Educarea creativitatii

EDUCAREA CREATIVITATII

Problema educarii deliberate a puterii de productie creatoare a fost pusa inca de la inceputul secolului trecut.

Prin insasi trasatura ei definitorie - originalitatea - ca ceva nou si imprevizibil, creativitatea pare a fi incompatibila cu ideea de educare deliberata.

Multa vreme creativitatea a fost considerata a fi apanajul exclusiv al unei minoritati restranse, ceea ce este adevarat daca ne gandim la nivelul creativitatii inovatoare si la cel al creativitatii emergente. Distingandu-se mai multe trepte calitative in creatie si observand cum si eforturile de gandire obisnuita implica ceva nou, astazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit si cel creator. Orice om normal poate realiza o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie. In multe tari numarul inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiat al sutelor de mii. Pentru a ajunge la o astfel de performanta este nevoie de o preocupare speciala, de conditii favorabile dezvoltarii creativitatii. Asistam astazi la deschiderea unor "cursuri de creativitate" si chiar "scoli de inventica" .

Problema educarii creativitatii nu se mai pune astazi in termenii da sau nu, ci de proportie si durabilitate a achizitiilor dobandite de "fiinta umana educabila". Vechea disputa dintre ineisti sau predeterministi, pe de o parte, si ambientalistii extremisti, pe de alta parte, a intrat sub arbitrajul stiintei. Allport Gordon sublinia faptul ca "cel mai important punct al acordului stiintific rezida in faptul ca nici o trasatura sau calitate nu este exclusiv ereditara si niciuna nu este exclusiv ambientala la origine" (A. Gordon, 1981). Epoca de glorie a predeterminismului genetic a apus. Nu mai credem ca omul este ceea ce este prescris, ca nimic nu-l poate impiedica sa devina un scriitor sau un inginer pe masura aptitudinii innascute, ca geniul este exclusiv ereditar, un har divin, o "sansa a celor alesi". Se socotea ca rolul geniilor in creatie este oarecum pasiv. Muza, inspiratia nu erau decat simboluri ale utopiei, ca cel ce are idei originale este intr-o secreta comunicare cu o forta supranaturala si el nu are altceva de facut decat sa recepteze si sa dea o forma concreta, specifica la ceea ce i se sugereaza. Pe de alta parte, unii ambientalisti extremisti dadeau expresiei unui optimism pedagogic incurabil exagerand in directia opusa: prin educatie se poate face totul. Prin mediu (prin exemplu, instructie, exercitiu) aducem pe individ la forma si nivelul dorit mergand pana la a egaliza oamenii. Ambientalistii considerau ca fondul ereditar nu are nicio importanta. Se evoca in acest sens declaratia metaforia a lui Edison: "talentul nu este decat 1% inspiratie si 99% transpiratie" .

Disputa dintre ambientalisti si predeterministi s-a incheiat, discutiile cuntinuand in schimb asupra formelor concrete de interactiune si asupra procentajului interventiei fiecaruia dintre cei doi factori. Cert este ca oamenii se nasc cu inzestrari diferite, mai generoase sau mai sarace. Zestrea ereditara prescrie limita superioara pana la care poate ajunge individul in cursul vietii sale, dar nu asigura si atingerea unui varf, caci intervine mediul, educatia, calitati sau lipsuri ale personalitatii sale. Toate acestea se grupeaza

intr-o serie de factori implicati in actul creator.

1. Factorii educarii creativitatii

In orice abordare globala a personalitatii se impune, in centrul acesteia, tema dinamicii factoriale a personalitatii, descrierea factorilor ce actioneaza in interactiune, intre ei putand exista interdependente, dominari, compensari. Dupa cum vom vedea, geneza unui fenomen creator presupune participarea intregului sistem al personalitatii, cu toate componentele acestuia.

Incercarile de a delimita principalele categorii de factori sunt multiple in literatura de specialitate, dupa cum vom vedea.

