Identificarea receptiva a Obiectelor

Identificarea receptiva a Obiectelor

Programul de Identificare receptiva a obiectelor este menit sa invete elevul sa identifice obiectele si sa persoanele intalnite in viata de zi cu zi. Este o abilitate ce poate fi deprinsa indiferent daca elevul detine abilitati de limbaj expresiv. Familiarizarea profesorului cu procedurile prezentate in acest capitol si succesul elevului in a invata sa identifice receptiv Obiectele ii pot fi de folos elevului in dobandirea de noi concepte cum ar fi culori, forme, si dimensiuni (a se vedea Capitolul 25). Inainte de a incepe acest program, elevul trebuie sa fi lucrat in programul Potrivirea si Sortarea, Imitarea Non­verbala, Limbaj de receptare primara (Capitolele 12, 13, si respectiv 15), in cadrul etapelor de inceput reusind sau fiind aproape de insusirea acestora. In plus, este esential ca profesorul sa cunoasca procedurile de invatare prin diferentiere (a se vedea Capitolul 16).

Pentru a preda elevului identificarea receptiva a obiectelor, profesorul are nevoie de un numar mare de obiecte din gospodarie (de exemplu, cesti, pantofi, cub, prajitura, creion) cu care elevul intra in contact foarte frecvent, imagini cu aceste obiecte gospodaresti, fotografii ci parintii copilului si cu rudele, imagini de obiecte decupate din reviste sau din alte surse care sunt fixate pe fise de 3 x 5-inci, si o masa pentru a aseza obiectelor si imaginilor. Pentru a va asigura ca elevul poate face distinctia intre obiecte si intre imagini (adica poate face distinctia intre obiecte 3-D si obiectele imortalizate in imagini), este foarte util ca elevul sa stapaneasca potrivirea stimulilor care vor fi utilizati in acest program (a se vedea Capitolul 12).

Am prezentat acest program in mare detaliu pentru a facilita invatarea de catre profesor a tehnicilor corecte de tratament. Desigur, cu cat sunt mai bune tehnicile profesorului, cu atat mai rapid va invata elevul abilitatile predate. Pe masura ce profesorul capata experienta, programele vor fi prezentate mai putin detaliat, in format pas cu pas.

Identificarea primelor doua obiecte

Primele doua obiecte pe care trebuie sa le identifice elevul vor fi fie unele pe care elevul le vede in mod curent in fiecare zi in mediul sau si care sa poata fi tinute cu usurinta de acesta. Vom da exemple de proceduri de invatarea elevului sa distinga primele doua obiecte prin folosirea unei cesti si a unui pantof. Este important sa selectati obiecte care au cat mai putin caracteristici care distrag atentia; astfel, in exemplul nostru, vor fi folosite obiecte mici, cu culori bine definite fara desene sau modele. Alte obiecte pe care le pot folosi profesorii sunt un camion de jucarie, o papusa obisnuita, o minge colorata, sau un articol alimentar care cum ar fi o prajitura sau un mar.

Daca elevul poate identifica un anumit obiect (de exemplu, prin atingerea, indicarea sau aducerea sa atunci cand i se spune acest lucru) inainte de i se da instructiunea propriu-zisa, incepeti predarea cu acel obiect. Recomandam ca intai sa va familiarizati cu obiectele pe care elevul le-a identificat deja in vederea maximizarii reusitei elevului si minimizarii timpului alocat invatarii. In plus, daca elevul stie deja cum sa identifice unul sau mai multe obiecte dar care da gres in demonstrarea acestei abilitati atunci cand i se cere, sarcina dumneavoastra este sa obtineti mai multa consecventa.

► Etapa 1

Puneti ceasca pe masa cam la 1 picior in fata elevului si spuneti, 'Ceasca.' Enuntati cuvantul 'ceasca ' in mod succint si clar. Prezentarea cestii si verbalizarea constituie SD1. Daca elevul nu reuseste sa raspunda corect la, repetati instructiunea si, imediat dupa prezentarea SD1, sugerati fizic raspunsul ducandu-i mana incet si asezandu-i-o cu palma pe ceasca. (Atingerea obiectului corespunzator este ilustrata in acesti sapte pasi ca fiind raspunsul corect. Elevul poate fi invatat sa indice la obiectul corect de pe masa sau sa va inmaneze obiectul corect.) Daca elevul a facut suficiente progrese prin imitarea nonverbala, oferiti pur si simplul modelul raspunsului corect (o sugestie mai putin intruziva) in timp ce stabiliti SD. Daca sugestia nu se face in acelasi timp sau imediat dupa SD, intervalul de timp intre SD si raspunsul corect va fi prea lung pentru a realiza asocierea SD1-R1.

