolta probleme de comportament.

Competentele sociale de baza sunt:

-initierea si mentinerea unei relatii: -sa initieze si sa mentina o interactiune cu un alt copil;

-sa asculte activ;

-sa imparta obiecte si sa impartaseasca experiente;

-sa ofere si sa primeasca complimente;

-sa rezolve in mod eficient conflictele aparute.

-integrarea in grup:

sa respecte regulile aferente unei situatii sociale;

-sa coopereze cu ceilalti in rezolvarea unei sarcini;

-sa ofere si sa ceara ajutorul atunci cand are nevoie.

De unde incepem atunci cand dorim sa imbunatatim abilitatile sociale ale copiilor?

Este important mai intai sa vedem care sunt punctele lui tari si ce comportamente pot fi dezvoltate .

Gradinita este locul unde copii interactioneaza cu semenii lor de varsta apropiata.Initierea si mentinerea unei relatii presupune insusirea unor comportamente esentiale din partea copiilor,o serie de formule verbale care il ajuta sa stabileasca relatii cu cei din jur.Rolul adultilor este foarte important,deoarece copilul imita ceea ce vede la ei.In timpul jocurilor liber alese ,daca ii observam pe copii apoi incercam sa initiem un joc aproape de ei,iar in final cu ei,putem observa ca pana si cei mai timizi ni se alatura urmand exemplul nostru.Trebuie sa incurajam in permanenta si sa ghidam copilul in initierea a cat mai multor interactiuni cu ceilalti copii(ex.,,Ce zici,il chemam si pe Andrei sa costruim impreuna casuta?)In jocurile initiate este bine sa-i antrenam pe fete si pe baieti deopotriva(nimeni nu zice ca la ,,casuta papusilor" nu se pot juca si baietii sau ca fetele nu pot conduce masini).

O atentie deosebita trebuie acordata acelor copii care incearca sa patrunda in mod agresiv intr-un joc aflat in desfasurare,deranjandu-i pe ceilalti.Este foarte probabil ca el sa fie respins,iar pe viitor copiii sa evite relationarea cu el.Cu multa tactica educatoarea poate sa-l intoduca in joc, oferindu-i si lui un rol si astfel sa se evite un posibil conflict.

Un alt aspect al dezvoltarii sociale a prescolarilor il constituie interactiunile lui cu adultii.Stabilirea unor relatii pozitive ,bazate pe incredere ,ascultare si respect se poate realiza implicand fiecare copil in parte.Pentru ca cerintele adultului sa fie respectate de copii,acestea trebuie sa fie formulate clar,pe intelesul lor.Copiii sunt mandri atunci cand li se solicita ajutorul,dar trebuie acordata atentie sarcinilor emise,pentru ca acestea sa nu depaseasca puterea de realizare a copiilor.In comunicarea cu copiii este recomandabil ca adultul sa se aseze la nivelul lor, prin aceasta transmitandu-le o atitudine de deschidere si de colaborare .

Unii copii intrerup mereu conversatia celorlalti-fie pentru ca nu au fost invatati ,fie pentru ca doresc sa fie in centrul atentiei .Pe acestia trebuie sa-i ajutam sa constientizeze ca nu e nici bine ,nici frumos sa nu-i lasi si pe altii sa-si exprime ideile ,caci in final se vor supara si nu vor mai vrea sa comunice cu ei.Educatoarea prin exemplul personal trebuie sa demonstreze rabdare in a asculta pana la capat opiniile copiilor.

Un alt aspect important al dezvoltarii sociale il reprezinta interactiunea copilului cu grupul din care face parte.In primul rand pentru functionarea eficienta a grupului trebuie stabilite niste reguli,pe care copiii impreuna cu educatoarea sa le formuleze si sa le repete de cate ori este nevoie.

Cooperarea cu membrii grupului se exerseaza in aproape toate activitatile din gradinita.Incepand de la impartirea jucariilor,impartasirea experientelor,lucrul in perechi sau in echipa,adresarea politicoasa si recunoasterea calitatilor si reusitelor celorlalti.

Implementarea ideii ca fiecare persoana merita sa fie tratata cu respect si bunavointa se poate realiza prin invatarea unor poezii,cantece,prin analizarea unor imagini reprezentand persoane diferite:de culoare,cu probleme fizice vizibile,nevoiasi.Putem cultiva spiritul generozitatii prin crearea unei pusculite in care fiecare sa doneze ceva-nu neaparat bani,ci lucruri create de copii(felicitari,jucarii,carti).

Ca parte fireasca a procesului de comunicare cu cei din jur,pot aparea conflictele.Acestea ,pe langa starea de agitatie si disconfort pe care le genereaza,pot duce la deteriorarea relatiilor de prietenie.Astfel se impune sa -i ajutam pe copii in descoperirea modalitatilor de a depasi conflictele,fapt ce le va fi de un real folos si mai tarziu, in viata de zi cu zi.Medierea conflictului de catre educatoare trebuie facuta de pe o pozitie neutra,punandu-i pe cei implicati sa descrie faptele,sa-si exprime sentimentele fata de cele intamplate si apoi sa gaseasca solutii de remediere a conflictului.De cele mai multe ori copiii sfarsesc prin a-si da o imbratisare sau o strangere de mana.

Dezvoltarea abilitatilor emotionale

Abilitati emotionale inseamna:

-a intelege

- a exprima

-a regla emotiile

De ce este importanta dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor?