M. Zlate vorbeste de patru categorii principale de factori care actioneaza in scopul de a crea mediul favorabil manifestarii

creativitatii, ca fenomen multidimensional (M. Zlate, 1994):

Factori interiori - structurali sau factorii de natura psihologica, incluzand trei categorii:

intelectuali: gandire, inteligenta creatoare cu forma ei esentiala pentru creativitate - gandirea divergenta;

afectiv-motivationali: curiozitatea, pasiunea, cresterea tensiunii motivationale, tendinta de autorealizare, tendinta de a comunica;

factori de personalitate: atitudinali, aptitudinali, temperamentali;

Factori exterior-conjucturali sau socio-culturali: particularitatile sociale, istorice, clasa sociala, grupul de care apartine individul, conditiile materiale;

Factori psiho-sociali: ambianta relationala, climatul psihosocial al individului;

Factori socio-educationali: nivelul educational, influentele educative ale familiei, institutiilor de invatamant, colectivelor de munca.

Aceasta clasificare poate fi reformulata, fie in factori generali sispeciali, fie in factori stimulatori sau inhibitori.

La randul sau, Maria Moldoveanu ofera o clasificare concisa a factorilor de personalitate, in doua categorii principale:

factori interni: intelectuali, aptitudinali, motivationali;

factori externi: de grup, de societate (M. Moldoveanu, 2002) .

In acelasi sens, A. Cosmovici enumera: aptitudinile, experienta, motivatia si vointa, inteligenta, societatea (A. Cosmovici, 1995).

Al. Rosca realizeaza o clasificare generala a factorilor de creativitate in factori subiectivi sau insusiri ale personalitatii creatoare (intelectuali, aptitudini speciale, motivatie, temperament, caracter) si factori obiectivi reprezentati de conditiile socio-educative (Al. Rosca, 1972).

In descrierea si calificarea factorilor stimulativi pentru creativitate vom apela la taxonomia, la ierarhia descrisa de Munteanu, in 1994, care ni se pare a fi dintre cele mai complete si care vorbeste de trei mari categorii de factori: psihologici, biologici, sociali (A. Munteanu, 1994).

Factorii cognitiv-operationali (intelectuali)

Ca notiune psihologica introdusa de J.P. Guilford, gandire divergenta este o dimensiune din categoria operatiilor si fiind descrisa ca o gandire de tip multidirectionat, care include aptitudinile: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, sensibilitate, redefinire.

Fluiditatea reprezinta volumul si rapiditatea debitului asociativ sau numarul de raspunsuri obtinute, unele fara utilitate, dar printre ele gasindu-se si cele adecvate solutiei cautate.

Flexibilitatea este aptitudinea de restructurare a demersurilor gandirii in raport cu noile cerinte sau de varietatea raspunsurilor formulate, presupunand apelul la centrari si decentrari succesive. Reprezinta usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste imoperant.

Originalitatea este abilitatea unui subiect de a da raspunsuri neobisnuite, neuzuale, cu o frecventa statistica redusa. Dar originalitatea nu este data doar de raritatea raspunsurilor, ci si de relevanta sau de corespondenta cu cerintele realitatii (nu putem aprecia favorabil ideile bizare ale bolnavilor mintal, de exemplu).

Elaborarea este actiunea propriu-zisa de producere a unor solutii inedite.

Sensibilitatea fata de probleme sau receptivitatea fata de nou este capacitatea de a sesiza cu usurinta problemele esentiale si neobisnuite, de a "vedea" relatiile de dependenta cauzala sau functionala, contradictiile si inadvertentele.

Redefinirea este capacitatea de a folosi obiectele in modalitati neuzuale, dandu-le noi interpretari sau utilizari.

Imaginatia constituie functia esentiala a procesului de creatie originala. Pentru o perioada de timp imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potriveste mai mult imaginatiei artistice. Dar orice proces creator implica noi combinari, noi sinteze, iar acestea nu se produc doar in domeniul ideilor si imaginilor.