Incurajati elevul imediat dupa ce executa raspunsul sugerat. Apoi, luati ceasca de pe masa, asezati-o din nou pe masa, si supuneti, 'Ceasca.' Astfel se incepe o incercare noua, iar luarea si reasezarea cestii constituie o prezentare discreta si succinta a stimulului, facilitand atentia elevului la stimul. Mentineti intervalul dintre incercari de 1 pana la 3 secunde. Dupa 3 pana la 4 patru incercari reusite cu sugestii, reduceti treptat sugestia in incercarile urmatoare, de exemplu, executand in ce in ce mai putin modelul sau ajutand elevul cu miscarile mainilor din ce in ce mai putin, eliberandu-i mainile din ce in ce mai rapid pana ce acesta atinge ceasca. Apoi, incet treceti de la o sugestie manuala sau de la un model la o sugestie mai putin intruziva cum ar fi indicarea cestii. Apoi, reduceti treptat si aceasta sugestie. Incurajati fiecare raspuns corect fie ca ati oferit sau nu sugestii, dar maximizati incurajarea in cazul incercarilor care nu au avut sugestii. Atunci cane elevul raspunde corect la fara sugestii la 5 din 5 sau 9 din zece 10 incercari, procedati conform indicatiilor de mai sus treceti.

Continuati sa prezentati SD1 cu incercari de grup, prezentand in mod repetat acelasi SD la fiecare incercare. Introduceti un element de dificultate mai mare punand ceasca in locuri diferite de masa la fiecare incercare. Variati pozitia cestii fata de elev in asa fel incat ceasca sa fie asezata in stanga mesei la o incercare si, in dreapta mesei la cealalta incercare, si asa mai departe. Acest pas a fost introdus pentru a se evita indiciile de pozitionare si pentru a ajuta elevul sa caute obiectul cu privirea. Dupa 3 pana la 4 raspunsuri corecte consecutive fara sugestii, treceti la Etapa 2.

Nu pierdeti din vedere faptul ca in acest moment elevul mai are inca de invatat cum sa identifice ceasca ca fiind o ceasca. Elevul poate atinge orice obiect cand primeste comanda, 'Ceasca.' Pasii care trebuie urmati sunt introdusi pentru a ajuta elevul sa faca deosebirea (sa reactioneze la diferentele) dintre obiecte. Pentru a facilita aceasta diferentiere, al doilea obiect introdus elevului trebuie sa arate diferit de primul si trebuie sa aiba o denumire care sa sune diferit de conceptul primului obiect. De exemplu, un pahar nu ar fi o alegere ideala pentru al doilea obiect deoarece arata la fel ca si ceasca. In mod similar, o pisica nu este indicata deoarece conceptul suna la fel ca si cuvantul ceasca. UN pantof poate reprezenta o alegere buna deoarece arata diferit fata e o ceasca si suna diferit de asemenea.

Etapa 2

Curatati masa de toti stimulii. Prezentati SD2 asezand pantoful pe masa in fata elevului si spuneti concomitent, 'pantof.' Sugerati elevului sa dea raspunsul corect (adica atingeti pantoful) ghidandu-i mana spre varful pantofului sau oferind modelul acestei actiuni. Incurajati. Luati pantoful de pe masa in diferitele incercari pentru a a-i face prezentarea discreta. Continuati prezentarea SD2 ('Pantof ') in incercari de grup, reducand treptat sugestiile din incercarile ulterioare. Cand elevul raspunde corect fara sugestii la 5 din 5 sau 9 din cele 10 incercari, continuati sa prezentati SD2 prin incercari de grup ('Pantof '), asezand pantoful in alt loc decat cel initial pentru a evita indiciile de pozitionare si pentru a facilita scanarea. Daca elevul reuseste si fara sugestii in 5 din 5 sau 9 din cele 10 incercari, treceti la Etapa 3.

