Atributele psihosociale ale personalitatii

Notiunea de statut
Statutul exprima faptul ca, in cadrul grupurilor si colectivitatilor, comportamentele persoanelor se diferentiaza potrivit pozitiilor, functiilor si locurilor pe care le ocupa acestea in cadrul anumitor structuri si situatii sociale.
W. James vorbea de eul social al omului - de fapt, statutul sau - care consta in consideratia pe care el o obtine in mediul sau si tot el spunea ca un om are atatea euri sociale cati indivizi exista care il cunosc si isi fac despre el o idee sau o opinie anumita.
Statutul consta intr-o colectie de reguli si obligatii care sunt desemnate, de obicei, prin termenii de ,,mama", ,,invatator", ,,medic" etc. (G. Lindzey). El exprima o pozitie de baza a persoanei in structura sociala, pozitie care poate fi raportata la un rang mai inalt sau mai coborat.
J. Stoetzel defineste statutul ca fiind un ansamblu de comportamente la care cineva se poate astepta in mod legitim din partea altora.
Linton defineste statutul ca fiind locul pe care il ocupa, intr-un anumit sistem, un anumit individ, intr-un anumit moment.
Termenul de pozitie, spune autorul, a fost folosit de alti cercetatori ai structurii sociale intr-un sens foarte apropiat, dar fara a recunoaste clar factorul temporal, sau existenta unor sisteme simultane de organizare in cadrul societatii.
Statutul a fost multa vreme folosit cu referire la pozitia unui individ in sistemul de prestigiu al societatii sale.
In sensul actual, notiunea cuprinde si pozitia individului in fiecare dintre celelalte sisteme.

P. Golu:
D.p.d.v. psihosocial, grupul social se prezinta ca un ansamblu de statute (pozitii) pe care le detine in sanul lui indivizii care il compun.
Fiecare individ ocupa in orice societate, cel putin o pozitie. In acelasi timp, nimeni nu ocupa toate pozitiile recunoascute in sanul unui grup sau al unei societati si nici un individ nu participa, practic, la totalitatea culturii dintr-o societate.
Linton facea distinctia dintre:
statutul activ = statutul in cadrul caruia opereaza un individ in acel moment
statutul latent = celelalte statute ale sale
Suprimand temporar trasaturile particulare ale indivizilor care ocupa pozitiile, se poate spune ca grupurile sociale se prezinta ca organizari complexe, ca enorme retele de pozitii, unde toate elementele sunt mai mult sau mai putin legate intre ele si compatibile unele cu altele si ca statutele sunt cele mai mici elemente ale unui grup organizat in vederea atingerii unor scopuri comune.
Contributia pe care fiecare statut - care continua sa fie recunoscuta de membrii grupului - o aduce la atingerea scopurilor de grup constituie functia sa.
Legat de fiecare statut, exista un ansamblu de convingeri comune privind functia statutului; aceste convingeri constituie o parte a sistemului normelor de grup.
Functiunile unui statut nu sunt obligatoriu aceleasi pentru membrii grupului care il recunosc si pentru un individ exterior (de ex. pentru un psihologi care se intereseaza nu de functia recunoscuta, ci de functia obiectiva a statutului).
Statutele (ca cele mai mici elemente ale unui grup organizat) se afla in interrelatii si sunt compatibile deoarece sunt organizate in vederea unor scopuri comune.
Grupurile organizate reprezinta deci structuri de pozitii pregatite pentru a atinge anumite scopuri.
Fiecare statut fiind o parte a unui mare sistem de statute, nici unul dintre ele nu are semnificatie in afara celor de care este legat.
Astfel, statutul de mama nu poate exista in afara celui de copil, nici cel de lider in afara celui de mambru. Fiecare statut sau pozitie demarcheaza una sau mai multe pozitii cu care se afla in relatie.
In contexte sociale diferite avem de-a face cu functii foarte diferite ale unui si aceluiasi statut.
In unele societati, functia statutului de copil este pur si simplu aceea a pregatirii pentru varsta adulta, in timp ce in altele, sensul ei consta in a fi o perioada de viata lipsita de griji, inainte de a incepe responsabilitatile de adult.
Factorii care stau la baza atribuirii de statute indivizilor variaza si ei foarte mult. Uneori indivizii sunt plasati in anumite pozitii in virtutea unor factori asupra carora ei nu au nici un control, de pilda sexul si varsta (statutul copilului si al batranului, al femeii sau al barbatului). Alte pozitii (cea de conducator) se acorda pe baza reusitei individuale.
Primele sunt statute (pozitii) prescrise (ascribed), celelalte - pozitii castigate (aschieved).
Unele releva o preferinta, altele - buna sau proasta sansa a individului.
Exista o mare diferenta de la o societate la alta in privinta manierei de atribuire a a statutelor si de combinare a factorilor care stau la baza statutelor.
Statutul nu numai ca da definitia sociala a individului, dar se manifesta totodata ca sursa de satisfactie si ca un veritabil sistem protector pentru individ, permitandu-i sa inainteze cu incredere in viata.
In concluzie, statutul exprima:
persoana ca membru al societatii
indatoririle, drepturile si obligatiile persoanei.
El:
prescrie cu precizie comportamentul individului in viata sociala
si comportamentul altora fata de sine
ii da individului definitia sa sociala
el fondeaza pe caracterul stabil si previzibil al experientelor pe care si le formeaza persoana in mediul sau de viata
este legat de problematica stratificarii si mobilitatii persoanelor si grupurilor dintr-o societate sau alta.
 %Studiul stiintific al statutului persoanei trebuie sa includa:
- cercetarea pozitiei economice reale ale persoanei caracteristicile de proprietate
caracterizarea venitului general al
familiei creia ii apartine persoana
asigurarea cu locuinta
 bugetul real in corelatie cu cu
structura consumului
situatia politico-juridica ca balans intre drepturile si indatoririle cetateanului, ca membru al diferitelor micro si macrocolective;
caracterizarea profesionala
statutul cultural
pozitia sociala a familiei persoanei date si pozitia ei in familie.