 |  |
|
Deprinderile invatate in programul de imitatie verbala, sunt importante pentru toti studentii cu intarzieri de dezvoltare, inclusiv cei care nu vorbesc curent si cei care sunt ecolalici. De-a lungul acestui program, studentul invata sa pronunte sunete, cuvinte, propozitii si fraze. Pronuntia este primul pas in a invata sa foloseasca cuvinte intr-o maniera cu sens, deoarece o data ce imitatia verbala este stapanita, aceasta deprindere poate fi folosita pentru a obtine raspunsuri in alte programe care cer raspunsuri verbale ( capitolul 23 si 24).
Trainigul de imitatie verbala il ajuta pe profesor sa castige controlul asupra repetitiei de cuvinte si fraze a unui student ecolalic. Indiferent daca studentul este ecolalic la inceputul tratamentului sau devine ecolalic, ca rezultat al programului de imitatie verbala, raspunsul ecolalic poate sa fie atat de excesiv incat sa interfereze cu achizitiile limbajului vocal al studentului. Daca studentul cu care lucrezi atinge aceasta tendinta, interferenta unui raspuns ecolalic excesiv poate fi redusa folosind tehnicile descrise in sectiunea Managing echolalia,la sfarsitul acestui capitol. Obtinand un control instructional asupra vocalizarilor studentului se indeplinesc doua obiective : primul in schimbarea controlului, asupra vocalizariilor studentului, de la propriul feed-back senzorial ( ca in comportamentul auto-stimulativ ) la recompensele externe mediate de profesor, profesorul este intr-o pozitie mai buna ca ulterior sa influenteze si sa modeleze vocalizarile studentului, intr-un limbaj, intr-o vorbire recunoscuta si plina de sens.In opozitie, daca vocalizarile studentului nu sunt afectate de reintaritorii, de folosirea reintaritorilor extrinseci ai profesorului, este mai putin probabil sa fie aduse sub control instructional si mai putin probabil sa fie modificate de catre profesor. In al doilea rand, o data ce studentul invata ca poate castiga ceva control asupra mediului sau social prin vocalizare, el face un pas important spre dezvoltarea unor comportamente sociale adecvate, care pot inlocui accesele de furie si comportamentele autostimulatorii.
Fiind date tendintele parintilor si profesorilor de a oferi prioritate deprinderilor verbale, ei ar putea sa incerce sa treaca mai rapid prin pasii din acest program. In invatarea imitatiilor verbale, profesorii, trebuie sa-si reaminteasca constant ca graba creste riscul de a face limbajul aversiv studentului. Acesta este un program foarte dificil de predat si un program foarte dificil pentru ca studentul sa-l stapaneasca. Dar toata lumea trebuie sa aiba rabdare si sa avansaze cu pasi mici. Ca o prerechizita pentru acest program trebuie sa fi stabilit controlul instructional asa cum a fost descris in capitolul 9.
Mai ales studentul trebuie sa fi invatat sa se supuna la cereri elementare, precum asezatul pe un scaun cand i se cere acest lucru si ar trebui sa arate mai putine atacuri de furie si comportamente autostimulatorii in timpul procedurii de predare. Studentul trebuie sa fi facut progrese si in stapanirea potrivirii si in imitatiile nonverbale, inainte de a incepe acest program. Desi pare sa nu fie o generalizare clara intre imitatia nonverbala si imitatia verbala, invatarea imitarii miscarilor gurii [ de exemplu : sa stanga buzele, sa sufle, sa scoata limba la cineva] il ajuta sa spuna anumite sunete. Este foarte important sa devii expert in folosirea procedurilor de invatare diferentiata, dat fiind ca aceste proceduri sunt esentiale in predarea imitatiei verbale. Pana acum nu sunt destule date[in ce priveste caracteristicile studentilor] care sa permita profesorilor sa anticipe daca studentul invata auditiv sau vizual, o deosebire care a fost descrisa in cap.3. Singurul sfat pe care-l avem este sa se inceapa predarea imitatiei verbale si sa se urmareasca cat de bine invata studentul sa imite vocalizarile voastre. Daca studentul nu reuseste sa invete sa imite vorbirea, sau are dificultati foarte mari in a invata sa faca asta, introduceti cap.29 scrisul-cititul, cap.30 strategii de comunicare pentru studentii care invata vizual, sau amandoua. Cateva date preliminare si informale, sugereaza ca unii copii invata sa verbalizeze odata ce progreseaza in programul scris-citit.
Programul de imitatie verbala este impartit in mai multe faze, trecand de la cele relativ simple, la foarte complexe, si poate fi subliniat pe scurt dupa cum urmeaza:
FAZA 1 : studentul este invatat sa-si creasca nr.de vocalizari.Aceasta crestere marcheaza primul pas in tendinta de a castiga controlul reintarit asupra vocalizarilor aleatoare si spontane ale studentului, prin schimbarea controlului de la reintaritori senzoriali autoprodusi [ca in comportamentul autostimulativ] la reintaritori extrinseci pe care voi ii oferiti. Faza 1 este primul pas pentru catre a putea sa influentezi si mai tarziu sa modelezi vocalizarile studentului in cuvinte recunoscute.
FAZA 2 : se cladeste pe faza 1 si este putin mai solicitanta in sensul ca elevul nu mai obtine reintaritori doar pt. vocalizare, ci pt. ca vocalizeaza dupa tine. Adica tu scoti un sunet si daca studentul il vocalizeaza la scurt timp dupa aceea, atunci el este reintarit. In limbajul de zi cu zi, studentul este invatat sa asculte si sa raspunda la vocalizarea ta pentru a fi recompensat. In termeni tehnici studentul este invatat discriminarea temporala.
FAZA 3 : este complexa, pentru ca recompensa in aceasta faza este data numai atunci cand vocalizarea studentului se potriveste cu vocalizarea ta. De exemplu : daca tu vocalizezi sunetul 'ah' , studentul este recompensat pentru imitarea sunetului 'ah'. Daca tu introduci apoi alt sunet 'mm', studentului i se ofera recompensa daca imita accidental noul sunet 'mm'. Aceste sunete[ex. 'ah' si 'mm'] sunt apoi subiect pentru procedurile de invatare diferentiata. Aceasta faza marcheaza in mod deosebit inceputul adevaratei imitatii verbale si-ti cere sa stii deja principiile invatarii diferentiate.
