Grupul si creativitatea - invatarea creativa in microgrupurile de elevi

GRUPUL SI CREATIVITATEA - INVATAREA CREATIVA IN MICROGRUPURILE DE ELEVI

O asertiune general valabila privind interrelatia dintre conditia de grup si efectele ei asupra gandirii creatoare nu se pot formula. Aprecierile trebuie facute pe aspecte, pe manunchiuri de variabile tinand seama de situatia sociala, marimea si structura grupului sau de diferiti factori ai creativitatii, precum si de blocaje, asupra carora grupul functioneaza pozitiv sau negativ. Cantitativ, autorii sustin in majoritate ca puterea emiterii de idei in grup este net superioara nu numai unui individ singular luat ca termen de comparatie, dar si aceluiasi numar de indivizi care lucreaza in paralel dar independent unii de altii (in grupul nominal). Se vorbeste chiar de un efect "sinergetic", in sensul ca eficacitatea persoanelor grupate depaseste eficacitatea persoanelor individuale izolate;combinatiile ori asocierile noi sunt in numar mai mare decat acelea care ar fi fost obtinute printr-o simpla sumare a acestor idei (A.Kaufmann,A.F.Osborn). In conditiile de grup, ideea unuia este reluata in optici diferite; apar idei noi, pe care niciun membru nu le avea inainte. Totul se petrece ca o contagiune a inspiratiei, ca o reactie in lant pe care o provoaca aparitia si enuntarea unei idei de catre un participant."Colaborarea, spune Alex Osborn, are tendinta sa stimuleze efortul fiecaruia si de asemenea forta noastra de asociere automata".

In ceea ce priveste timpul necesar rezolvarii unor sarcini in grup sau individual, "grupurile sunt mai scumpe, deoarece timpul necesar pentru o rezolvare de grup trebuie sa fie multiplicat de numarul membrilor" (A.P.Hare); performanta echipei necesita in general mai mult timp. Particularizand acum rezolvarea creatoare a problemelor la specificul grupelor scolare, constatam ca timpul este cel mai redutabil adversar al acestui tip de activitate didactica. Explicatia sta in caracterul sau activ, de mobilizare a efortului cognitiv al elevilor. S-a constatat ca, daca insasi invatarea individuala prin descoperire este o mare consumatoare de timp, asocierea ei cu modul grupal de desfasurare ajunge chiar sa tripleze necesarul de timp. Cu toate acestea, in ciuda acestui mare deficit, grupul patrunde tot mai mult in invatamantul contemporan, in ideea ca beneficiul pe plan formativ al elevilor ofera o larga compensare a "pierderii de timp", lasandu-i pe elevi sa se framante singuri, sa caute raspunsuri la intrebari, in loc sa i le informeze de-a gata profesorul.

Calitatea superioara a produselor grupului este sustinuta de unii cercetatori fie in termeni foarte optimisti ("nivelul a tins de grup depaseste pe cel al elevului cel mai inteligent care utilizeaza exclusiv mijloacele sale proprii"- G. Dubal, 1969), fie in termeni mai moderati ("desi grupul este de obicei mai bun decat individul mediu, el este rareori mai bun decat cel mai bun individ"- A.P. Hare, 1962). S-a formulat insa si ideea contrarie si anume ca grupul nu faciliteaza calitatea. Aceasta s-ar datora presiunilor spre conformitate la standardurile de grup si unei canalizari a gandirii pe aceleasi piste.

Ca idee generala, nu se poate contesta faptul ca odata cu intensificarea tendintei conformiste a individului scade nivelul originalitatii ideilor emise. Obiectiile aduse grupului sunt doar partial intemeiate. Inconvenientele acestuia pot afecta pe unii inivizi, fara a-i stanjeni insa pe altii ; pot aparea in anumite genuri in altele nu ; pot fi preintampinate si combatute de un lider priceput.

In grupurile fara traditie este posibil ca persoanele timide, care se tem de greseli, sunt nesigure pe cunostintele cu care opereaza ori nu au incredere in sine, sa fie inhibate. Expresia lor creatoare este ingreunata pentru ca acesti indivizi se tem sa repuna sub semnul intrebarii valorile acceptate de societate si sa puna intr-o lumina noua aceste valori. Fenomenul blocajului emotional al creativitatii nu este specific grupului, ci el survine in forma individuala. Mai mult chiar, grupul poate da individului acel sentiment de incredere si siguranta necesar depasirii obstacolelor, stimuleaza antrenarea reciproca, disparitia fricii de esec si curajul de a-si asuma riscul. Grupul didactic are si o alta notapozitiva : elevii slabi, care nu indraznesc sa puna intrebari profesorului de teama de a nu-si dezvalui lacunele, indraznesc sa faca acest lucru fata de colegi.

