Procesul de invatamant, metodologia si tehnologia instruirii

PROCESUL DE INVATAMANT, METODOLOGIA SI TEHNOLOGIA INSTRUIRII

1 Definitie si elemente componente

Desfasurarea activitatii instructiv-educative in cadrul sistemului de invatamant, al institutiei scolare, ia forma procesului de invatamant. Acesta pezinta forma cu cel mai inalt nivel de organizare a activitatii de instruire si educatie, de modelare a personalitatii umane. Este vorba de un proces progresiv ,planificat, sistematic, metodic si intensiv) de acces la cunoastere si actiune, pus sub controlul personalului didactic, bazat pe selectionarea si structurarea stricta a continuturilor reactivate si pe efortul personal al elevului.

Procesul de invatamant reprezinta mijlocul principal prin care societatea noastra educa si instruieste noile generatii, responsabilitatea organizarii si conducerii acestui proces revenind scolii.

Procesul de invatamant ne apare, astfel, ca un ansamblu de activitati organizate si dirijate, care se desfasoara etapizat, in cadrul unor institutii specializate, sub indrumarea unor persoane pregatite in acest scop, in vederea linirii anumitor obiective instructiv-educative.

Explorarea tot mai complexa si mai profunda a procesului de invatamant a fost realizata prin metoda analizei sistemice, ajungandu-se la descoperirea si interpretarea unor noi aspecte teoretice, la solutii practice cu eficienta sporita.

Abordarea sistemica a fenomenelor si proceselor din realitatea inconjuratoare este una dintre metodele moderne de cercetare stiintifica. In abordarea sistemica, obiectul (fenomenul) analizat este considerat drept sistem (ansamblu de elemente aflate in interactiune, care formeaza impreuna un tot unitar), accentul punandu-se pe relatiile de interconditionare care au loc atat in interiorul obiectului de cercetat, cat si in afara lui.

Orice sistem ia fiinta si actioneaza in vederea realizarii unei functionalitati, a unui scop; acesta se realizeaza printr-un proces care angreneaza toate componentele sistemului; sistemele sunt organizate in structuri ierarhi ce, fiecare sistem putand fi constituit din subsisteme si la randul lui, incadrat in suprasisteme de la care primeste comenzi si raporteaza rezultate; fiecare sistem dispune de proprietatea de reglare si autoreglare (feedback).

In optica analizei sistemice, insusi conceptul de proces de invatamant dobandeste o definitie mai completa si mai precisa. Astfel, el este considerat 'ca un sistem complex si dinamic un ansamblu actional deliberat, proiectat si structurat, ale carui componente si interactiuni functioneaza in mod integrat in raport cu anumite obiective instructiv-educative de atins'.

Din perspectiva sistemica procesul de invatamant poate fi abordat pe trei planuri:

A. functional

B. structural

C. operational

A. Sub aspect functional, ne intereseaza de unde porneste sistemul luat in analiza, ce urmareste sa realizeze si ce rezultate obtine.

Ca orice activitate umana constienta, procesul de invatamant este un act care urmareste realizarea unor scopuri precise si a fost infiintat pentru a avea anumite functionalitati, pentru a realiza obiective bine determinate. El presupune, deci, intentionalitate si un fond motivational (obiective si sarcini de indeplinit).

'Teoria obiectivelor a devenit o componenta principala a teoriei educatiei. puternic implicata in rezolvarea aspectelor fundamentale ale educatiei: elaborarea continutului, alegerea metodelor si a mijloacelor de invatamant, stabilirea formelor de desfasurare a activitatii, adoptarea strategiei de reforma a invatamantului etc.' (1. T. Radu)

Obiectivele procesului de invatamant se incadreaza in obiectivele fundamentale ale educatiei, derivand din acestea si se concretizeaza in termeni tot mai precisi la nivelul fiecarui nivel de invatamant, scoala, clasa, disciplina, lectie.

Obiectivele au un rol orientativ, uneori chiar determinant pentru celelalte componente ale procesului de invatamant. Organizarea, conducerea si modelarea procesului de invatamant, continua lui racordare la conditii si cerinte noi nu pot avea loc decat in masura in care sunt elaborate obiective precise si modalitati operative de evaluare a lor.