FAZA 4 trece dincolo de imitarea sunetelor izolate si-l invata pe elev sa imite o combinatie de sunete, cum ar fi acelea care compun cuvintele simple cum ar fi 'dada'[tata] si 'baby'[copil].
FAZA 5 preda imitarea cuvintelor complexe,
FAZA 6 introduce lanturi de cuvinte care sunt folosite in fraze si propozitii[ex. 'Eu vreau sus'].
FAZA 7 il invata pe elev sa-ti imite volumul, tonul si viteza.
Desi suntem destul de increzatori pt. a recomanda ca Fazele 3, 4, 5, 6, si 7 sa fie predate consecutiv, nu exista date stiintifice care sa indice ca Faza 1 trebuie sa preceada Faza 2 sau ca Faza 2 trebuie sa preceada Faza 3. Cu adevarat exista diferente individuale substantiale intre elevi. Din experienta noastra, unii elevi au dificultati serioase la Faza 1 dar stapanesc Faza 2 destul de repede. Secventa de faze din acest capitol este cel mai bun ghid pe care il avem in momentul de fata, pt. a te ajuta sa incepi antrenamentul imitarii verbale, ca ajutor pt. succesul elevului, si pt. a creste motivatia elevului de a vorbi. Totusi cu siguranta nu este un succes universal.
Datorita dificultatilor implicate in predarea imitatiei verbale, recomandam ca unul sau doi profesori sa fie specializati in mod special in acest program. Ei trebuie sa discute intre ei si sa ceara sfaturi de la ceilalti membri ai echipei. De asemenea, ei trebuie sa verifice variatiile neglijente din stilurile de predare ale profesorilor, asigurandu-se ca nu se produc asemenea variatii care sa intarzie achizitiile elevului, mai ales in etapele timpurii ale antrenamentului imitatiei verbale.
FAZA 1 - CRESTEREA NUMARULUI VOCALIZARILOR
Pentru a creste frecventa vocalizarilor studentului, tot ce trebuie sa faci in faza 1 e sa recompensezi studentul pentru vocalizari.O vocalizare poate fi definita ca orice sunet sau cuvant rostit de student care includ si: ras, tusit, balbait, 'ah', 'ee', 'baba', sunete recunoscute precum 'mama' si asemanatoare. In mai putin de o secunda dupa aparitia unei vocalizari, o recompensa trebuie oferita. Asigurati-va ca reintaritorul este puternic si diferentiat. Pentru majoritatea studentilor recomandam recompense alimentare : bucati mici de mancare care se mesteca usor si sa i se zambeasca, aprobari verbale, batut din palme din partea profesorului si a altor persoane prezente. Pe scurt, studentul
ar trebui sa starneasca o reactie audientei, bazata pe incercarile lui de a vocaliza.
Tineti minte :ca unii studenti sunt hipersensibili la sunete si pot reactiona cu frica sau furie la prea mult, prin urmare reglati volumul . Daca studentul are o mancare favorita ar trebui rezervata pentru programul de imitatie verbala. O muscatura mica din mancarea favorita poate servi nu numai pentru a reintari vocalizarile, dar precum va fi discutat mai tarziu in acesta sectiune, ea le poate si ajuta, aceasta facilitand drumul catre alte ocazii de reintarit. Mancarea favorita a studentului poate sa il faca fericit si vocalizarile au mai multe sanse sa apara in aceste perioade de multumire. Pe scurt, oferirea reintaritorilor, de exemplu :mancare, gadilat, pupat, adeseori starnesc comportamente emotionale care in schimb conduc la mai multe vocalizari. Tehnic vorbind, stimulii reintaritori pot detine proprietati neconditionate ale stimulilor, care pot duce la comportamente de raspuns verbal. Aceste comportamente mai tarziu pot fi aduse sub controlul reintaritor si pot deveni comportamente operante.
Desi procedura din faza 1 pare a fi relativ simpla, puteti intalni una sau mai multe din urmatoarele probleme :
1. Rata vocalizarilor spontane ale studentului poate fi destul de scazuta, oferindu-ti putine oportunitati de reintarire
2. Puteti sa gasiti foarte dificil sa stimulati[ajutati] vocalizari mai frecvente.
3. Dat fiind ca vocalizarile sunt raspunsuri de scurta durata, poate fi foarte dificil pentru student sa faca legatura intre raspunsul sau si stimulii reintaritori.
Tehnic vorbind, poate sa fie dificil pentru student sa diferentieze eventualitatea reintaririi [conexiunea dintre vocalizare si reintarirea ulterioara] care face foarte dificila castigarea controlului asupra comportamentului vocal al studentului.
Faza 1 ar trebui sa inceapa cu studentul stand in fata ta, pt. ca o asemenea situatie nu-l face pe student anxios. Durata cat studentul ar trebui sa ramana asezat, ar trebui sa fie in legatura cu gradul lui de confort intr-o asemenea situatie. Poate ca sesiunile de 1-3 minute, combinate [intercalate] cu alte programe si joaca, pot sa fie un program optim pentru inceput. Nu exista nici un motiv pentru care studentul trebuie sa ramana pe scaun, in timpul fazei 1, cu exceptia ca o asemenea apropiere fata de student iti ofera posibilitatea de a reintari imediat fiecare vocalizare spontana.
Poti incerca si alte aranjamente fizice, care pot facilita mai bine vocalizarile, precum a-l tine pe student pe genunchi, pe jos, sau pe canapea langa tine sau intr-un balansoar sau leganandu-l. Unor studenti le place sa faca baie si pot vocaliza mai degraba acolo. Altii pot vocaliza in timp ce privesc la televizor sau se uita pe carti. Toate acestea sunt exemple de ajutor[prompt]. Tineti minte ca studenti diferiti raspund in feluri diferite la anumite pozitii[asezari]. De exemplu, anumiti studenti se tem sa faca baie si se opresc din vocalizare in asemenea situatii. Totusi, daca descoperi medii care sa conduca la vocalizari, nu exista nici un motiv sa nu folosesti asemenea oportunitati si mai tarziu sa transferi achizitiile inapoi pe scaun. In general, noi recomandam reintarirea vocalizarilor spontane din timpul zilei, si apoi sa se faca reintoarcerea la statul pe scaun inainte de a incepe Faza 2.
