Caracterizarea generala a inductiei

Caracterizarea generala a inductiei

Dupa cum s-a precizat chiar la inceputul acestui curs, gandirea umana se conduce nu numai dupa o logica deductiva, care functioneaza mai ales in cazurile de justificare a demersului cognitive, ci si dupa o logica nedeductiva, a carei actiune se manifesta mai ales in momentele de achizitionare a cunostintelor. Intre cele doua tipuri de logica exista o stransa legatura, dar si serioase deosebiri. Daca in paginile precedente ne-am referit la logica deductiva, acum vom expune pe scurt particularitatile si operatiile logicii nedeductive, din care cea mai mare parte o ocupa logica inductiva cu inferentele specifice ei.

O prima trasatura a inferentelor inductive este urmatoarea: intr-o inferenta inductiva, concluzia spune mai mult (este mai generala) decat premisele din care ea a fost obtinuta; pentru ilustrare, vom relua exemplul de inferenta inductiva folosit cu acel pritej:

Caprele sunt erbivore

Cerbii sunt erbivore

Gazetete sunt erbivore

Vacile sunt erbivore

Caprele, cerbii, gazelele si vacile sunt cornute

Toate animalele cornute sunt erbivore

din care se poate observa − dupà cum s-a aratat atunci − ca in timp ce premisele vorbesc despre cateva animale cornute, concluzia vorbste despre toate animalele cornute.

Tocmai datorita caracterului amplificator al concluziei sale, in raport cu premisele din care ea a fost obtinuta, unei inferente inductive veritabile ii revine si o alta proprietate; din moment ce intr-un astfel de caz, cel putin sub aspectul continutului lor (al informatiilor redate de ele), premisele nu reprezinta un temei suficient pentru concluzie, rezulta ca infereritele inductive sunt plauzibile (probabile). Cu alte cuvinte, intr-o inferenta inductiva veritabila nu putem fi siguri de adevarul concluziei, chiar daca ea a fost obtinuta din premise sigur adevarate.

Prin aceste trasaturi caracteristice lor, inferentele inductive se deosebesc radical de cele deductive, cu care insa se afla intr-o stransa legatura. Chiar daca astazi unele stiinte opereaza preponderent deductiv (de exemplu, matematica sau logica), iar altele preponderent inductiv (de exemplu, chimia sau fizica), in ambele cazuri dezvoltarea acelei stiinte n-ar fi posibila fara niciun fel de cooperare intre inferente deductive si inferente inductive; intr-adevar, dezvoltarea cunoasterii umane ne dovedeste ca aceste doua mari grupuri de inferente se completeaza, se sprijina reciproc si ca numai prin cooperarea lor putem realmente progresa.

Pe de alta parte, asemanator inferentelor deductive, si cele nondeductive cunosc o mare vanietate. Analiza principalelor tipuri de inferente nondeductive ne va permite sa intelegem rolul deosebit pe care-l au aceste inferente in cunoasterea comuna si in cea stiintifica.