Justificarea existentei si eficientei unui sistem o asigura rezultatele obtinute. Activitatea instructiv-educativa care se desfasoara in cadrul procesului de invatamant nu poate fi optimizata decat in masura in care se realizeaza sistematic analiza si evaluarea rezultatelor, cunoasterea gradului de realizare a obiectivelor. Aceasta se realizeaza la toate nivelurile procesului de invatamant. In raport cu performantele proiectate, in incheierea fiecarei unitati (secvente) a activitatii didactice (lectie, capitol, disciplina) se impune a se face evaluarea rezultatelor, pentru a se lua masuri adecvate de continuare a activitatii. Pe baza evaluarii rezultatelor, in raport cu obiectivele prestabilite, se poate determina eficienta sistemului care se concretizeaza in produse sau rezultate.

B. Analiza structurala consta in identificarea conditiilor, resurselor si a factorilor proprii procesului de invatamant.

Conditiile de desfasurare pot fi externe sau interne, resursele sunt reprezentate de echipamente, materiale, timp de invatamant, iar factorii sunt componentele ce participa efectiv (obiectivele pedagogice si continuturile).

Resursele umane care participa la procesul de invatamant sunt persoanele care intra in fluxul activitatii instructiv-educative (copii prescolari, elevi, studenti, cadre supuse procesului de perfectionare), precum si persoanele care organizeaza si conduc aceasta activitate (educatoare, invatatori, profesori). Alaturi de acestia trebuie adaugati toti ceilalti colaboratori ai procesului de invatamant (familia, diversele organizatii).

Activitatea desfasurata de cei doi agenti principali (profesorul si elevii) da procesului de invatamant un caracter bilateral unitar, laturile sale principale fiind predarea (proiectarea, organizarea, indrumarea, controlul), pe care o realizeaza profesorul si invatarea (receptionare, prelucrare, intelegere, aplicare, creare), pe care o realizeaza elevul cu sprijinul si sub indrumarea profesorului. Ciclul de comunicare intre profesor si elev se incheie cu evaluarea.

Modelul invatamantului modem pune in centrul atentiei elevul, rolul predominant avandu-l invatarea cu o participare tot mai consistenta a acestuia.

Desigur, in unItatea predare-invatare rolul conducator ii revine profesorului. Calitatea si rezultatele activitatii instructiv-educative depind atat de personalitatea profesorului, de nivelul competentei sale, cat si de personalitatea elevului.

Personalitatea agentilor principaii participanti la procesul de invatijmant. relatiile ce se stabilesc intre ei, ca si atmosfera si interrelatiile dintre elevi, calitatea muncii lor - toate acestea influenteaza rezultatele procesului de invatamant.

Resursele tehnico-materiale si financiare constituie una din conditiile principale de organizare si functionare a procesului de invatamant. Activitatea instructiv-educativa nu se poate desfasura decat intr-un cadru si o ambianta propice (cladiri, cabinete, ateliere, laboratoare, amfiteatre, sali de gimnastica). De asemenea, in procesul de invatamant se utilizeaza un ansamblu divers de materiale didactice (modele, prototipuri, machete, substitute materiale etc.) al caror potential educativ, valorificat optimal, vine in sprijinul optimizarii activitatii de invatare. De la simplul material didactic intuitiv, folosit in scoala traditionala cu functie ilustrativ-educativa, s-a ajuns in scoala moderna la o adevarata 'industrie' (aparate de proiectie, televiziune integrata, mijloace audio-video, computer).

Printre resursele procesului de invatamant se mentioneaza si timpul care se consuma pentru organizarea si desfasurarea activitatii instructiv-educative, precum . si mijloacele financiare necesare asigurarii unor conditii optime ale procesului de invatamant.

Continuturile transmise scolar, conjugate cu obiectivele pedagogice. reprezinta componenta principala a procesului de invatamant.

In procesul instruirii se pune in valoare si se vehiculeaza un anum it continut informational, se formeaza sisteme notionale, informarea stand la baza formarii personalitatii. Prin calitatea informatiilor, prin modul de vehiculare a lor se formeaza si se dezvolta structurile cognitive, un anumit mod de a gandi. aptitudini, atitudini, trasaturi de personalitate.