Adesea este dificil sa gasesti prompting-uri pentru comportamentul vocal si metodele care pot sa functioneze la un student pot sa nu functioneze la altul. Poate sa fie tentant sa ceri vocalizari spunand lucruri precum 'vorbeste', 'spune' sau asemanatoare. Totusi studentul probabil ca nu stie sensul acestor cerinte la acest nivel de invatare. De aceea, aceste cerinte sunt ineficiente si poate aversive pentru ca studentul e posibil sa fi intalnit asemenea cereri in trecut si sa fi fost frustrat de esecul in a raspunde corect. In locul lor foloseste un ajutor precum a spune 'hello', in timp ce miscati o mana si zambiti sau tinand un intaritor alimentar in fata studentului in timp ce vocalizezi[spunand de exemplu 'hello'], testand daca acest gest creste probabilitatea ca studentul sa vocalizeze. Daca studentul poate sa imite cantece, el poate sa fie ajutat sa completeze cuvintele unui cantec, dupa ce profesorul canta primele 3-4 cuvinte si apoi se opreste. Daca studentul continua cantecul, asemenea vocalizari ar trebui intarite. Anumite prompting-uri pot sa fie inerente in folosirea neaccidentala a reintaritorilor pozitivi. De aceea, recomandam ca mici bucatele de mancare sa fie oferite pe gratis la fiecare jumatate de minut sau in timpul sesiunilor din faza1 in speranta ca acesti reintaritori pot duce la multumire, si deci vocalizari, care pot fi reintarite atat cu recompense alimentare cat si sociale. De asemenea,incercati sa ajutati vocalizarile gadilandu-l pe student, pupandu-l pe gat, sau mangaindu-i obrajii sau parul. Incercati activitati cum ar fi sa-l ajutati sa sara in sus si in jos sau intoarceti-l invers[cu capul in jos] numai daca acestea il fac pe student mai fericit si astfel mai dispus sa vocalizeze[unii studenti se pot speria]. Zambetele, gadilatul, atingerea usoara a burticii si semnele de fericire oferite pot de asemenea sa fie folosite ca potentiale prompting-uri. Aceste comportamente pot fi similare cu ceea ce adultii folosesc in vorbitul cu copiii mici,tipici. Diferenta este ca aceste comportamente sunt folosite in acest caz ca prompting-uri sau ca recompense care sunt folosite imediat dupa vocalizarile studentului. Consultati membrii familiei studentului pentru descoperirea unor prompting-uri eficiente. Terapeutii limbajului[logopezii] detin de asemenea informatii utile cu privire la metode pentru ajutarea vorbirii. Anumiti logopezi recomanda ca studentului sa i se acorde o jucarie preferata sau un obiect asemanator si apoi sa i se ceara sa vocalizeze pentru a primi acea jucarie. Daca se face intr-o maniera de joaca si neconstrangatoare acesta tehnica poate sa se dovedeasca utila. Ca abilitatile invatate in faza 1 sa fie folositoare in fazele urmatoare, pare rezonabil sa definim stapanirea a doua sau mai multe vocalizari pe minut, de-a lungul a cinci sau mai multe zile, in sedintele in care are loc training-ul. Ideal este ca studentul sa stea in fata ta la masa. Noi sugeram sa se lucreze in sesiuni de 5 pana la 10 min. o data pe ora, pe parcursul zilei. Ar trebui sa apara o crestere semnificativa a vocalizarilor studentului, peste nivelului demonstrat inaintea inceperii fazei 1. Tineti minte ca scopul fazei 1 este sa creasca rata vocalizarilor astfel incat acestea sa poata fi folosite in faza 2. Daca faza 1 este un succes, a-ti castigat ceva control asupra vocalizarilor prin folosirea unor reintaritori extrinseci si astfel sunteti intr-o pozitie mai buna de a influenta dezvoltarea ulterioara a limbajului. Nu uita ceea ce s-a spus mai devreme: este dificil sa castigi controlul reintaritor asupra vocalizarilor deoarece acestea sunt trecatoare si astfel poate fi dificil de facut legatura intre recompensa si comportament. De aceea, e posibil ca unii studenti sa nu faca aceasta legatura si deci sa nu faca progrese in Faza 1. Cu toate acestea, din motive care nu sunt intelese in momentul de fata, unii studenti care esueaza in Faza 1, reusesc in Faza2 sau 3. Indiferent daca studentul face sau nu progrese notabile in ceea ce priveste vocalizarile, dupa o perioada de proba de 2 pana la 3 saptamani, treci mai departe la Faza 2.
FAZA 2 - ADUCEREA VOCALIZARILOR SUB CONTROL TEMPORAL
In programul de limbaj receptiv primar[capitolul 15], studentul este invatat sa raspunda prin comportamente nonverbale, la cereri verbale. Adica studentul invata sa va asculte si se comporta precum i-ati cerut sa se comporte. In faza a 2-a a programului de imitatie verbala, studentul este invatat sa asculte vocalizarile voastre si sa raspunda nu prin comportamente nonverbale, ci prin vocalizari. Acesta este similar cu vorbitul copilului mic, cand parintii vorbesc copilului si se prefac ca ei poarta o conversatie. Unii cititori se pot astepta ca daca studentul a facut progrese in programul de limbaj receptiv primar [studentul a invatat sa raspunda la instructiunile voastre vocale, angajandu-se in raspunsuri nonverbale] , el ar trebui de asemenea sa fi invatat sa raspunda la vocalizarile voastre cu raspunsuri vocale si de aceea ar trebui sa stapaneasca faza 2 rapid. Totusi noi nu avem o evidenta clara care sa demonstreze ca un asemenea transfer apare intre aceste doua programe. Ascultand instructiunile si raspunzand in mod vizual, ar putea sa nu se transfere in ascultarea intructiunilor si a raspunde la ele in mod auditiv.
Faza 2 presupune invatarea discriminarii temporale, adica ii prezentati studentului un SD vocal si reintariti orice vocalizare a studentului care apare intr-un timp de 5 secunde dupa SD. Orice vocalizare care apare in afara acestei perioade de timp, in timpul unei sedinte din Faza 2, nu ar trebui reintarita astfel incat stapanirea discriminarii temporale sa fie facilitata.