Etapa 3

Combinati SD1 ('Ceasca ') si SD2 ('Pantof ') conform  procedurilor de invatare prin diferentiere. Prezentati SD1 cu sugerarea completa a pozitiei asezand ceasca in mijlocul mesei iar pantoful in coltul din spate al mesei departe de elev. Asezarea cestii langa elev faciliteaza raspunsul corect (atingerea cestii), in timp ce asezarea pantofului departe de elev are rolul inhibarii atingerii pantofului. Daca elevul nu raspunde corect, repetati SD1 ('Ceasca') si sugerati a urmatoarea incercare prin ghidarea fizica a elevului, indicand ceasca, sau oferind un raspuns model. Reduceti treptat sugestiile fizice, indicarea sau modelul, apoi reduceti sugerarea pozitiei din incercarile ulterioare prin micsorarea distantei dintre cele doua obiecte pana cand sunt aliniate pe masa la un picior distanta, la o distanta egala de elev. Nu uitati sa alternati aleatoriu pozitiile stanga - dreapta ale obiectelor (ceasca si pantoful) de pe masa pe toata durata acestei etape pentru a preveni indiciile necorespunzatoare. Cand elevul raspunde corect fara sugestii la 9 din 10 sau la 19 din 20 incercari consecutive, treceti la Etapa 4-

Etapa 4

Prezentati SD2 ('Pantof') asezand pantoful in fata elevului si oferiti o sugestie integrala de pozitie asezand ceasca in coltul din spate al mesei. Prezentati SD2 prin incercari de grup ('Pantof'). Reduceti sugestiile de pozitionare prin   incercari succesive pana ce ceasca si pantoful sunt pe aceeasi linie, la aproximativ 1 picior un a de alta, la distanta egala de elev. Nu uitati sa alternati aleatoriu pozitiile dreapta - stanga ale obiectelor (ceasca si pantof) pe masa pe tot parcursul acestui pas pentru a preveni indiciile necorespunzatoare. Considerati stapanit exercitiul la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii.

Etapa 5

Reintroduceti SD1 ('Ceasca') cu ajutorul unei sugestii integrala de pozitie. Reduceti treptat sugestia de pozitie in timp ce stimulati raspunsul corect. Deoarece relatia SD1-R1 a fost consolidata, stimulul poate fi redus mai rapid; cele doua obiecte pot fi aduse mai aproape mult mai repede fara sa se produca vreo eroare. Daca apar erori, reintroduceti cantitatea minima de sugestii necesare pentru a obtine un raspuns corect. Considerati stapanit exercitiul la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii. (Cu fiecare mutare a SD1 si SD2, este necesar un numar din ce in ce mai mic de raspunsuri corecte.)

Etapa 6

Reveniti la incercarile de grup pentru SD2 ('Pantof'). Incepeti cu un indiciu integral de pozitie, iar apoi reduceti treptat sugestiile in incercarile ulterioare. Cand elevul raspunde corect in mod independent 4 incercari consecutive, treceti la Etapa 7.

Etapa 7

Reveniti la  incercarile de grup pentru SD1 ('Ceasca'). Incepeti prin reducerea indiciului de pozitie: Asezati o ceasca in mijlocul mesei si pantoful la jumatatea distantei dintre coltul mesei si ceasca. Reduceti treptat indiciul de pozitie in incercarile ulterioare. Cand elevul raspunde corect in mod independent 4 incercari consecutive, treceti la Etapa 8.

Etapa 8

Cu ceasca si pantoful pe masa, alternati SD1 cu SD2, micsorand treptat numarul de raspunsuri corecte consecutive necesare inainte de a schimba SD-urile. Daca elevul raspunde incorect la oricare dintre incercarile date, reintro­duceti cantitatea minima de indicii necesare pentru restabilirea raspunsului corect. Renuntati la toate indiciile complet inainte de a trece la alternarea SD, incurajand la maxim incercarile fara sugestii. Daca elevul raspunde corect la fiecare SD la alternarea directa (adica, SD1, SD2, SD1, SD2, etc.), incepeti alternarea aleatorie a SD1 si SD2 asa cum a fost descris in capitolul de invatare prin diferentiere (Capitolul 16). Considerati stapanit exercitiul la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte fara sugestii cu SD -ul alternat aleatoriu.

