Educatia

EDUCATIA

Cuvantul educatie este de origine latina, deriva din substantivul "educatio" care inseamna crestere, hranire, cultivare. Educatia are sarcina de a pregati omul ca element activ al vietii sociale

Educatia constituie obiectul de studiu al pedagogiei, abordabil din perspectiva dimensiunii sale functional-stracturale ( Pedagogie, Stiintele pedagogice/ educatiei).
  Definirea educatiei la nivelul unui concept pedagogic fundamental, presupune stabilirea unor repere metodologice necesare pentru delimitarea functiilor specifice activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii si a structurii specifice de proiectare si de realizare a acesteia.

In aceasta perspectiva, educatia reprezinta activitatea psihosociala proiectata la nivelul unor finalitati pedagogice care vizeaza realizarea functiei de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane prin intermediul unei actiuni pedagogice structurata la nivelul corelatiei educator-educat, desfasurata intr-un camp pedagogic deschis.
Etimologia cuvantului, de origine latina, sugereaza complexitatea fenomenului educatiei la nivelul a trei semnificatii primare:

a) educatio = crestere, hranire,  formare;

b) educo-educare = a creste, a hrani, a forma, a instrui;

c) educo-educere = a scoate din (),  
Cele trei semnificatii reflecta, in mod gradual, perceptia sociala a fenomenului educatiei, operabila din diferite perspective istorice:

a) perspectiva limitata, reducti-nista = cresterea, cultivarea plantelor;

b) perspectiva general-umana = 'alimentarea', formarea omului pentru viata;

c) perspectiva manageriala moderna = conducerea, dirijarea, orientarea unei activitati.
Dictionarul de pedagogie , dezvolta trei semnificatii secundare, care pot fi valorificate la nivelul unor repere metodologice necesare in analiza

fenomenului:

a) educatia ca efect, realizat conform unui model propus de societate;

b) educatia ca proces, realizat prin dezvoltarea tuturor resurselor interne ale fiintei umane;

c) educatia ca 'ansamblu de actiuni', integrate intr-o activitate complexa de formare-dezvoltare a personalitatii.
Aceste trei repere metodologice demonstreaza ''extinderea actuala a notiunii de eduatie' care reprezinta simultan: a) o activitate organizata institutional conform unor finalitati pedagogice/orientari valorice;

b) un produs al activitatii, determinabil si a-daptabil la cerintele societatii;

c) un proces, angajat intre mai multe fiinte umane, aflate in diferite relatii de comunicare si de 'modificare reciproca' (Mialaret, Gaston, , .-)
Analiza educatiei presupune raportarea la trei repere metodologice: un reper metodologic, de ordin social, care priveste educatia, in mod special, ca produs; un reper metodologic de ordin psihologic, care priveste educatia, in mod special, ca proces; un reper metodologic integrator, de ordin psihosocial, care priveste educatia, in mod special, ca activitate cu o functionalitate si o structura de actiune specifica.
Educatia ca produs, reflecta o necesitate de natura sociala, care orienteaza activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane. Din aceasta perspectiva trebuie inteles 'caracterul istoric si de clasa ' al educatiei, dar si accentul sau national. Sunt trasaturi sociale, in diferite ipostaze particulare, desfasurate in timp si spatiu.
Educatia apare astfel ca un produs al relatiilor sociale. Dinamica acestor relatii conditioneaza rezultatele educatiei de la nivelul continuitatii si al discontinuitatii intre generatii pana Ia nivelul 'reproducerii ierarhiilor sociale' , care nu a fost eradicat nici chiar in societatea democratica, de tip informatizat.
Operationalizarea reperului metodologic de ordin social permite definirea prioritara a educatiei ca produs. Educatia este chiar 'o productie' - 'o productie a omului ca om, o creatie continua a omului de catre om, o productie a omului social prin societate' (Cerghit, loan, in Cursul de pedagogie, coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar,.).

Cunoasterea stiintifica si cunoasterea artistica

Educatia este un tip particular de actiune umana, o interventie sau directionare, o categorie fundamentala a pedagogiei.

Platon definea educatia ca fiind "arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele." Aristotel, in lucrarea sa "Politica", considera ca "educatia trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare".

Johann Amos Comenius, in lucrarea sa "Didactica magna", considera ca la nastere, natura inzestreaza copilul numai cu "semintele stiintei, ale moralitatii si religiozitatii", ele devin un bun al fiecarui om numai prin educatie. Rezulta ca in conceptia sa, educatia este o activitate de stimulare a acestor "seminte", si implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul "nu poate deveni om decat daca este educat".

Pentru pedagogul englez din secolul al XVII-lea, John Locke, educatia se prezinta sub forma unei relatii interpersonale de supraveghere si interventie ce se stabileste intre "preceptor" (educator) si copil (viitorul "gentleman").

Filosoful german Immanuel Kant, aprecia ca educatia contribuie la valorificarea naturii umane in folosul societatii: "este placut sa ne gandim ca natura omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin educatie si ca se poate ajunge a i se da o forma care sa-i convie cu deosebire. Aceasta ne descopera perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc".

Pentru Jean-Jacques Rousseau educatia este in acelasi timp interventie si neinterventie: "Educatia negativa presupune inlaturarea oricarui obstacol din calea dezvoltarii firesti, totul trebuind lasat sa se produca de la sine fara nici o interventie".

In opinia pedagogului german Johann Frederich Herbart educatia este impartita in trei subdiviziuni: guvernarea, invatamantul (realizarea unor obiective specifice) si educatia morala.

Sociologul francez Émile Durkheim considera ca educatia este o actiune "exercitata de generatiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viata sociala."; are ca obiect sa provoace si sa dezvolte in copil un numar oarecare de stari fizice, intelectuale si morale. Durkheim afirma ca "educatia consta intr-o socializare metodica a tinerei educatii".

Pedagogul roman Constantin Narly, considera ca educatia este "un fapt social si individual in acelasi timp". Florin Georgescu considera ca "educatia este prima activitate creatoare neproducatoare de bunuri de consum, cunoscuta de istorie" (Florin Georgescu 1970).

Societatea zilelor noastre solicita, mai mult ca oricand, inteligenta si capacitatea creatoare a omului. "Intregul climat al viitorului, afirma Bogdan Suchodolski, va situa capacitatile intelectuale in conditiile deplinei afirmari si va da un larg avans dorintei de cunoastere.

In concluzie, prin educatie se doreste dezvoltarea constienta a potentialului biopsihic al omului si formarea unui tip de personalitate solicitat de conditiile prezente si de perspectiva societatii.

Educatia are urmatoarele caracteristici: pune accent pe oameni, urmareste dezvoltarea unor calitati umane si explorarea orizonturilor, este orientata predominant spre pregatirea pentru viata, are in vedere, cu precadere, intrebari asupra existentei, vizeaza cu precadere dezvoltarea unei stari sau a unei structuri atinse, finalitatea in educatie imbina viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educationala este dinamica si flexibila in acelasi timp, iar educatia stimuleaza idealul fiintei umane exprimat prin "a fi si a deveni".