Tehnic vorbind, vocalizarea ta + 5 sec. constituie SD-ul. Absenta acestui SD constituie S Delta
[ nerecompensarea sau stimulul negativ]. Aceasta procedura se aplica numai fazei 2, a programului de imitatie verbala si nu inseamna ca ar trebui sa retineti reintaritorii pt. vocalizarile spontane ale studentului in timpul altor programe sau in timpul liber.
Incepeti faza 2 stand fata in fata cu studentul astfel incat sa va poata vedea expresiile faciale. Acest contact vizual poate sa ajute studentul sa faca discriminarile, precum si sa ajute[prompt] vocalizarile studentului. De asemenea, ar trebui sa stati aproape de student, intrucat proximitatea va ajuta sa oferiti imediat reintariri pentru raspunsurile corecte.
Pasul 1 - prezentati SD de exemplu 'hello' si reintariti studentul daca produce orice raspuns vocal in 5 sec.dupa SD. Orice vocalizare a studentului se califica ca fiind raspuns corect, daca apare in perioada de 5 sec. dupa prezentarea SD-ului vocal. Daca studentul raspunde corect prezentati SD-ul din nou, dupa 2-3 sec., dupa ce studentul primeste intaritori pentru incercarea precedenta. Daca studentul nu raspunde, prezentati SD o data la fiecare 2-3 sec., dupa intervalul de raspuns de 5 secunde.In acest fel studentul va avea aproximativ 20 de oportunitati de a raspunde la fiecare minut.
Cu o asemenea frecventa mare de incercari este mult mai probabil ca studentul sa invete sa vocalizeze in intervalul de 5 sec., mai ales daca faza 1 a fost stapanita si rata vocalizarilor studentului este mare.Daca studentul continua sa nu raspunda, grupati SD cu un prompt precum a fost facut in faza 1 si diminuati prompt-ul de-a lungul incercarilor. Sedintele fazei 2, ar trebui sa fie setate la o durata similara cu cele din faza 1. Intercalati alte programe intre sedinte[sitting-uri], incluzand repetarea si reintarirea unor programe deja stapanite, pentru a mentine motivatia studentului. Faceti multe incercari ale SD-ului in faza 2, pana cand studentul raspunde corect la 9 din 10, sau 19 din 20 de incercari neajutate.
Pasul 2 - un mod de a modela discriminarea temporala este prin scaderea treptata a reintaritorului pt. ca a raspuns in 5 secunde, apoi in 4 secunde, apoi in 3 si in final in 2 secunde sau mai putin, stapanirea este dovedita pt. fiecare din intervalele precedente. Motivul pentru a restrange perioada de raspuns la
1 sau 2 sec este acela ca ofera o dovada clara, atat pentru dvs. cat si pentru student, ca stapanirea discriminarii a fost realizata.
Va recomandam cu tarie sa repetati stapanirea fazei 2 pentru o saptamana sau 2 , pentru a solidifica discriminarea si pentru a-l ajuta pe student sa-si restabileasca incredere in sine si sa aiba incredere in voi. In timpul acestei perioade, insusirea sarcinii ar trebui sa fie generalizata la toti profesorii si in toate mediile.
FAZA 3 - IMITAREA SUNETELOR
Faza 3 este realizata pentru a-l invata pe student sa imite anumite sunete specifice, de exemplu daca tu spui 'ah', studentul ar trebui sa raspunda 'ah'. De asemenea daca tu spui 'Mm' studentul trebuie sa raspunda 'Mm'. Aceasta faza este importanta deoarece sunetele pe care studentul invata sa le imite in aceasta etapa, vor fi combinate in fazele urmatoare pentru a-l ajuta pe student sa imite cuvinte si mai tarziu fraze si propozitii.
Alegerea sunetelor cu care sa incepem
In mod obisnuit este dificila alegerea sunetelor cu care sa incepem predarea. Putem oferi trei sugestii:
1. Folositi sunete sau cuvinte pe care studentul le vocalizeaza frecvent
2. Folositi sunete sau cuvinte care pot fi ajutate [prompt]
3. Folositi sunete sau cuvinte folosite[auzite] frecvent si care apar adesea in dezvoltarea primara a copiilor tipici.
Incepeti prin a trece pe o lista sunetele sau cuvintele pe care studentul le-a facut in faza 2, si acelea care sunt auzite mereu si repetate de el in mediul sau zilnic. Unele dintre aceste sunete pot fi simple, cum ar fi 'Ooh' si 'Ah' sau mai complexe precum 'Poo','Up','no','Agogoo', 'get out'[iesi afara] si 'Dada'. Desi este probabil ca studentul sa nu imite aceste sunete initial, ar trebui sa incepeti cu ele, fiind mai probabil ca studentul sa le imite pe acestea decat pe altele. Faptul ca sunt mai multe sanse ca aceste sunete sa apara, ii ofera studentului mai multe ocazii pentru recompensare si acest lucru creste probabilitatea ca aceste sunete sa fie imitate mai tarziu in aceasta faza.
Majoritatea sunetelor vocale sunt dificil de promtat. Astfel profesorii au mai putine oportunitati pentru a recompensa, si studentul, are mai putine sanse de a invata in acest program, decat in programele care nu necesita raspunsuri vocale. Pt. a complica lucrurile, prompting-urile folosite trebuie sa faciliteze unul sau mai multe sunete specifice. Pentru ca este complicat sa gasesti prompting-uri eficiente vom discuta cum sa cautam potentiale prompting-uri. Unii studenti eticheteaza ocazional litere sau numere scrise pe carduri [printate pe jetoane]. Altii completeaza cuvinte ale unor parti din cantecele cantate de parintii lor. Altii pot eticheta itemi precum 'catel', 'prajitura', si asa mai departe, cand acesti itemi apar ca imagini intr-o carte. In asemenea circumstante, puteti folosi jetoanele, cantecele sau imaginile ca ajutor cand prezentati SD-ul si mai tarziu stergeti[diminuati] materialul printat sau cantecele pt. a aduce vocalizarile studentului sub controlul vocalizarilor voastre. Strategia a fost eficienta pentru Robert, un copil diagnosticat cu autism. Dupa mai multe saptamani cand nu a facut nici un progres in pronuntarea sunetelor separate, mama lui Robert a constatat ca ar putea eticheta spontan literele aratate intr-o carte cu alfabet. Profesorii au folosit aceste litere scrise pe foi pentru a ajuta imitatia verbala. Profesorul a dat SD-ul 'A' si i-a aratat in acelasi timp lui Robert un jeton cu litera A. Cu acest prompt el a fost capabil sa spuna 'A'. Profesorii au sters treptat litera de pe jeton pana cand Robert a imitat SD -ul verbal al profesorului['A'], mai degraba decat sa raspunda la prompt-ul vizual A. O procedura similara a fost folosita mai tarziu pentru a ajuta si a preda imitarea altor litere.