Dat fiind ca prima diferentiere este cea mai dificila pentru elev pentru a o stapani la fel de bine ca pe o realizare importanta, este recomandat ca aceasta diferentiere sa fie generalizata in seturi de 5 pana la 10 incercari in randul profesorilor si mediilor de 4 pana la 5 ori pe zi pentru urmatoarele 3 pana la 4 zile inainte de a preda identificarea unor obiecte suplimentare. Distribuirea aplicatiei de diferentiere in mai multe momente ale zilei vor ajuta de asemenea elevul sa retina (aminteasca) ce a invatat.

In introducerea de noi persoane si medii, nu pierdeti din vedere ca unii elevi pot avea nevoie de saptamani pentru a pentru a transfera abilitatile nou deprinse. Motivul pentru care unii elevi se confrunta cu aceasta problema este dificil de stabilit. Poate ca mutandu-se dintr-un mediu puternic controlat in unul cu mai multe stimuli deconcertanti contribuie la agravarea acestei probleme. In orice caz, generalizati abilitatile in mod sistematic si atent. De exemplu, in generalizarea mediilor, deplasati-va incet si in trepte de la din camera de tratament catre usa, apoi in hol, si apoi catre celelalte camere.

Identificarea celui de-al treilea Obiect

Invatati elevul sa identifice al treilea obiect urmand pasii din sectiunea anterioara. Asigurati-va ca acest obiect este diferit perceptual fata de celelalte doua. Dupa ce elevul stapaneste identificarea celui de-al treilea obiect la prezentarea prin incercari de grup, invatati elevul sa faca distinctie intre SD3 si SD1 si apoi intre SD3 si SD2. Apoi invatati elevul sa faca distinctia intre toate cele trei SD-uri, alternandu-le in mod aleatoriu.

Identificarea obiectelor suplimentare

Dupa ce elevul este capabil sa identifice si faca diferenta intre cele trei obiecte, predati identificarea obiectelor suplimentare urmand aceleasi proceduri ca si pentru primele trei. Mai exact, predati fiecare obiect nou pana la insusire acestora pe rand, apoi combinati obiectele pentru a obtine diferentieri intre ele. Initial, obiectele selectate ar trebui sa fie elemente comune pe care elevul le vede frecvent in mediul sau, si alese atent pentru evitarea similitudinilor de aspect si forma sonora. Pe masura ce elevul capata experienta in acest program, se vor introduce treptat si articolele care arata si suna la fel.

Pe masura ce elevul invata sa identifice un numar cat mai mare de obiecte va puteti da seama ca nu este necesar sa urmati fiecare etapa prezentata in cadrul procedurilor de diferentiere standard pentru stabilirea gradului de stapanire. Stapanirea identificarii unor obiecte primare poate permite unor elevi sa faca diferenta intre un obiect nou si orice obiect stapanit fara a avea nevoie de angajarea unei tehnici de combinare elaborata de obiecte pentru fiecare SD nou.

Sfere de dificultate

Daca obiectele alese pentru invatare prezinta prea multe similaritati in aspect sau daca suna prea asemanator, elevul poate avea dificultati in a face diferentierea. Nu uitati ca doua concepte pot suna total diferit pentru dumneavoastra dar foarte asemanator pentru elev. De exemplu, cuvintele "sock" si "book" (soseta si carte) incep cu sunete diferite si au vocale diferite. Totusi, sunetele lor finale (k) sunt identice. Daca elevul retine doar sunetul final al cuvantului (care sunt cele mai recente sunete), elevul va avea dificultati in invatarea diferentierii acestor obiecte chiar daca aspectul lor este diferit.