A vand in vedere importanta continutului procesului de invatamant, 5C cauta solutii pentru determinarea stiintifica a acestuia in concordanta cu cerintele actuale si de perspectiva ale societatii contemporane. De asemenea, a aparut o veritabila metodologie a selectionarii si ordonarii informatiilor de catre profesor. a prelucrarii lor pedagogice.

Continuturile reprezinta principalul operator al actului didactic. Ele pot fi: teoretice, experimentale si practic-aplicative. Exista o delimitare intre continuturile esentiale si cele auxiliare sau informatiile redundante. Astfel ca, invatarea trebuie centrata pe continuturi esentiale; ele dau structura cognitiva a disciplinei; ele configureaza cultura unei persoane; celelalte informatii (exemplificari, descrieri, fapte evocate, evenimente si unele date :uuta la intelegerea informatiei esentiale. Indata ce elevii au inteles informatia esentiala nu se mai face apel la cea auxiliara, neesentiala. De aceea, toate actiunile de intarire, de recapitulare se intreprind asupra continutului esential, iar evaluarea la fel.

Cultura unui om e reprezentata de putinele lucruri pe care le retine - dintr-un noian de informatii pe care le-a dobandit, si din care - pe cele mai multe le-a uitat.

Un alt aspect priveste relatia continuturi-obiective pedagogice; astfel, la nivel macro, de gestiune a invatamantului -- obiectivele determina continutul; in vreme ce, la nivelul realizarii procesului didactic - continutul determina obiectivele. Oricum, ele interactioneaza.

Formele de organizare a activitatii instructiv-educative. In orice sistem, continutul se realizeaza intr-un cadru adecvat, in forme specifice de organizare (lectii, cursuri, dezbateri, vizite cu functii instructiv-educative, activitati practice). Varietatea si flexibilitatea formelor de organizare a activitatii instructiv-educative, adecvarea lor la obiective si continuturi creeaza conditii pentru angajarea elevilor in activitatea de invatare. Profesorul organizeaza activitatea combinand formele frontale (lucru direct cu intreaga clasa) cu formele pe microgrupuri (in cabinet, laborator, atelier sau microgrupuri constituite temporar in cadrul lectiei) si cu munca independenta (activitatea individuala sau individualizata).

Metodologia este dependenta de natura continuturilor si conditioneaza - in acelasi timp - realizarea acestora; e dependenta de obiective si conditioneaza indeplinirea lor.

O alta componenta importanta a procesului de invatamant o constituie mijloacele de invatamant.

Relatii. In cadrul oricarui sistem, in desfasurarea activitatii se stabileste un sistem specific de relatii. In cadrul procesului de invatamant, relatiile profesor-elev, precum si cele elev-elev sunt relatii pedagogice. Prin intregul sau comportament, profesorul instaureaza si intretine cu elevii relatii de cooperare, stimulandu-i - atat prin forme de activitate competitive, cat si cooperative -la colaborare.

Printre avantajele acestui tip de abordare mentionam:

. permite analiza diagnostica a calitatii fiecarei componente si a functionalitatii ei;

. ofera posibilitatea de a determina calitatea actiunii profesorului in punerea in lucru a tuturor componentelor;

. in final, pe temeiul diagnozei se determina mecanismele izbutite, ce urmeaza a fi promovate, dezvoltate si punctele critice ale procesului, in zona carora e necesar sa intervina ameliorari.

In acest caz, raportul dintre intrari si iesiri reprezinta premisa analizei diagnostice.

Abordarea structurala nu exclude pe cea operationala si nici pe cea functionala, ci le presupune, rezultand o relatie de complementaritate.

C. Dimensiunea operationala a procesului de invatamant inseamna determinarea elementelor de intrare, a procesului propriu-zis si a produselor. Este in fapt - o abordare care priveste raportul dintre intrari si iesiri (input si output). care inseamna explicarea procesului didactic prin: analiza starii, a calitatii elementelor de intrare in proces si a efectelor, a iesiri lor.