Daca studentul 'canta' in timp ce se canta anumite cantece, folositi-le ca prompt. De exemplu: daca studentul imita deja un cuvant precum 'se invart' din cantecul 'Rotile masinii se invart si se invart' prezentati acest cantec ca prompt si treptat reduceti nr.de cuvinte pana ramane numai 'invart'. 'Invart' devine apoi SD. Recompensati orice aproximare a cuvantului 'invart' si modificati SD-ul pentru a se potrivi aproximarilor, in stadiile initiale. Cu mai multi studenti sau cu majoritatea, profesorul poate sa nu observe momentele de pronuntare a sunetelor sau cuvintelor daca ele apar spontan sau ca raspuns la anumiti stimuli, precum cantecele, imaginile, literele si numerele. Pentru asemenea studenti sunetele sau parti din sunete trebuie ajutate manual sau prin imitatie nonverbala. De exemplu, 'Mm' poate fi ajutat manual de profesor care strange incet buzele studentului, un timp ce reprezinta SD-'Mm' sau profesorul ii modeleaza buzele inchise[cum s-a predat in programul de imitatie nonverbala, capitolul 13]. Recompensa ar trebui oferita in timp ce buzele studentului sunt inchise. Asistarea fizica si imitatia nonverbala pot fi de asemenea folosite pentru a facilita deschiderea gurii, care poate ajuta la scoaterea sunetului 'Ah'. Acest ajutor poate fi mai tarziu diminuat oferind din ce in ce mai putina asistare fizica[ajutorul manual] sau oferind un comportament din ce in ce mai diminuat[ajutor modelat]. Profesorul ar trebui sa foloseasca raspunsurile partial corecte de inchidere a gurii[o parte din 'mm'] si de deschidere a gurii[o parte din 'ah'] ca punct de plecare pt. modelarea sunetelor care corespund cu aceste miscari orale.
Ajutorul poate fi apoi diminuat oferind din ce in ce mai putin ajutor fizic [in cazul ajutorului manual] sau efectuand din ce in ce mai putin din comportament [in cazul modelarii ajutorului]. Profesorul trebuie sa foloseasca raspunsurile partial corecte de inchidere a gurii [partea cu 'mm'] si de deschidere a gurii [partea cu 'ah'] ca punct de plecare pt. modelarea sunetelor care corespund cu aceste miscari orale.
Sunt mai multe sanse ca o stare relaxata si de joaca sa ajute la vocalizari, asa cum s-a mentionat in discutiile despre ajutor[prompting] la Faza 1 si 2. Nu uita ca de cele mai multe ori multumirea[satisfactia] elevului duce la [provoaca] comportament vocal. In contrast, un elev care e temator si anxios isi poate inhiba vocalizarea [desi aceste stari pot de asemenea sa mareasca exemplele de ecolalie].
Daca incepi cu sunete care au componente vizuale, care pot ajuta vocalizarea [sunete cum ar fi 'ooh', 'ah', 'ee', 'buh', 'mm', 'b', si 'p'], sunt foarte mari sanse ca elevul sa citeasca de pe buze decat sa raspunda la sunetele tale. De aceea, daca sunt folosite astfel de sunete, micsoreaza gradat ajutorul vizual pana cand sunetele sunt prezentate atunci cand elevul nu se uita la tine, fata ta nu se afla in campul vizual al elevului, sau buzele tale sunt acoperite cu o mana sau cu o bucata de servetel. Nu uita sa micsorezi gradat ajutorul pt. a mentine raspunsul corect al elevului.
Sunetele care nu au componente vizuale clare sunt mai greu de ajutat si pot fi si mai greu de diferentiat de catre elev decat sunetele care au componente vizuale. Totusi, odata ce elevul stapaneste imitarea vocalelor si consoanelor cu componente vizuale care pot fi partial ajutate, elevul are mai multe sanse sa stapaneasca sunetele[vocalele si consoanele] la care componentele vizuale sunt mai greu de detectat, ca la 'g', 'c', 's' si 'k'. Un mod de a ajuta la 'k' este de a-l invata pe elev sa-ti imite mai intai tusea, si apoi sa folosesti intarire[recompensa] diferita pt. a separa sunetul 'k' de sunetul tusei. Consoanele labial-dentale[din buze si dinti] cum ar fi 'd' si 't' sunt mai usor de predat pt. ca pot fi ajutate prin imitarea pozitiilor limbii si gurii. Insa, desi mai usor de predat separat, sunt mai dificil de diferentiat unul de altul. Noteaza ca sunetele 'l', 'r', 'f', si 'th' de obicei nu sunt corect pronuntate de copiii tipici decat dupa ce achizitioneaza o parte din limbaj. De aceea, amana predarea acestor sunete pana cand elevul progreseaza mai mult in acest program. Chiar daca elevul nu stapaneste imitarea tuturor consoanelor, pot fi predate sute de cuvinte utile in acest program [vezi Faza 5].
Pt. a stabili ce sunet sa-l inveti pe elev, ia in considerare evolutia obisnuita a copiilor tipici pe langa sugestiile facute mai sus. Sunetele din vocale, timpurii, includ 'aah', 'ooh', 'ee', si 'uh'. Sunetele din consoane, timpurii, includ 'mm', 'buh', 'puh', 'duh', si 'tuh'. Intermediaza sunete din vocale care includ 'ay'[ca in 'say'[spune]] si 'i'[ca in 'ice'[gheata]]. Intermediaza sunete din consoane care includ 'ss', 'zz', 'sh', 'guh', 'buh', 'wuh', 'yuh', 'juh', si 'ch'. Sunete si diferentieri mai avansate includ consoane cum ar fi 'fuh', 'vuh', 'lah', 'ruh', si 'th'.