Chiar si in domeniul miscarilor pot aparea noi combinatii, de exemplu inovatiile din coregrafie si unele sporturi (gimnastica sau patinaj artistic). In aceste conditii, imaginatia poate fi definita ca fiind acel " proces psihic al carui rezultat este obtinerea unei reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor". (A. Cosmovici) .

Opinia lui A. Osborn este ca, in creativitate, imaginatia constructiva este chiar mai importanta decat gandirea. Ca intr-un creuzet - arata Osborn - imaginatia alatura acele lucruri sau ganduri care nu sunt noi prin ele insele, dat pot fi topite in ceva ce este nou. Astfel putem sa facem mai mult decat sa descoperim, putem sa inventam, putem sa producem idei care n-au mai existat. Superioritatea imaginatiei consta in aceea ca, realizand orice fel de combinatie, construieste prototipuri, modele, realitati noi. Dupa M. Bejat, daca in stiinta reprezentarile imaginatiei constituie doar un punct de sprijin pentru gandirea creatoare a savantului, in arta, crearea de imagini este sarcina nemijlocita a activitatii creatoare: in imagini isi intruchipeaza ideile scriitorul, compozitorul, pictorul.

Desi are la baza anumite predispozitii ereditare, mai mult sau mai putin dezvoltate, dezvoltarea imaginatiei presupune multa munca, exercitiu.

Importanta exercitiului realizeaza rolul unei alte functii in structura creativitatii - cel al memoriei. Memoria este numai aparent in contradictie cu imaginatia (deoarece ea pastreaza impresiile in vreme ce imaginatia le modifica). De fapt, si in timpul conservarii cunostintelor imaginile sufera modificari, fata de perceperea lor initiala. Dar mai presus de orice, importanta memoriei in dezvoltarea creativitatii este reliefata de faptul ca ideile noi se bazeaza intotdeauna pe informatiile acumulate anterior. Volumul experientei are o mare influienta asupra posibilitatilor de creatie. Este important nu doar volumul de cunostinte insusit, ci si varietatea lor. Se cunosc multe cazuri cand solutionarea unor probleme dintr-un domeniu s-a realizat prin analogie cu fapte constatate in alte discipline.

Gandirea, a carei functie este cea de rezolvare de probleme, implica totdeauna un minimum de efort imaginativ. Prin factorul ei general, inteligenta, este cea mai conservatoare. Nivelul factorului intelectual este mult mai stabil si mai greu de influientat.

Inteligenta este o aptitudine asupra careia au fost formulate variate puncte de vedere. Daca o definim ca "o aptitudine generala care contribuie la formarea capacitatilor si adaptarea cognitiva a individului in situatii noi", atunci ne dam seama ca posibilitatile de gandire ocupa un loc central in procesul de dezvoltare a creativitatii.

Gandirea e menita sa stabileasca relatii si sa verifice valabilitatea solutiilor oferite de imaginatie. Insa raportul dintre cele doua nu este prea strans. Experimentele au demonstrat ca doar 30-40% dintre persoanele considerate a avea un nivel al inteligentei ridicat dovedesc si o capacitate de creatie deosebita. Dar majoritatea celor cu rezultate foarte bune la testele de creativitate aveau la inteligenta cote cel putin mijlocii, de unde concluzia necesitatii acesteia pentru o creativitate superioara.

Aptitudini speciale

In cadrul potentialului creator se pot distinge doua dimensiuni majore, potentialul creativ general si cel specific, constituit dintr-un ansamblu de insusiri care permit obtinerea unor performante in domenii cum sunt: arta, literatura, stiinta, tehnica. Dezvoltarea aptitudinilor speciale asigura atingerea nivelurilor superioare ale creativitatii (cel inovativ si cel emergent), prin directionarea, specializarea si sustinerea potentialului creativ general.

Aptitudinile speciale se constituie ca o rezultanta a combinarii, in ponderi variate a unor componente:

senzoriale (acuitate vizuala, auditiva),

psihomotrice (dexteritate manuala, coordonare oculo-motorie),

intelectuale (inteligenta),

fizice (forta fizica, memoria chinestezica).