Sunt considerate ca elemente de intrare:

~ obiectivele in perspectiva carora se deruleaza procesul; ~ continuturile prin care se realizeaza obiectivele vizate;

~ resursele umane (factorii umani: educatori, alte persoane cu atributii in desfasurarea procesului - pe de o parte si subiectii instruiti (elevii) - pe de alta parte); este evident ca eficienta procesului didactic este puternic dependenta de calitatea factorilor umani, adica: personalitatea si competenta profesorului, calitatea prestatiilor acestuia, dupa cum si de pregatirea anterioara a elevilor, interesul si motivatia acestora pentru invatare, nivelul lor de aspiratii in general - si capacitatea lor de invatare; mai mult decat atat - functionalitatea factorilor, care intervin in desfasurarea procesului (continuturi, metode, forme de desfasurare. relatii pedagogice) depinde nu numai de calitatea lor intrinseca, ci in insemnata masura de virtutile factorilor umani, de modul in care sunt utilizate de catre educator;

~ materiale didactice: cladiri, dotari - laboratoare, biblioteci, sali specializate, echipamente si materiale didactice);

~ timpul de invatamant, care conditioneaza nu numai desfasurarea procesului, ci si calitatea produselor, a rezultatelor sco Iare; de pilda optiunea in favoarea metodelor euristice, a invatarii prin activitatea personala a elevilor, de multe ori este schimbata in favoarea metodelor expozitive, desi eficienta celor dintai este mult mai mare decat a celor expozitive, dar reclama timp de invatamant cu 50% mai mult sau chiar dublu decat tratarea aceluiasi subiect prin expunere (expunerea e cea mai productiva, transmitand cea mai mare cantitate de informatii pe unitate de timp); calitatea rezultatelor e dependenta de timpul disponibil de invatare si de timpul atribuit, necesar de invatare, de catre fiecare elev in parte; asa se explica faptul ca teoria invatarii depline (Bloom, Carol) considera timpul necesar de invatare o variabila individuala si o conditie esentiala pentru succesul in activitatea de invatare;

~ normele care guverneaza, orienteaza, reglementeaza desfasurarea procesului; unele dintre aceste norme precizeaza cum trebuie sa se procedeze, altele exprima cerinte restrictive.

Produsele, rezultatele sunt rezultate scolare, concretizate in:

- cunostinte acumulate;

- capacitati intelectuale formate; nivel de dezvoltare a acestor capacitati (de a te documenta, de a prelucra informatia, de a sistematiza, de a o inchega in structuri cognitive, de a opera rationamente inductive si deductive);

- capacitati de aplicare, de utilizare a cunostintelor insusite in aprofundarea, dobandirea unor noi informatii, in rezolvarea unor probleme teoretice si actiuni practice; 'a sti' fara 'a sti sa faci' nu este deloc mai bine decat 'a nu sti';

- trasaturi de personalitate: atitudini, conduite;

- nivelul de cultura, formarea profesionala, calitatea pregatirii absolventilor.

Toate aceste rezultate sunt core late cu finalitatile exprimate in: 'a sti', 'a sti sa faci', 'a sti sa inveti'.

Avantajele acestui model de abordare sunt:

. permite - prin compararea intrarilor cu iesirile - sa se stabileasca daca procesul s-a derulat in conditii bune, daca a fost eficient sau nu, in functie de raportul dintre rezultatele reale, obtinute si cele dorite, asteptate;

. permite stabilirea masurii in care intrarile au fost pe deplin utilizate (conditiile, resursele, timpul de instruire etc.).

Limita abordarii operationale ar fi aceea ca procesul ca atare nu este dezvaluit in mecanismele si actiunile pe care le implica; ramane ca o cutie neagra ('black box'). In consecinta, abordarea riu permite o diagnoza asupra procesului. pe temeiul careia sa se poata adopta masuri de ameliorare in segmentele urmatoare de activitate. Procesul este perceput si privit preponderent global.