Nu uita ca exista exceptii la recomandarile facute in aceasta sectiune. Ocazional, poti intalni un elev care achizitioneaza si stapaneste foarte repede consoanele guturale cum ar fi 'k' si 'g' si stapaneste foarte incet vocalele frontale cum ar fi 'ah' si 'oh'. De asemenea, unii elevi achizitioneaza foarte repede imitarea cuvintelor complexe sau a combinatiilor de sunete [ex. 'agogoo', 'cookie'(prajitura), 'heli-cop'(elicopter)] chiar inaintea stapanirii sunetelor simple.
Imitarea sunetelor
Aranjeati-va tu si elevul in pozitia in care elevul a avut succes in Faza 2 a acestui program, de preferat unul in fata celuilalt pe scaune. Nu uita, vrei ca elevul sa fie nu numai fericit si relaxat, dar si destul de aproape pt. a-ti vedea fata ca sa poata primi ajutor si totodata intarire[recompensa] imediata. Sa ai pregatite cele mai bune recompense. E o idee buna sa intaresti[recompensezi] elevul pt. ca vine la scaun si sa-i dai una sau doua recompense gratis in timp ce sta frumos pe scaun.
In scopuri ilustrative, incepem sa-i predam elevului imitarea sunetelor 'ah' si 'mm'. 'Ah' si 'mm' suna diferit si arata diferit atunci cand le prezinti[permite indicilor vizuali sa serveasca ca ajutor]. Totusi, 'ah' si 'mm' pot sa nu fie sunetele ideale pt. inceput, in cazul elevului tau, si de aceea trebuie sa fii flexibil in alegerea sunetelor pe care le vei preda la inceput. De exemplu, daca elevul raspunde in mod obisnuit cu 'eeh' la 'ah'-ul tau, atunci accepta acest raspuns si schimba SD-ul tau in 'eeh'. Daca elevul raspunde la 'mm' cu 'beh', atunci foloseste 'beh' ca SD2. Faptul ca ambele 'ah' si 'mm' [si 'eeh' si 'beh'] suna si arata diferit ar trebui sa faciliteze diferentierea timpurie. Cheia imitarii cu succes este diferentierea dintre sunete deoarece ii permite elevului sa fie atent la similaritatile dintre vocalizarea lui si a ta. Adica, antrenamentul il ajuta pe elev sa potriveasca cei doi stimuli, ceea ce presupune ca elevul aude [diferentiaza, e atent la] ambele vocalizari, a lui si a ta si invata sa le asocieze, o sarcina care nu e usor de stapanit si nu trebuie luata de-a gata.
Deoarece e mai dificil pt. elev sa stapaneasca prima imitare, care duce la mai multe incercari neintarite[nerecompensate] si astfel rezultand frustrare, mixeaza ocazional [ex. la fiecare cinci sau sapte incercari] sarcini pe care le stapaneste si care pot fi reintarite[recompensate], cum ar fi sa imite unduirea. Accesele de furie nu sunt un semn rau decat daca ele interfereaza serios cu vocalizarile elevului sau cu incercarile tale de a ajuta vocalizarile. Asigura-te ca nu intaresti[recompensezi] accesele de furie, cum ar fi ca aceste accese sa-i permita elevului sa scape din situatia de invatare. Imitatia verbala este o abilitate dificil de achizitionat, si accesele de furie pot indica ca elevul este implicat in sarcina de invatare.
Pt. ilustrarea urmatorilor pasi, SD1 este 'ah', si imitarea corecta de catre elev a 'ah'-ului este R1. SD2 este 'mm', si imitarea corecta de catre elev a 'mm'-ului este R2. Te sfatuim sa eviti prefatarea SD-ului cu 'Spune', ca in 'Spune ah', si 'Spune mm'. Sunt trei motive pt. asta. Mai intai, stimulul 'spune' este comun ambelor SD-uri si de aceea duce la diminuarea diferentei dintre SD-uri, facand diferentierea mult mai dificila pt. elev. In al doilea rand, unii elevi imita 'spune' impreuna cu raspunsul corect [ex. 'Spune ah'], si apoi 'spune' trebuie eventual indepartat astfel incat sa nu interfereze cu achizitionarea de catre elev a imitarilor adecvate. In al treilea rand, elevul s-ar putea sa nu stie intelesul cuvantului 'spune'. De acum incolo cuvantul poate fi strain.
PASUL 1
Prezinta SD1 ['ah'] si incurajeaza incercarea R1 ['ah'-ul elevului] folosind ajutor[prompting], diminuarea ajutorului, si intarire[recompensa] diferentiata. Stabileste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate. Pt. a fi reintarit, R1 elevului trebuie sa sune destul de aproape de SD1 al tau astfel incat adultii care asista sa-l recunoasca ca pe o imitare, si trebuie sa aiba loc in scurt timp [in 5 secunde] dupa SD1 tau.
PASUL 2
Prezinta SD2 ['mm'], ajuta[prompting], si du incercarea R2 la stapanire [9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate]. Anticipa ca atunci cand treci la SD2 ['mm'], elevul s-ar putea sa raspunda cu R1 ['ah'] deoarece acesta este cel mai recent raspuns intarit[recompensat]. Este important ca R2 ['mm'] sa fie o aproximare foarte buna a SD2 si foarte diferit de R1 ['ah']. Daca sunetele nu sunt distinse foarte clar, fa-ti timp sa modelezi claritatea lor decat sa te grabesti sa treci la sunete noi. Daca vocalizarile nu sunt modelate ca sa sune diferit una de alta, ele se pot combina intr-un sunet cum ar fi 'mah'. Daca se intampla asta, diferentierea dintre R1 si R2 va fi dificila in Pasul 3. Noteaza ca Pasul 3 necesita lucru fara intermedieri si familiar cu procedurile de invatare diferentiata [Capitolul 16].
