Comorbiditate si somatizare

Comorbiditate si somatizare

O problematica deosebit de dificila este cea legata de pacientii care au antecedente multiple de simptome somatice explicate si/sau neexplicate medical si care vor prezenta stereotipuri clinice cat si convingerea vulnerabilitatii lor fata de boala. Pacientii care au atat tulburari somatoforme, cat si hipocondriace sunt cei mai inclinati spre utilizarea masiva a serviciilor medicale. Paradoxal, cu cat acesti pacienti cauta diagnostice mai clare, cu cat suporta mai multe tratamente care esueaza, cu cat suferinta lor subiectiva se agraveaza, cu atat persoanele din mediul lor familiar si personalul medical devine tot mai putin convins ca suferinta lor este reala si ca ei doresc intr-adevar sa se vindece.

Nosografie si Somatizare

Am insistat asupra diverselor aspecte pe care noua categorie a tulburarilor somatoforme o introduce in nosografia psihiatrica, acum cand aceasta sufera un adevarat proces de restructurare "neokraepeliniana" de cautari a unor tulburari discrete caracterizate prin patternuri simptomatologice distinctive (Kirmayer si Robbins). Aceasta deoarece, desi diagnosticele distincte plaseaza psihiatria in traditia biomedicinei, ele se dovedesc nesatisfacatoare atat in studiile epidemiologice, cat si in studierea unor fenomene psihopatologice la nivel individual si/sau populational. Definitiile tulburarilor somatoforme par sa se inscrie mai repede intr-o dimensiune de continuitate a comportamentului uman ca tulburari discontinue fiind greu incadrabile intr-un concept unitar de boala mintala. In cadrul subiectului de care ne ocupam in aceasta lucrare, metaforic am putea spune ca tulburarile somatoforme sunt partea direct vizibila si identificabila ca atare a tulburarilor strict corporalizate din tulburarile psihiatrice legate de corp. Altfel spus, ele se exprima direct si nemediat in coduri somatice, fara sa-si piarda insa semnificatia de tulburari psihice. Asa cum aratam, diverse teorii luate in discutie, considera somatizarea fie o aparare intrapsihica, fie o expresie a unor tulburari neurobiologice, fie o modificare a sistemului perceptual si cognitiv, fie un set de comportamente socio-culturale. Asa cum am aratat, exista dovezi pentru toate acestea si de aceea credem ca ele ar putea sa semnifice si mozaicul realizat de toate aceste situatii la un loc. Credem impreuna cu Simon G (1991) ca intelegerea mai buna a procesului de somatizare va conduce la intelegerea altor sindroame psihiatrice si va reflecta in acelasi timp gradul in care cunostintele privind geneza unor tulburari psihice progreseaza.

Desigur, se poate spera ca toate aceste progrese teoretice privind diagnosticul, clasificarea sau psihopatologia nu vor avea alt rezultat decat o abordare terapeutica mai adecvata a celui in suferinta.

Antropologie si somatizare

Dimensiunea antropologica a somatizarii este legata de o posibila modalitate de exprimare a suferintei care se impune atentiei, intrucat reflecta o dificultate deosebita ce interfereaza cu rolurile sociale de baza si ameninta viata. Corpul asigura simboluri naturale pentru relatii sociale si alte aspecte caracteristice ale culturii. Suferinta somatica poate reprezenta un mod de a obtine concesii sau ingrijiri si ajutor din partea unor institutii sociale. Chiar atunci cand indivizii nu sunt initial constienti de semnificatia simbolica a simptomelor lor, ei pot fi modelati de interactiunea simbolica sociala si pot participa la discursul simbolic social (Kleinman, 1988).

In plan antropologic tulburarile somatoforme ilustreaza unitatea psyche-soma in expresia ei de suferinta - patica in care suferinta psihica se "incarneaza" in corp pentru a se exprima din nou ca suferinta psihica.

Figura 6

Nivelul individual include tesatura fina si complicata a relatiilor dintre cererile pacientului, modelul sau explicativ pentru boala si abordarea negociata a ingrijirii cazului (Oana CS, 1999).

In modelul suferintei si bolii pacientul amesteca notiuni comune biomedicale si folclorice iar acest lucru va conduce la diferente importante, intre modelul medical al bolii si modelul laic ce ii va apartine. Comunicarea medic-pacient este singura modalitate prin care cele doua modele se pot compara cu scopul important ca intreaga strategie terapeutica sa fie acceptata de pacient in vederea unei rezolvari eficiente. Tulburarea somatoforma ilustreaza in expresia ei, dar si in abordarea terapeutica cat se poate de elocvent dimensiunea antropologica a practicii medicale.