2 Caracteristici generale

2.1 Procesul de invatamant ca proces de cunoastere

Aceasta caracteristica este sintetizatoare; ea ne ajuta sa avem o imagine integrala a acestui proces. In procesul didactic momentele cunoasterii sunt urmatoarele:

a) Contactul cu izvoarele cunoasterii. Aceste izvoare pot fi:

- contactul nemijlocit cu obiectele si fenomenele realitatii, ca urmare a observarii si explorarii acestora - condusa, indrumata, dirijata de educator;

- contactul cu imaginile acestor obiecte, procese si fenomene (tablouri, filme, diapozitive);

- folosirea limbajului pentru transmiterea organizata, didactica . experientei social - istorice acumulate si obiectivate in lucrari stiintifice (carti, opera de arta, tehnica).

b) Efectuarea operatiilor de generalizare si prelucrare a cunostin{d pentru a le da noi structuri. Acum are loc o prelucrare activa a informatiilor .. vederea aprofundarii si integrarii lor in cadrul cunostintelor anterioare. Preluc personala consta in scoaterea in evidenta a insusiri lor esentiale ale cunostinte pentru a le putea deosebi si apoi integra in ansambluri pe baza relatiilor dintre Are loc, de fapt, formarea notiunilor stiintifice.

c) Formarea priceperi/or, deprinderi/or si obisnuintelor. Cunostintele sunt achizitii valoroase atunci cand pot fi folosite in depasirea unor dificultati practice si teoretice. Realizarea deplina a aplicabilitatii cunostintelor e posibila numai prin intermediul priceperilor, deprinderi lor, obisnuintelor.

d) Aplicarea in practica a cunostintelor insusite si a priceperilor si deprinderi/orformate anterior constituie momentul care exprima in cea mai mare masura eficienta procesului de invatamant, pentru ca practica are in cadrul acestui proces, atat functie de izvor de cunostinte, cat si pe cea de criteriu al autenticitatii lor.

e) Fixarea si consolidarea sunt menite sa asigure temeinicia cunostintelor si preintampina fenomenul uitarii. Acest moment se realizeaza prin repetare, memorare, exercitii aplicative.

f) Controlul si evaluarea rezultatelor procesului de invatamant. Prin control si evaluare se poate cunoaste in ce masura obiectivele pe care ni le-am propus in procesul de invatamant au fost inrnptuite. Un control care duce la o cunoastere clara a rezultatelor obtinute constituie un mijloc de mare eficienta pentru imbunatatirea procesului, a modului in care el a fost proiectat si realizat. Controlul si evaluarea vizeaza direct ambele laturi ale procesului - atat predarea activitatea Invatatorului, cat si invatarea - activitatea elevului.

2.2 Procesul de invatamant ca proces de comunicare

Procesul de Invatamant este, prin excelenta, un proces de comunicare Intre profesor si elevi, avand loc un permanent schimb de mesaje al caror scop principal este realizarea unor obiective pedagogice, in conditii optime (adica un nivel de performanta cat mai inalt, dar cu cheltuieli minime de energie fizica si nervoasa, de timp).

Comunicarea didactica poate fi definita ca un schimb de mesaje, cu continut specific, Intre profesor si elevi. Ea se realizeaza oral (cca. 70% din timpul destinat instruirii), in scris, pe cale vizuala si chiar prin gesturi.

Scopul comunicarii didactice este multiplu: ~ transmiterea si asimilarea informatiei; ~ rezolvarea de probleme;

~ formarea unor capacitati, convingeri, sentimente si atitudini;

~ adoptarea unor decizii referitoare la strategiile didactice, tehnici de invatare, orientarea scolara si/sau profesionala;

~ evaluarea rezultatelor.

Pentru a fi eficienta, comunicarii didactice i se cer anumite calitati

(caracteristici) :

1. Ale profesorului:

. claritatea mesajelor;

. precizia acestora (evitarea formulari lor ambigue);

. utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor (potrivit nivelului lor de intelegere, corespunzator varstei);

. structurare a logica a mesajelor transmise;

. prezentarea interesanta a materiei predate;

. asigurarea unui climat adecvat comunicarii.

2. Ale elevilor:

. sa aiba capacitate de concentrare (pentru a putea receptiona si intelege mesajul profesorului);

. sa posede cunostintele anterioare necesare invatarii care urmeaza;

. sa fie motivati pentru a invata (in general, si la un anumit obiect de studiu, in particular);

. sa cunoasca limbajul utilizat de profesor sau de calculator (in cazul instruirii asistate de calculator).