PASUL 3
Mixeaza si intareste diferit SD1-R1 si SD2-R2. Daca SD2-R2 ['mm'] a fost prezentat si intarit ultimul, sunt sanse ca elevul sa dea R2 cand prezinti SD1 ['ah']. Pt. a evita aceasta eroare, ajuta si restabileste imitarea raspunsului corect la SD1 [3 imitari corecte neajutate la rand], apoi treci la SD2, ajuta si restabileste R2 [3 imitari corecte neajutate la rand]. Treci inapoi la SD1 si restabileste R1.
Pe masura ce treci de la una la alta intre SD1 si SD2 si folosesti intarire diferita, elevul invata in mod gradat sa diferentieze intre cele doua SD-uri lucru evidentiat de faptul ca face mai putine greseli si are nevoie de mai putin ajutor de fiecare data cand treci de la un SD la altul. Cu alte cuvinte, cu fiecare succesiune contrastanta a SD-urilor, elevul devine din ce in ce mai capabil sa spuna sunetele ['ah' si 'mm'], pe de-o parte prin intarirea SD1-R1 si SD2-R2 si fara intarirea SD1-R2 si SD2-R1. Pe masura ce forta asocierilor corecte creste, poti stabili criteriul de achizitionare ca fiind descresterea numarului de raspunsuri corecte succesive, cum ar fi trecerea de la 3 la rand, la 2 la rand si in final la 1, inainte de a schimba SD-urile. Asta se face pt. a evita intarirea neadecvata a elevului de a repeta acelasi raspuns [perseverenta], un pattern[model] de raspuns care interfereaza cu stapanirea de catre elev a contrastului[diferentierii] intre SD1 si SD2. Pt. a te asigura ca diferentierea dintre SD1 si SD2 este completa, introdu rotatia aleatorie dupa ce elevul raspunde corect la alternanta sistematica dintre SD1 si SD2 dupa o singura incercare a fiecarui SD. Rotatia aleatorie trebuie facuta pt. a elimina indiciile straine care pot rezulta in invatarea de catre elev a strategiei corect-stau, incorect-schimb, mai degraba decat a diferentierii.
Nu uita ca prima diferentiere dintre sunete este cel mai greu de stapanit de catre elev. De aceea, odata ce este complet stapanita diferentierea dintre SD1 si SD2 [9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate si cu SD-urile prezentate in rotatie aleatorie], noi recomandam ca aceasta diferentiere sa fie exersata o data la fiecare ora de predat normal in urmatoarele 4, 5 zile, permitandu-i elevului sa aiba acces la o intarire foarte buna. Dupa asta, generalizeaza diferentierea intre profesori si in mai multe situatii. Predarea in diferite parti ale casei, afara, si asa mai departe, permite achizitiilor sa fie imprastiate in diferite medii, altele decat formatul initial de invatare. Cu fiecare noua situatie [profesor sau mediu], se poate produce o pierdere in stapanirea achizitiilor, fiind nevoie de ceva ajutor[prompting] pt. a restabili stapanirea. Pt. a ajuta la reducerea pierderilor din stapanire, asigura-te ca fiecare profesor adera in mod consecvent la procedurile de predare stabilite de comun acord inainte, si fii sigur ca intaririle eficiente sunt intotdeauna folosite. Continua generalizarea acestei portiuni a programului timp de 2 pana la 3 saptamani.
PASUL 4
Dupa 2 pana la 3 saptamani de repetare a diferentierii intre SD1 si SD2 printre profesori si in mai multe medii si dupa mixarea acestei diferentieri cu alte sarcini, introdu al treilea sunet, SD3. SD3 trebuie sa fie cat mai diferit posibil de SD1 si SD2, si in acelasi timp sa fie un sunet pe care elevul il poate stapani. Dupa cum s-a afirmat deja, diferentele individuale dintre elevi impiedica identificarea unui sunet anume pt. toti elevii. S-ar putea sa fie mai sigur sa alegi al treilea sunet din lista sunetelor facute in Fazele 1 si 2. 'Duh', 'oh', si 'puh' sunt exemple de sunete care indeplinesc criteriul de a fi stimuli cu proprietati diferite atat vizual cat si auditiv fata de SD-urile folosite in ilustrarile noastre despre predarea diferentei dintre 'ah' si 'mm'.
PASUL 5 [si dupa]
Preda SD3 asa cum au fost predate primele doua SD-uri. Odata ce SD3 este stapanit in cele mai multe incercari, mixeaza sistematic SD3 cu SD1 si apoi cu SD2 in timp ce pastrezi diferentierea dintre SD1-SD2. Incepe rotatia aleatorie a SD-urilor de indata ce elevul raspunde corect la fiecare SD alternat sistematic, dupa o singura incercare. Lucreaza pana la stapanirea celor trei diferentieri inainte de a introduce SD4 si alte sunete noi.
Arii de dificultate
Daca folosesti o procedura de ajutor vizual [din Programul de Imitatie Nonverbala], prin exagerarea miscarilor gurii atunci cand vocalizezi sunetele, elevul iti poate imita miscarile dar nu vocalizarea exacta, de exemplu, a pronunta mai degraba 'eh' decat 'ah' ca raspuns la SD1. Daca se intampla asta, schimba SD1 in 'eh' pt. a se potrivi cu sunetul elevului. In aceasta faza este importanta diferentierea dintre SD1 si SD2, si nu sunetele folosite. Asigura-te ca inlaturi[micsorezi] ajutorul vizual.
Este dificil de specificat cand trebuie sa incetezi predarea unui sunet anume [ex. SD1 'ah', sau alt sunet] si sa treci la alt sunet. Totusi, lipsa aparitiei vreunui progres in ce priveste stapanirea, dupa 100 pana la 200 de incercari este de obicei un criteriu sigur. Prin nici un progres, noi intelegem nici o aproximare. Te poti intoarce la sunetul dificil intr-o etapa ulterioara. Daca esuezi in a face progrese cu SD1 folosind ajutor vizual, intrerupe acest SD pt. moment si treci mai departe la un sunet care poate fi ajutat[prompted] manual. De exemplu, treci la un sunet ca 'mm', pe care il poti ajuta manual, in parte, prin tinerea impreuna a buzelor elevului atunci cand el vocalizeaza. De asemenea poti testa abilitatea elevului de a imita alte sunete folosind ajutor diferit.