Inteligenta, ca aptitudine generala are ponderi diferite in functie de aptitudinea speciala implicata.

Gardner identifica chiar mai multe tipuri de inteligente ce pot fi prezente la un individ intr-o mai mare sau mai mica masura in functie de aptitudinile speciale pe care acesta le detine (inteligenta logico-matematica, lingvistica, kinestezica, spatiala, muzicala, interpersonala si intrapersonala).

In functie de aceste tipuri de inteligenta se pot identifica o serie de aptitudini specifice, si anume: aptitudinea organizatorica, matematica, pedagogica, muzicala, aptitudinea pentru desen si pictura, aptitudinea literara, aptitudinea tehnica.

Factori de personalitate (interni)

Pe langa factorii generali implicati in structura creativitatii exista si unii specifici, distingand intre ei creatorii. Numiti si factori nonintelectuali, acestia pot fi structurati in doua categorii: factori afectiv-motivationali si factori caracteriali.

Predispozitiile si capacitatile intelectuale nu sunt suficiente pentru ca cineva sa devina inventator sau creator de arta. Nu este suficient sa-ti vina o idee pentru a realiza o inventie - ea trebuie demonstrata, se impune crearea unui model, verificari multiple. Pentru aceasta este nevoie sa existe o motivatie, o dorinta, aspitatie creatoare.

Motivatia este absolut necesara pentru inlaturarea eventualelor obstacole ce pot aparea, sustinand efortul creatorului. Dintre formele motivatiei cea mai intrinseca este foarte importanta pentru demersul creator, desi T. Amabile considera ca si motivatia extrinseaca are rolul ei, mai ales pentru sarcinile pe termen lung. In opinia lui G.R. de la Grace, principalele fenomene motivationale ce stimuleaza creativitatea sunt: nevoia de ordonare a complexitatii, nevoia de senzatii tari, nevoia de a excela, tendinta de asumare a riscului. Vasile Pavelcu sintetizeaza importanta motivatiei pentru creativitate astfel: "Intelegerea actului creator nu se poate dezvalui decat in contextul si dinamica motivationala a personalitatii" . (V.Pavelcu, 1974) .

Afectivitatea asigura energizarea si valorificarea dimensiunilor caracteriale, a celor cognitive, a aptitudinilor speciale. Sensibilitatea, ecoul afectiv al evenimentelor care anima ideile si succesiunea imaginilor, sunt deosebit de importante in arta. Insasi aparitia unei idei este in functie de o anumita atitudine inovatoare, creatoare, care duce la un anumit mod de a privi ambianta, fenomenele, aparatele, oamenii. Artistul e preocupat de valoarea estetica a unor peisaje, persoane, evenimente. Creatorii veritabili devin animati de sentimente trainice, chiar de adevarate pasiuni care le domina preocuparile. Succesele le cauzeaza emotii puternice.

Temperamentul nu este un factor care diferentiaza indivizii creativi de cei mai putin creativi, deci nu se poate vorbi de existenta unui tip temperamental nepotrivit pentru creativitate. Al. Rosca credea ca temperamentul influienteaza mai ales stilul activitatii creatoare, continuu sau in salturi, care poate influienta productivitatea si eficienta (Al. Rosca, 1972) .

Rezonanta intima este un factor stilistic al personalitatii, ce reprezinta modul in care experientele traite se reflecta la nivelul individual. Cele doua tipuri care pot exista sunt tipul centripetal (orientat spre propria interioritate) si tipul centrifugal (orientat spre mediul exterior). M. Bejat a constatat ca persoanele inalt creative sunt, in general, ambiegal orientate.

Caracterul este stimulator pentru creativitate prin urmatoarele tipuri de trasaturi caracteriale: puterea de munca, perseverenta, rabdarea, constiinciozitatea, initiativa, curajul, increderea in sine, independenta , noncoformismul, capacitatea de asumare a riscului si altele (A. Munteanu, 1994).