Efectul inhibitor al situatiei grupale poate fi anihilat de un lider (un profesor) daca acesta este avizat in problemele teoretice ale creativitatii, exersat in tehnica conducerii grupurilor si, daca e posibil, dotat el insusi cu motivatii si aptitudini creatoare.

Cu toate valentele pozitive ale grupului, nu se poate absolutiza eficienta sa. In creatia stiintifica forma de grup este alternata cu cea individuala. In educatie, modul invatamantului pe grupe sau metodele de cultivare a creativitatii in grup sunt introduse intr-o proportie care, in cele mai extremiste opinii, nu depaseste 40% din timpul total (planul Lloyd Trump).

Cercetarile efectuate in literatura de specialitate au relevat existenta unor factori care influenteaza creativitatea la nivelul grupurilor, factori care sunt legati de aspecte cum sunt structura, compozitia, organizarea grupului (A. Munteanu, 1994) .

a)  Natura si tipul sarcinii

Pentru ca tipul sarcinii influenteaza randamentul, performanta grupului, R.B. Zajonc a identificat conditiile, caracteristicile de care trebuie sa dispuna o sarcina pentru a putea fi abordata de grup :

formularea precisa si corecta ;

sarcina sa permita delimitarea partilor componente ;

- posibilitatea de a determina contributia fiecarui membru al grupului, precum si a grupului in ansamblu ;

- asigurarea unor unitati de masura compatibilr pentru evaluarea productiilor individuale de grup ;

- existenta posibilitatii de a controla si varia parametrii sarcinii ;

- stabilirea unor corelatii intre performantele individuale si cele colective .

Functionarea grupului in ansamblu este influientata de performantele sau esecurile in rezolvarea sarcinilor de catre fiecare membru al grupului. Dar M. Roco face distinctia intre nivelul performantei, la care s-a constatat superioritatea individului fata de grup si randament, caz in care grupul este superior individului daca asigura valorificarea maxima a potentialului fiecarui membru, randamentul in colectiv poate fi planificat, dirijat.

b)  Structura sau compozitia grupului

Raportul omogenitate-eterogenitate in privinta anumitor caracteristici ale grupului este un subiect controversat in literatura de specialitate, din punctul de vedere al influientei acestui raport asupra performantelor creative.

S-a constatat ca eterogenitatea este stimulativa pentru creativitatea de grup, atunci cand este prezenta la nivelul trasaturilor de personalitate, atitudini si stiluri cognitive, pregatire si experienta profesionala, intrucat pot fi identificate mai multe solutii, dintre care poate fi aleasa cea mai potrivita. Dar, uneori, eterogenitatea poate duce la dificultati in comunicare, sau la situatii conflictuale. De asemenea, numeroase cercetari sprijina ideea conform careia omogenitatea poate avea efecte pozitive cand este prezenta la nivelul aptitudinal si motivational.

Cel mai important este sa se asigure o corespondenta intre tipul sarcinilor de rezolvat si structura de comunicare intre membrii grupului, pentru eficientizarea procesului creativ.

c)  Dimensiuni psihosociale

R.B. Cattell vorbeste de sintalitate, K. Lewin de atmosfera, ambele notiuni delimitand personalitatea grupului, care este conturata de aspectele psihosociale rezultate din dinamica grupului respectiv. Relatiile interpersonale din cadrul grupului au o importanta influenta asupra formarii, stabilitatii si eficacitatii in grup.

Pentru M. Roco, profilul grupului creativ include urmatoarele trasaturi :

un nivel ridicat al intercunoasterii ;

un nivel superior al simpatiei ;

profunzimea si stabilitatea preferintelor .

In grupurile organizate in cadrul scolar de catre profesor trebuie avute in vedere, alaturi de aptitudinile intelectuale si creative, si caracteristicile sociale ale elevilor, relasiile lor preferentiale.  Elementele ostile adunate laolalta nu produc nimic bun.

Prietenia si pretuirea reciproca conditioneaza o stransa coeziune a grupului si o comunicare totala. Se apreciaza ca "coeziunea elementelor mediocre este deseori mult mai capabila decat juxtapunerea incordata a oamenilor superiori" (A. Kaufmann).