Lipsa atentiei duce de asemenea la dificultati de obtinere a diferentierilor. Cativa factori pot contribui la neatentia elevului. Asa cum spuneam in capitolele 6 si 8, un elev nu poate reactiona la sarcina usoara pentru ca este implicat intr-un comportament auto-stimulatoriu, care intra in competitie cu incurajarile oferite de profesor. La comportamentul neatent se poate ajunge de asemene daca profesorul prezinta prea multe incercari deodata iar elevul recurge la neatentie pentru a evita exercitiul. Pe durata etapelor primare de invatare, incercati sa limitati numarul de incercari la 5 intr-o sedinta, incurajand elevul sa incheie exercitiul de pe scaun si sa ia o pauza. De asemenea, incercati sa intercalati rapid 3 pana la 4 incercari de materiale deja stapanite, asa cum ar fi imitarea nonverbala. Aceste incercari pot servi drept exercitii de trezire sipot motiva elevul sa continue cu sarcini mai dificile. Alt factor care contribuie la lipsa de atentie a elevului este ritmul lent al incercarilor. Intervalele lungi intre incercari ii permit elevului sa se implice in comportamente alternative intre incercari si sa nu se concentreze la sarcina predata. Pe de alta parte, intervalele scurte pot bloca comportamentul auto-stimulant si pot incuraja receptarea exercitiilor propuse de profesor.

Elevul poate avea dificultati de diferentiere intre obiecte deoarece prezentarea materialelor nu este optima . Acest procedeu de prezentare a obiectelor pe masa presupune ca elevul sa ajunga la masa si sa scaneze obiectele pentru formulare unui raspuns corect. Unii elevi pot raspunde mult mai bine cat obiectele sunt tinute in fata lor de catre profesor. Totusi exista si neajunsuri ale acestei metode. Unul ar fi ca aceasta metoda de prezentare presupune in mod automat o limitare a numarului de obiecte ce pot fi prezentate la un anumit moment (cate un obiect in fiecare mana). Un alt neajuns este ca aceasta metoda de prezentare difera de procedura standard folosita in scoli si in alte medii. Diferentele dintre proceduri pot duce la o generalizare scazuta in randul mediilor. Date fiind aceste neajunsuri prezentarea obiectelor in mana trebuie considerata o sugestie ce trebuie redusa in timp pana cand obiectele sunt prezentate pe masa.

Din nou, retineti frecventele diferite de invatare dintre elevii din aceeasi categorie de diagnostic. Unii elevi invata prima  diferentiere in primele 10 minute si pot identifica obiecte noi cu frecventa de un obiect pe minut daca profesorul le permite. Fiti atenti sa nu parcurgeti prea repede, deoarece elevul poate fi suprasolicitat cu concepte si poate deveni necorespunzator. Retineti ca elevii cu intarzieri de dezvoltare adesea nu detin abilitatile verbale necesare pentru a-l informa pe profesor cand sarcinile devin prea solicitante sau prea complexe. Daca elevul invata cinci concepte noi pe saptamana si face progrese constante in alte programe, luati in calcul achizitionarea a 40 de concepte receptive intr-o perioada de 2 luni. Elevul mai are multe de invatat in afara de identificarea obiectelor.

La cealalta extrema, exista elevi care au greutati de stapanire a primei diferentieri dupa o luna de la predare. Daca  elevul cu care lucrati demonstreaza astfel de dificultati, luati urmatoarele masuri: (a) Elevul poate dobandi identificarea receptiva a actiunilor mai usor decat identificarea receptiva a obiectelor. In acest caz, identificarea obiectelor poate fi sugerata prin includerea unor concepte receptive de actiune in SD-uri (de exemplu, 'Impinge masina,' 'Bea suc,' 'Mananca prajitura,' 'Sterge-te la gura '). Conceptele de actiune (impinge, bea, mananca, sterge) poate fi redusa apoi pana la obiectele concepte (masina, suc, prajitura, gura). Un astfel de pre-antrenament poate ajuta elevul sa distinga (foloseasca) un obiect, (b) Este o buna idee cala inceputul acestui program sa va asigurati ca elevul poate distinge obiectele invatate. Demonstrarea acestei abilitati poate fi observata prin stapanire perechilor care se potrivesc ale acestor obiecte (a se vedea capitolul 12). (c) Uni elevi invata conceptele unor obiecte (a se vedea Capitolul 23) inainte de a invata identificarea obiectelor (Smith, 1999; Wynn, 1996). Unii elevi invata sa distinga verbal anumite obiecte spunand de exemplu 'Ceasca' atunci cand vad o ceasca si 'Pantof' atunci cand vad un pantof insa au dificultati serioase in identificarea acestor obiecte in momentul in care trebuie sa faca acest lucru receptiv. Daca va confruntati cu aceasta situatie incepeti predarea din punctele forte ale elevului. Dupa ce stapaneste o abilitate intr-un anumit mod , realizarile dobandite se transfera partial la alt mod .