Pentru ca ajuta la formarea si mentinerea relatiilor cu ceilalti.

Pentru ca ajuta copiii sa se adapteze la gradinita si la scoala.

Pentru ca previne aparitia problemelor emotionale si de comportament.

Principalele competente emotionale sunt:

De unde incepem atunci cand dorim sa imbunatatim abilitatile emotionale ale copiilor?

Daca doriti sa imbunatatiti abilitatile emotionale ale copiilor este important ca mai intai sa vedeti care sunt punctele lor tari si ce comportamente pot fi dezvoltate. In acest sens , puteti completa tabelul de mai jos.

Studiile arata ca prescolarii pot fi surprinzator de priceputi in gestionarea abilitatilor emotionale.

Exemplu: Ei pot intelege emotiile exprimate de copiii de aceasi varsta cu ei in timpul unui contact social, ceea ce ii ajuta in rezolvarea conflictelor. Apoi prescolarii sunt capabili de implicare empatica in emotiile celorlalti si isi pot regla propriile emotii in diferite situatii sociale ,pentru a minimaliza efectele nesanatoase ale emotiilor negative si pentru a impartasi emotiile pozitive cu ceilalti.

In faza in care copiii invata despre emotii, dar inca nu le stiu denumirea, cu ajutorul intrebarilor de genul : ¨ Cum te simti? ¨ , ¨Ce simti cand vezi acest lucru?¨ ii incurajam sa explice, atat cat poate fiecare ,felul in care el se simte.

In cadrul unor jocuri de mima in care folosim expresiile faciale ale emotiilor de baza, copiii se pot familiariza cu denumirea acestora: tristete, fericire, furie, frica, incantare. In toate etapele unei zile trebuie sa ii incurajam pe copii sa utilizeze cuvinte si expresii ce denumesc stari emotionale. Cand observam ca un copil traieste o emotie puternica, insistam sa explice ceea ce simte : ¨ Cum te simti fiindca e ziua ta? ¨ sau ¨Cum te simti cand colegul te jigneste?¨. Copiii vor invata astfel ca este normal sa experimenteze diverse emotii si sa vorbeasca despre ele. Foarte importanta este incurajarea lor, intarirea pozitiva atunci cand au facut fata unei situatii frustrante ( s-a impiedicat si a cazut, dar a reusit sa nu planga).

De asemenea in activitatile artistice ( pictura, desen) copiii pot exprima sentimente prin insasi lucrarile realizate, dar important este ca ei sa fie capabili sa exprime si verbal aceste sentimente. Si sa nu uitam nici o clipa ca atunci cand adultii sunt calzi, receptivi si expresivi, copiii se simt mai liberi sa isi exprime emotiile. Pentru formarea imaginii pozitive trebuie apreciate eforturile copiilor in orice situatie. Faptele bune, gesturile frumoase nu pot fi trecute cu vederea. Copilul trebuie laudat permanent, lucru pe care si parintii trebuie sa il faca. Numai asa va castiga incredere in propriile forte si se va implica in activitati si relatii noi.

Un aspect deloc de neglijat in dezvoltarea emotionala este dezvoltarea autocontrolului sau altfel spus reglarea emotionala. Aceasta consta in abilitatea de a-si controla atentia voluntar cand este nevoie. Astfel copilul poate astepta inainte de a actiona in anumite situatii, isi poate controla emotiile negative si impulsive. De un real folos in dezvoltarea acestor indicatori sunt jocurile cu reguli bine stabilite, intreceri sportive, discutii referitoare la personajele unor povesti ( ¨Puf Alb si Puf Gri¨) si exemplul personal. Sa evitam comportamentele si limbajul agresiv deoarece copiii tind sa il imite.

Daca totusi isi pierd controlul, sa ii ajutam sa analizeze situatia care i-a determinat sa si-l piarda. De multe ori dupa o analiza ¨la rece¨ a situatiei, aceasta nu mai pare atat de dificila sau de grava ca la inceput.

Exprimarea si intelegerea propriilor emotii si a emotiilor celorlalti, de la emotiile primare (bucurie, frica, manie) la cele mai complexe ( mandrie,rusine, vina) constituie competente specifice domeniului emotional. Copilul invata cu ajutorul adultului (educator sau parinte) sa le exprime si sa le recunoasca.

Bibliografie:

"Ghid pentru cadrele didactice din invatamantul prescolar 2007" Adina Botis, Loredana Mihalca.

Un copil,compunand o rugaciune,a spus asa:

"Doamne,in seara asta,te rog ceva special.

Transforma-ma intr-un televizor,ca sa-i pot lua locul.

Mi-ar place sa traiesc cum traieste televizorul in casa mea.Cu alte cuvinte,sa am o camera speciala,unde sa se reuneasca toata familia in jurul meu.

Fa sa fiu luat in serios.

Sa fiu in centrul atentiei,asa incat toti sa ma asculte,fara sa ma intrerupa sau sa discute. Mi-ar placea sa mi se dea atentia deosebita care este acordata televizorului,atunci cand ceva nu functioneaza.

Si sa-i tin de urat tatei cand se intoarce acasa,chiar si atunci cand vine obosit de la munca.

Si mama,sa stea cu mine cand e singura si plictisita.

Mi-ar placea sa simt ca lasa totul deoparte ca sa stea cateva minute alaturi de mine.

Doamne,nu-ti cer prea mult ,doar sa traiesc cum traieste orice televizor.