Ceea ce poate sa realizeze un profesor care intentioneaza sa folosesca grupul drept catalizator al creativitatii elevilor, este de a impaca criteriul nivelului intelectual cu cel al alegerilor preferentiale, intr-o maniera in care niciun grup sa nu contina un elev respins de toti ceilalti. Grupurile parcurg atunci un proces de sudare, sfarsind prin a manifesta un mare grad de coeziune si solidatitate .

d) Marimea grupului

Este o variabila mai concreta, dar cu toate acestea opiniile cercetatorilor difera. Diversitatea numerelor recomandate se datoreaza faptului ca marimea grupului a fost corelata cu alte variabile, cum ar fi : randamentul, circulatia informatiei si decizia de grup, cota de participare individuala la discutii, coeziunea satisfactia partenerilor etc.

In scoala numarul recomandat este de 4 membri. Un fapt de ordin psihologic atesta ca, pentru ca fiecare participant sa-i perceapa in egala masura pe toti ceilalti, iar circulatia informatiei sa fie normala, descentralizata, numarul 4 este cel mai indicat in activitatea didactica. Intr-un grup de 4 membri pot sa-si dea parerea toti elevii, punerea in comun a ideilor nu reclama mult timp, "bruiajele" sunt reperate usor.

e)  Personalitatea liderului grupului

Conducerea, denumita in literatura de specialitate cu termenul englez "leadership", are o importanta deosebita. D.M. Ogilvy sustine ca "nicio organizatie creativa nu va putea produce o cantitate mare de produse bune atat timp cat nu este condusade un individ formidabil"(1965).

In scoala putem vorbi de doi lideri, in functie de grupul luat in considerare. Pentru sedintele de creativitate la nivelul clasei, liderul este insusi profesorul. Fiind persoana oficiala, statutul sau este de lider "formal ; el actioneaza asupra colectivului de elevi din afara, ca reprezentant al unei institutii, este lider prin forta lucrurilor si nu prin vointa colectivului de elevi.

Cand insa profesorul organizeaza subgrupe, fie in cadrul clasei, fie la cercurile pe discipline scolare din afara clasei, atunci prezenta sa la nivelul microgrupurilor se estompeaza si acestea, captand o oarecare independenta in actiune, dau la iveala, de regula, lideri spontani, informali. Ei se detaseaza din randul elevilor grupului respectiv si nu intotdeauna se intampla ca in persoana liderului sa fie intruchipat individul cel mai competent sau cel mai creativ, ci individul mai dominant.

Personajul principal ramane totusi profesorul care, desi intra in clasa la inceputul anului scolar ca lider formal, o evolutie a sa in spiritul pedagogiei creativitatii presupune ca el sa capete tot mai mult atributele liderului informal. Atitudinea "nondirectiva" a acestui profesor nu se vrea redusa la laisser-faire, ci o varianta pregnanta a relatiei pedagogice de cooperare si dirijare. Studiile au aratat ca elevii din grupul cu lideri democratici manifesta mai multa atentie fata de grup, prietenie si incredere in conducator, entuziasm si responsabilitate fata de activitatea depusa.

Pedagogii creativitatii recunosc importanta majora a profesorului si implicit a relatiei creative pe care o instaureaza el in clasa. Aceasta presupune reconsiderarea metodei de evaluare a productiilor elevilor, incredere in posibilitatile lor creative, priceperea de a le constientiza aptitudinile creatoare, de a le dezvolta dispozitia pentru valori si idealuri, cultivarea motivatiilor interne pentru invatare si originalitate, cultivarea perseverentei, a intereselor intelectuale, curiozitatii si, indeosebi, a capacitatii de a-si mobiliza un efort intens si de durata. S-a constatat experimental ca profesorii cu o inalta motivatie creatoare si o mare curiozitate intelectuala cultiva de la sine aceleasi calitati in randul elevilor, in timp ce profesorii ale caror valori nu sprijina creativitatea sunt mai putin capabili sa elibereze potentialitatile creative ale elevilor.

Scoala, prin sistemul ei de organizare, bazat preponderent pe colectivitate, reprezinta, un cadru optim de exersare a creativitatii de grup, pentru educarea sistematica a elevilor in vederea insusirii acestui stil de lucru, de care vor avea absoluta nevoie ca viitori membri ai grupurilor sociale din care vor face parte ca adulti.