Unii autori cred ca trasatura comuna a creatorilor, indiferent de domeniul in care creeaza, este tenacitatea in munca. Toate aceste trasaturi sunt absolut necesare in actul creatiei, deoarece, astazi, progresele sunt foarte mari in toate domeniile si nu este deloc usor sa aduci ameliorari, cu atat mai mult sa aduci transformiri radicale. Se cere o documentare foarte laborioasa si demonstratii riguroase ce solicita mari si indelungi eforturi. Cine se descurajeaza usor nu poate ajunge la realizari notabile. Chiar si in arta, marile talente n-au creat nimic remarcabil decat printr-o lupta indarjita pentru imbogatirea mijlocului de expresie, indiferent de natura lui (cuvant, culoare sau armonia sunetelor).

Factori sociali (externi)

In categoria factorilor sociali includem conditiile socio-economice si conditiile educative.

Conditiile socio-economice si culturale

Artistul ca si omul de stiinta sunt supusi puternicii influiente a mediului ambiant, in special al celui social. Motivatia, aspiratiile unei persoane depind extrem de mult de cerintele societatii in care ea s-a dezvoltat. Se poate vorbi astfel despre o situatie creativa (MacKinnon) si de un climat creativ care cuprinde totalitatea particularitatilor ambientale, materiale si psihosociale ce pot influienta creativitatea (A. Munteanu). Marile descoperiri si inventii apar in legatura cu ambianta stiintifica in care traiesc creatorii.

J. Piaget evidentia influienta mediului asupra personalitatii creatoare afirmand ca "societatea este unitatea suprema, iar individul nu ajunge la inventiile si constructiile sale intelectuale decat in masura in care el este sediul de interactiuni colective al caror nivel de valoare depinde natural de ansamblul societatii. Marele punct de intersectie sau de sinteza a unor idei elaborate printr-o cooperare continua" .

Cu siguranta ca exista o baza cultural-stiintifica a marilor creatii in stiinta si arta, ca cercetatorul poarta amprenta timpului epocii sale, dar in analiza dinamicii factoriale nu trebuie sa le indeplineasca pentru a stimula creativitatea:

conditii socio-economice medii, intre opulenta si saracie ;

un grad ridicat de aspiratie si cultura al grupului ;

existenta unor relatii de tip democratic ;

prezenta libertatii si securitatii psihologice ;

posibilitatea individului de a avea incredere in viitorul sau.

Societatea poate fi si o frana in calea dezvoltarii cunoasterii. Asa s-a intamplat in timpul persecutiilor Inchizitiei din Spania si Italia ori in perioada regimului comunisto-stalinist ce a impiedicat prin intoleranta manifestata progresul stiintelor sociale si nu numai.

Conditii educative

In aceasta categorie sunt incluse influientele exercitate de doua institutii principale: familia si scoala.

Familia isi exercita influienta asupra copilului prin intermediul a trei poli principali: tatal, ce actioneaza dupa principiul autoritatii, mama, dupa cel al afectivitatii si fratii ce se supun principiului rivalitatii. Influientele pe care le poate exercita familia sunt cele legate de formarea personalitatii, calitatea si valoarea fondului sau cultural, formarea si afirmarea creativitatii.

Exista o serie de conditii stimulative pentru creativitate pe care le poate crea familia:

nivel cel mai putin mediu al fondului cultural al membrilor familiei ;

conditii socio-economice de nivel mediu ;

marimea familiei este importanta - competitia intre frati poate fi stimulativa (copilul unic nu este intotdeauna creativ), dar un numar prea mare de copii nu asigura influiente educative corespunzatoare, deci nu este benefic pentru creativitate ;

printre primii nascuti au fost inregistrati cei mai multi creatori, deoarece ei beneficiaza de un mare entuziasm educativ din partea parintilor ;

integrarea copilului intr-o institutie prescolara asigura completarea fondului educational oferit de familie.