Pentru elevii cu dificultati mari la prima diferentiere SD1-SD2, mai exista o etapa de remediere in care SD1este mai intai diferentiat fata de ce am numit initial stimul diferentiat in locul SD2. Un stimul diferentiat poate fu orice stimul stapanit care este extrem de diferit de SD1. Combinati SD1 cu stimulul diferentiat asa cum se sugereaza la invatarea prin diferentiere (Capitolul 16). Pe scurt, ordinea incercarilor poate decurge prin combinarea lui SD1 cu o imitare nonverbala. Exista sanse ca elevul sa comita greseli. Apoi, treceti la o etapa mai dificila in care SD1 este alternat cu un SD verbal pentru o actiune stapanita de tipul as 'Ridica-te.' Dat fiind ca SD este verbal, elevul va face greseli dar poate invata diferentierea mai repede decat in forma initiala de diferentiere dinte SD1 ('Ceasca') si SD2 ('Pantof'). Scopul utilizari unui stimul contrastant este de a face mici pasi inspre atingerea diferentei tinta mai gradat si cu mai mult succes pentru elev.

Daca elevul are probleme mari in identificarea receptiva a obiectelor in ciuda recomandarilor din sectiunea curenta, va sugeram sa amanati acest program pentru o luna sau doua. Intre timp, exersati celelalte programe si reintroduceti Programul e identificare conceptuala a Obiectelor intr-o etapa ulterioara a tratamentului.

Anticipati daca elevii devine adesea frustrat si plictisit cand este supus unor criterii de invatare de tipul 19 corecte din 20 de incercari fara sugestii. De pe o parte, doriti sa fiti siguri ca elevul stapaneste diferentierea, ceea ce demonstreaza ca acest a invatat sa se concentreze asupra unei sarcini si nu acorda atentie stimulilor din afara (de exemplu, comportamentele auto-stimulante). Pe de alta parte, doriti ca elevului sa-i faca placere sa fie invatat. Aceasta situatie contrabalanseaza nevoia de a fii creativ in gasirea de noi recompense pentru exercitii.

Pe scurt, mai exista multe aspecte necercetate in domeniul invatarii elevilor cu intarzieri de dezvoltare. Daca ajungeti intr-un punct mort, luati-oca pe un semn ca mai sunt inca multe de aflat despre diferentele de comportament si despre elaborarea unor noi metode de predare. Acesta este doar un exemplu de situatie in care un consultant cu experienta poate fi de un real ajutor si in care merita sa lucrezi in echipa.

Generalizarea Identificarii receptive a Obiectelor

Dupa ce elevul invata sa identifice aproximativ 15 obiecte diferite, incepeti generalizarea obiectelor din aceeasi clasa. Generalizarea ajuta la sporirea functionalitatii programului si garanteaza faptul ca elevul nu rezolva diferentierile ca raspuns la caracteristicile irelevante ale unor stimuli. Prin generalizare elevul invata sa identifice mai multe exemple diferite pentru un obiect ce face parte dintr-o clasa de obiecte, nu numai obiectul in sine. De exemplu, dupa ce elevul invata sa identifice un anumit fel de pantof, i se va preda identificarea adidasilor, pantofilor cu toc, sandalelor, si a mocasinilor ca pantofi. Introduceti noi exemple de obiecte invatate prin varierea formei, marimii si culorilor (Stokes & Baer, 1977).

Initial, generalizarea ar trebui limitata la obiecte care arata similar cu obiectul initial pentru a maximiza reusita elevului. O data cu progresul elevului se introduc gradat obiecte care seamana din ce in ce mai putin cu obiectul initial. La introducerea unui nou exemplu de obiect invatat, elevul poate avea nevoie de sugestii. Con­tinuati sa predati membri unei clase pana ce elevul va putea identifica cativa din membrii acestei clase de la prima prezentare. Dupa ce elevul este capabil sa identifice corect un membru al unei clase de la prima incercare, va fi foarte aproape de a-si forma un concept despre aceasta clasa. O evaluare a masurii in care un elev poate identifica membrii unei clase este oferita in cadrul programului Potrivirea si Sortarea (a se vedea 'Potrivirea categoriilor ' din Capitolul 12).