Intre obstacolele care apar mai frecvent in comunicarea didactica.

mentionam:

- supraincarcare a (determinata de criza de timp, dar si de dorinta unor profesori de a nu omite lucruri importante);

- utilizarea unui limbaj incifrat, inaccesibil/greu accesibil elevilor; J.. dozarea neuniforma, in timp, a materialului de predat;

- starea de oboseala a elevilor/studentilor sau indispozitia profesorului; J.. climatul tensionat sau zgomotos.

Pentru perfectionarea comunicarii didactice este necesara cunoasterea si respectarea unor reguli (cerinte) de catre profesori, dintre care mentionam:

~ vorbirea corecta, deschisa si directa (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);

~ incurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaste in ce masura mesajele transmise au fost corect receptionate si intelese);

~ ascultarea atenta, rabdatoare si incurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a intelege exact sensul acestor mesaje;

~ folosirea mai multor forme de comunicare didactica pentru acelasi tip de mesaje (de regula, orala si vizuala, concomitent); ~ repetarea mesajelor mai complexe.

2.3 Caracterul bilateral al procesului de invatamant Procesul de invatamant este un proces bilateral; presupune doi factori umani de grup: educatorii pe de o parte si elevii - pe de alta parte.

Actiunea celor doi factori umani se coreleaza cu doua tipuri de actiuni componente ale procesului didactic: predarea, realizata de profesor si invatarea, realizata de elev. Din acest punct de vedere, didactica contemporana inregistreaza o reconsiderare a relatiei predare-invatare, considerand invatarea drept actiune fundamentala.

Didactica clasica considera actul de predare ca fiind decisiv. De aceea, cea traditionala a cultivat cu deosebire teoria instruirii, in timp ce didactica moderna se intemeiaza pe teoria invatarii.

Deplasarea accentului pe invatare se exprima in aceea ca obiectivele pedagogice sunt raportate la actul de invatare; adica la schimbarile ce se produc la elevi. Intregul proces didactic e subordonat invatarii, inclusiv instruirea si predarea. in acest sens, D'Hainaut afirma: ,,se acorda atentie in primul rand omului care merge si numai in al doilea rand drumului pe care merge.'

Termenul de 'predare' trebuie inteles intr-un sens corect. Profesorii nu predau, nu transmit pur si simplu cunostinte gata confectionate, pe care elevul sa le memoreze ca atare si la cererea cadrului didactic, atunci cand il examineaza, acesta sa le reproduca. Daca procesul de invatamant ar consta in esenta intr-o astfel de activitate, elevul ar ramane un element pasiv, ar avea numai rolul unui aparat de inregistrare si reproducere. In realitate, intr-un proces de invatam~nt eficient, atunci .:and educatorul preda, el de fapt organizeaza si creeaza conditii de invatare, antreneaza elevul in activitati care sa-I conduca la insusirea de cunostinte, dar si de operatii, ii pune probleme asupra carora sa reflecteze, pe care sa le rezolve nu numai teoretic, dar si practic, cu ajutorul cunostintelor dobandite anterior, a experientei proprii. Termenul de 'invatare' nu poate fi confundat cu 'dresajul', imatare specifica animalelor. Spre deosebire de animale - care invata numai din experienta speciei si cea individuala (dresaj), oamenii invata si din experienta social-istorica, obiectivata in valorile culturii (stiinta, arta, literatura, morala) in mod organizat, condusi de cadre specializate: invatatori, profesori. Cand ne referim la unitatea predare-invatare in procesul de invatamant, prin 'invatare' intelegem o asimilare de informatie, insotita de achizitionarea de catre elevi de noi operatii, de priceperi si deprinderi.

Procesul complex al interactiunii dintre cei doi poli 'predare-invatare''. 'profesor-elev' exprima caracterul bilateral al actiunii didactice. In cadrul acestei interactiuni profesorul are rolul de conducator. EI organizeaza, sistematizeaza si conduce planificat asimilarea cunostintelor, formarea priceperilor si deprinderiloL a obisnuintelor si apitudinilor. Dar elevul nu trebuie sa fie pasiv, ci 'un subiect activ al propriei formari', care prin eforturi proprii isi construieste personalitatea. contribuie la propria lui instruire si educare.