Un climat creativ poate fi oferit in familie daca se respecta urmatoarele principii (A. Munteanu, 1994) :

fiecare parinte sa-si asigure o profesie, dar fara ca aceasta sa impieteze siguranta psihologica a copilului ;

relatiile din familie sa fie de tip democratic generatoare a unei atmosfere de calm, toleranta, dar nu excesiva prin afectiune sufocanta (sa-i lase posibilitatea de initiativa) ;

educatia precoce si intensa ;

stimularea de timpuriu a initiativei si independentei intelectuale si de actiune a copilului ;

incurajarea dorintei de a comunica ;

obiceiul de a citi ;

interesul parintilor pentru performantele scolare sa fie moderat, nu exagerat ;

critica sa se manifeste cu bunavointa ;

flexibilitatea, corectitudinea si nuantarea sistemului de pedepse si recompense .

Scoala influienteaza semnificativ dezvoltarea creativitatii iar modalitatile prin care poate realiza acest lucru fac subiectul capitolelor II si III din prezenta lucrare.

2. Blocajele creativitatii

Exista si o serie de factori care stau in calea manifestarii acesteia. Acesti factori freanatori ai creativitatii, obstacole externe sau inerente individului sunt denumite de obicei blocaje.

Blocajele creativitatii, identificate in literatura de specialitate, sunt sistematizate in trei categorii: blocaje culturale, blocaje emotionale si blocaje metodologice, blocaje perceptive, blocaje legate de relatia individ-grup.

Blocajele culturale

- Conformismul, cei care se comporta diferit sunt sanctionati de ceilalti, priviti cu suspiciune si, in consecinta, persoanele creative sunt descurajate; atitudinile pe care le putem include aici sunt: dorinta de a se conforma modelelor sociale, de apartenenta, conformism la ideile vechi, slaba capacitate de a transforma sau modela ideile, incredere exagerata in statistici si experienta trecuta, sentimentul ca indoiala este

un inconvenient social;

- Neincrederea in imaginatie, in fantezie, prin acordarea unei atentii exagerate rationamentelor, unde putem include: primordialitatea factorilor practici in luarea deciziilor, slaba capacitate de a modifica ideile, incredere exagerata in ratiune.

Blocaje emotionale sunt diverse si des intalnite. Printre ele se afla:

- teama de a nu gresi;

- teama de a fi minoritar;

- graba de a accepta prima idee;

- descurajarea rapida;

- tendinta exagerata de a-i intrece pe altii;

- capacitatea redusa de a se destinde, de a lasa incubatia sa lucreze;

Blocaje metodologice sunt cele ce reflecta procedeele de gandire:

- rigiditatea algoritmilor folositi anterior sau insistenta in aplicarea acelorasi algoritmi pe care i-am mai folosit in situatii in care nu sunt potriviti;

- fixitatea functionala este folosirea obiectelor potrivit functiei lor obisnuite, fara a incerca sa le utilizam si in alt mod;

- critica prematura, evidentiata de Al. Osborn, este franarea sugestiilor ce pot aparea pentru rezolvarea diferitelor probleme;

Blocaje perceptive:

- incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;

- incapacitatea de a face distinctia dintre cauza si efect;

- dificultati in definirea problemei;

- dificultati in defalcarea problemei in elementele sale componente, care ar putea fi abordate mai usor;

- dificultatea de a distinge intre fapte si problema;

- discordanta intre proiectul realizat si cel personal.

Blocaje legate de relatia individ-grup

- lipsa de comunicare care poate avea formele: comunicare imposibila din cauza discordantei limbajului, vocabularului; comunicare incompleta; comunicare deformata, denaturata voluntar;

- marginalizarea individului creativ, intrucat comportamentul sau nu respecta normele sociale;

- lipsa de autenticitate datorita presiunilor exercitate de constrangerile sociale sau culturale;

- izolarea, fie datorita respingerii de catre ceilalti, fie din initiativa personala determinata de teama de a nu gresi;

- dependenta incurajata de grup, obtinuta prin intermediul recompenselor si pedepselor, a informatiilor, a cailor financiare.