Diagnosticul formativ

Diagnosticul formativ

Deosebirea fundamentala, la nivel teoretic, intre psihometria traditionala si evaluarea dinamica a inteligentei poate fi formulata astfel: psihometria traditionala este statica si constatativa, iar cea de-a doua este dinamica si formativa. Masurile clasice, finalizate printr-un I.Q. global releva produsul travaliului cognitiv, rezultatul procesarii informatiei, nu si variatiile procesului intelectual individual. Ne putem imagina functionarea cognitiva ca o inlantuire de mecanisme psihice. Ca si in cazul unui lant oarecare, daca o singura veriga este slaba, tot lantul este slab. Metodele clasice ne spun numai ca lantul este slab, nu ne spun care anume este veriga ce determina aceasta deficienta. Doi subiecti cu un    I.Q. de 70 sint amindoi considerati ca avind intelect de limita. Mecanismul care a produs aceasta deficienta cognitiva pot fi total diferite la unul dintre subiecti fata de celalalt. Oricum, psihometria clasica ne semnaleaza doar rezultatul functionarii cognitive, nu si procesualitatea ei.

Rezultatul aplicarii unei metode dinamice este un potential de invatare, adica o evaluare a capacitatii subiectului de a profita diferential de ajutoarele oferite de examinator. Metoda face radiografia procesului de invatare, citeste inteligenta in capacitatea de transfer analogic sau de invatare. Dinamismul este in dublu sens: 1) Se dinamizeaza relatia dintre examinator si examinat; 2) Se dinamizeaza testul insusi, care masoara cistigul cognitiv, survenit datorita invatarii dintre pre- si post-test, nu un nivel de performanta deja dobindit. Prin consecinta imediata, diagnosticul dinamic devine si formativ in sensul ca el poate ghida interventia, modificarea cognitiva necesara pentru ameliorarea performantelor intelectuale. Profitul cognitiv, masura in care subiectul profita de interactiune pentru a invata este principalul rezultat al masurarii dinamice.

Scopul instrumentelor de evaluare dinamica nu se limireaza numai la reducerea distantei dintre competentele si performantele subiectului. Prin eforturile depuse de examinator se incearca evaluarea potentialului de invatare si de dezvoltare. Pentru realizarea acestui scop, instrumentele de evaluare aplicate conform unei paradigme a experientei de invatare cuprind urmatoarele faze:

a.  O masurare initiala a capacitatilor rezolutive fara un ajutor, de obicei in aceasta faza sint utilizati itemi ai unor teste de inteligenta psihometrice.

b. O secventa mai mult sau mai putin de durata si structurata - elaborata de oferire a unor ajutoare pentru rezolvarea itemilor gresit rezolvati sau nerezolvati din faze anterioare.

c.  Un retest final care vizeaza evaluarea gradului de transferabilitate si de integrare in structurile operatorii cognitive a cunostintelor induse in faza de formare. Caracterul dinamic si formativ al evaluarii este asigurat de permanenta conlucrare dinre subiect si examinator. In acest sens evaluarea dinamica urmareste reducerea distantei dintre performanta si competenta, creearea acelor conditii/contexte ale situatiei problema care faciliteaza vaorificarea potentialelor latente. Aceasta calitate a demersului este realizata prin procedeele de mediere. Tipurile de mediere pot fi grupate in mai multe categorii in functie de momentul in care sint utilizate, cantitatea si tipul de informatie pe care le contin si modalitatile de comunicare ale acestora.

d. Utilizarea unor itemi paraleli, logic izomorfi cu itemii cuprinsi in problema de rezolvat a caror rezolvare nu depinde de cunostintele acumulate anterior.

e.  Utilizarea unor tipuri de probleme care sint adaptate nivelului "optim" al eficientei functiilor mintale impuse de virsta sau tipuri de deficienta.

f.  Ameliorarea componentelor metacognitive care intervin in monitorizarea functiilor rezolutive.

Rezumind, vom spune asadar ca psihometria clasica fiind centrata pe produsul intelectual este statica si constatativa, ofera o evaluare retrospectiva a nivelului intelectual si minimalizeaza relatia dintre inteligenta si invatare. Evaluarea formativa este centrata pe proces, ca atare ea devine dinamica, ofera o evaluare a potentialului de dezvoltare cognitiva si reconsidera relatia inteligenta-invatare. Ea este deosebit de valoroasa in depistarea falsului retard mental (al retardului din motive socio-culturale) si a intelectului de limita. Ca limita a sa mentionam durata lunga de aplicare a unei probe, in cele trei faze - pretest, etapa formativa si posttest. In acest caz, pentru ca sa mentinem interesul copilului si sa prevenim oboseala trebuie aplicata proba in mai multe etape, ceea ce nu este intotdeauna posibil.