2.4 Interactiunea informativ-formativ in cadrul procesului de invatamant

Instructia scolara ca activitate de invatare organizata, dirijata si controlata este una dintre laturile procesului de invatamant si consta in organizarea achizitionarii de catre elevi a experientei social-istorice obiectivata in stiinta, arta. morala, literatura, tehnica, sub forma de cunostinte, priceperi, deprinderi obisnuinte.

Cunostintele. Mecanismul cunoasterii realizata de elev in procesul de invatamant este deosebit de cel al omului de stiinta. Elevul cunoaste adevaruri care lui ii sunt necunoscute, dar pe care stiinta le-a descoperit anterior. Drumul pe care-I parcurge elevul pana la cunostinte - desi in timp mai scurt, fiind ajutat de profesor trebuie sa fie asemanator cu cel al stiintei. Mergand pe aceleasi drumuri cu ale omului de stiinta, el isi insuseste si mijloacele necesare pentru a ajunge la cunostinte Astfel, el se pregateste sa fie in stare sa-si insuseasca cunostinte prin efort propriu.

Cunostintele sunt empirice si stUntifice. Elevul primeste informatii in legatura cu realitatea si in afara scolii. Acestea sunt cunostinte empirice. nesistematizate, intamplatoare. Pe baza lor isi imbogateste experienta de viata; ele ii sunt de folos si in procesul de invatamant, in efortul de insusire a cunostintelor stiintifice. Cunostintele stiintifice ca re prezentari, notiuni, definitii, legi, teorii ,conceptii ce reflecta realitatea obiectiva se obtin de catre elevi pe baza unor procese mentale de analiza, sinteza, comparatie, abstractizare, generalizare, clasificare in mod organizat, sistematic, in stransa legatura unele cu altele. Organizarea insusirii cunostintelor consta si in eliminarea din sirul acestora a ceea ce nu este important.

Priceperile sunt dejinite drept capacitati de a efectua actiuni practice si operatii intelectuale In mod rapid, precis si constient, pe baza cunostintelor Insusite si a experientei personale. Priceperile se dezvolta pe baza de cunostinte teoretice solide si isi sporesc eficienta in raport cu volumul si calitatea experientei personale. Aceasta conduce la necesitatea unui proces de invatamant activ, cu participarea directa a elevului.

Priceperile se impun prin cateva trasaturi: capacitatea de a actiona In mod rational in diverse situatii; fermitatea, adica pastrarea preciziei si a ritmului, chiar in unele circumstante care le-ar putea prejudicia si trainicia.

Demonstratiile, exercitiile, temele pentru acasa, activitatile practice asigura formarea corecta a priceperilor, aprofundarea lor continua si largirea ariei lor de cuprindere.

Prin deprinderi intelegem actiuni care au devenit, dupa multe exercitii, componente automatizate ale activitatii. Automatizarea nu exc1ude aportul constiintei, ca factor de control al deprinderii. De exemplu, deprinderea scrierii corecte, nu pretinde o permanenta concentrare asupra actiunii, dar orice abatere sau interventia unui mic obstacol determina controlul din partea constiintei.

Deprinderile, ca si priceperile se formeaza in cateva etape succesive:

a) orientarea si familiarizarea cu actiunea, demonstrarea si explicarea actiunii de catre educator;

b) analiza actiunii pe partile ei componente, care se explica, se reproduce demonstrativ si apoi se executa de catre elev; in cadrul analizei se retin miscarile corecte, se stabileste o schema de executie, se sesizeaza eventualele erori;

c) sintetizarea, integrarea: se recompune sistemul pe ,baza schemei de executie stabili te;

d) perfectionarea prin repetare si extinderea operatiilor insusite la alte activitati similare.

educationale deschise; conditioneaza aprecierea propriilor sale performante in functie de calitatea raspunsurilor comportamentale ale elevului: operationalizeaza masurile de  (auto) perfectionare a activitatii de predare-invatare evaluare in termenii corectarii-ameliorarii-ajustarii-restructurarii-corelatiei subiect-obiect (cadru didactic-prescolar,elev,stundent)