Dupa ce elevul stapaneste identificarea claselor de obiecte de pe pozitia bine structurat a statului la masa, incepeti sa invatati elevul sa identifice obiectele asa cum apar ele in mediul sau cotidian. Pentru a pregati aceasta generalizare, predati elevului exercitii de receptivitate, 'Adu (obiectul).' Pentru a facilita insusire acestei sarcini, incepeti cu plasarea unui obiect familiar, cum ar fi un pantof, pe masa in fata elevului asa cum s-a procedat anterior in cadrul programului. Prezentati exercitiul, 'Adu pantoful' (accentuati cuvantul 'Pantof'), si, daca este necesar, oferiti elevului sugestia de a ridica pantoful si de a vi-l inmana. Prezentati acest SD prin incercari de grup, reducand treptat sugestiile din incercarile ulterioare. Dupa 9 din 10 raspunsuri corecte fara sugestii, incercati un alt obiect familiar, cum ar fi ceasca. Prezentati exercitiul 'Adu ceasca ' si asteptati sa vedeti daca elevul raspunde corect fara sugestii . Daca elevul nu reuseste, oferiti o sugestie si incurajati o noua incercare. Reduceti treptat sugestiile in incercarile ulterioare si exersati acest SD pana la insusire.

Dupa ce elevul incepe sa demonstreze buna stapanire a diferentierii, asezati obiectele din ce in ce mai departe de masa in incercarile ulterioare si apoi cereti elevului sa paraseasca scaunul pentru a recupera articolul specificat. Treptat, invatati elevul sa recupereze obiectele din cealalta parte a camerei, de pe holul ce duce spre alta camera, si in final din alta camera.

Dupa ce elevul invata sa recupereze obiectele pe rand din diferite locuri, reveniti la mediul initial de predare (la masa elevului) si asezati alte obiecte langa articolul-tinta pentru a spori complexitatea sarcinii. Dupa stapanirea acestei deprinderi, cereti mai multe articole o data. De exemplu, prezentati exercitiul 'Adu pantofii si sosetele.' Cand introduceti aceasta etapa, este util sa asezati obiectele aproape de masa, reducand astfel durata de timp in care elevul trebuie sa retina in minte cele doua articole inainte de a le recupera. (Va rugam sa cititi 'Exercitiile din partea a doua ' din Capitolul 15 pentru idei de stimularea acestei abilitati.) Obiectivul este sa cresteti atat numarul de articole pe care elevul trebuie sa le identifice deodata si distanta dintre obiecte si elev.

Identificarea Imaginilor

Dupa ce elevul este capabil sa identifice cu usurinta o varietate de obiecte din diferite clase in forma tridimensionala (3-D), invatati elevul sa identifice aceste obiecte in forma bidimensionala (2-D). Pentru invatarea persoanelor sau obiectelor prezentate intr-o forma bidimensionala 2-D, urmati aceleasi proceduri ca si pentru obiectele 3-D. Poate doriti sa cumparati stimuli carti de memorare de la un magazin care comercializeaza materiale de invatare, sau puteti realiza singuri acesti stimuli decupand poze din reviste si lipindu-le pe fise sau fotografiind anumite obiecte.

Folositi imaginile obiectelor care se regasesc in mediul elevului. Puteti introduce de asemenea imaginile membrilor familiei sau a prietenilor. Imaginile folosite nu trebuie sa aiba un fundal incarcat, trebuie sa aiba aproximativ aceeasi dimensiune, si sa fie aplicate pe fise de aceeasi dimensiune (de exemplu, 3x5 inci). Daca se utilizeaza imagini sau fise de diferite dimensiuni si forme, elevul poate reactiona doar la aceasta combinatie de dimensiune si forma atunci cand face diferenta intre stimuli. Daca imaginile au anumite elemente in fundal, elevul se poate concentra asupra acestora si poate neglija obiectele -tinta.

Nu uitati, deseori elevii nu se concentreaza asupra elementelor vizate de profesori. Prin urmare, dupa ce elevul stapaneste identificarea a aproximativ 15 obiecte sub forma unei imagini in forma 2-D, introduceti imagini ale unor exemplare diferite din clasa respectiva in scopul generalizarii. In acest sens, urmati procedurile descrise pentru generalizarea obiectelor 3-D.