Daca elevul poate imita un sunet [ex. 'ah' sau 'eh'] dar esueaza in a face progrese in imitarea unui al treilea sunet, treci la un stimul contrastant[diferit] cum ar fi sa te imite pe tine cum faci[sufli] baloane. Diminueaza baloanele si foloseste acest SD ajutator ca un SD contrastant in procedurile de invatare a diferentierii. Pt. ca diferentele individuale sunt enorme, este bine sa ramai flexibil in ceea ce priveste stabilirea sunetelor tinta si in ceea ce priveste mijloacele prin care aceste sunete sunt ajutate[prompting]. De exemplu, suflatul baloanelor nu foloseste ca un ajutor eficient pt. un elev caruia in schimb ii place sa stinga chibrituri [poate ca feedback-ul vizual dat de tremuratul flacarii constituie un intaritor senzorial]. Pasii de antrenament sunt urmatorii: a] Profesorul sufla si prezinta in acelasi timp elevului chibritul in care sa sufle. Profesorul intareste suflatul elevului cu aprobare sociala, b] Profesorul continua sa prezinte incercari dar diminueaza ajutorul, prezentand elevului chibritul fara flacara. Elevul sufla si este intarit[recompensat], c] Dupa mai multe incercari succesive mana profesorului e inca prezenta, dar chibritul a fost treptat ascuns in spatele degetelor profesorului. Elevul continua sa sufle si va fi intarit. In final, mana profesorului va disparea, suflatul elevului fiind adus sub controlul SD-ului profesorului. Adica, elevul invata sa imite suflatul profesorului si acest raspuns a fost apoi folosit ca stimul contrastant in predarea imitarii sunetelor. Nu uita, ca este esentiala diferentierea de catre elev intre propria lui vocalizare si cea a profesorului, si procedurile de remediere [sau de preantrenament] pot fi de ajutor in achizitionarea de catre elev a acestor diferentieri.
Modelarea
Pe masura ce elevul progreseaza in antrenamentul imitarii, devine din ce in ce mai important ca imitarile facute de elev sa se potriveasca cat mai mult posibil cu vocalizarile tale. Este foarte posibil ca acuratetea imitarilor sa varieze de-a lungul incercarilor. De aceea, dupa ce elevul dovedeste o aproximare a SD-ului tau, de incredere dar grosolana, incepe modelarea acestui raspuns pt. a se apropia si mai mult de SD-ul tau. In mod specific, la o incercare data, intareste raspunsul elevului doar daca iti aproximeaza SD-ul mult mai bine decat ultimul raspuns intarit. Daca elevul nu face aproximari ale SD-ului atat de bine incat sa primeasca intariri[recompense] in urmatoarele 3 sau 4 incercari, intoarce-te si intareste o aproximare mai putin buna pt. a preveni disparitia vocalizarilor elevului si pt. a-l ajuta pe elev sa nu-si piarda interesul in sarcina de imitare. De asemenea, daca elevul primeste intarire[recompensa] prea putina, este posibil ca el sa aiba accese de furie. Fii atent cand dai 'Nu-uri' informationale ca niste consecinte in acest program deoarece aceste consecinte folosite mai devreme in Programul de Imitatie Verbala pot duce la descurajarea vocalizarilor elevului. Daca aproximarile elevului nu sunt destul de corecte pt. a fi intarite pozitiv, ia in considerare retinerea intaririi[recompensei] si repetarea SD-ului.
Motivarea
Programul de Imitatie Verbala poate fi foarte stresant pt. elev. De aceea, introdu SD-uri din programele stapanite cum ar fi Potrivirea, Imitatia Nonverbala, sau Limbajul receptiv la fiecare 5 sau 7 probe, ca sa-l intaresti mult pe elev pt. cooperare si ca sa ajuti la mentinerea implicarii elevului. Incearca sa nu depasesti cinci probe la rand neintarite inainte de a introduce o sarcina stapanita si mentine sesiunile scurte [nu trebuie sa depaseasca 5 minute]. Nu uita sa variezi intaririle folosite la fiecare sedinta[sitting], mai ales daca nici o intarire nu e puternica in mod deosebit. Termina fiecare sedinta[sitting] cu intarire[recompensa] pt. un raspuns corect. Terminarea in mod accidental a unei sedinte la un raspuns corect va oferi o dubla intarire: parasirea unei situatii dificile si castigarea accesului la ceva comestibil, la o jucarie sau la o activitate favorite. Terminarea in mod accidental a unei sedinte la un raspuns incorect poate duce la intarirea, si deci fortificarea, unui raspuns incorect.
Mentinerea unei rate mari de vocalizare
Nu uita sa intaresti vocalizarile spontane din Faza 1 si 2 pt. a mentine producerea de catre elev a acestor sunete. Astfel, daca elevul vocalizeaza intre sedintele Fazei 3 ale antrenamentului imitarii verbale sau in timpul altor programe, intareste asemenea vocalizari, de exemplu prin a spune 'Bine vorbit', in timp ce zambesti. Totusi cele mai bune recompense trebuie pastrate pt. imitarile corecte, pt. a mentine elevul motivat sa faca sarcini de imitare mai dificile mai degraba decat sa vocalizeze spontan.
Pierderea stapanirii atunci cand se generalizeaza
Anticipa ca unii elevi pot fie sa se opreasca din a raspunde sau sa inceapa sa faca erori atunci cand e introdus un nou profesor sau cand situatia de invatare a fost schimbata intr-un mediu diferit. Daca apar dificultati atunci cand e introdus un nou profesor, introdu-l treptat asezandu-l langa profesorul familiar care prezinta SD-urile. Apoi, cu ambii profesori stand unul langa altul, pune-l pe noul profesor sa dea SD-urile in acelasi timp cu profesorul familiar. Apoi, daca e mentinuta stapanirea, elimina-l complet pe profesorul familiar. Daca relativa bruschete a ultimului pas duce la un raspuns incorect al elevului, elimina-l pe fostul profesor mai treptat punandu-l sa se indeparteze de pozitia initiala cate un pas sau doi, dupa fiecare cateva SD-uri.
Pt. a evita deteriorarea raspunsurilor corecte atunci cand se fac incercarile de generalizare a raspunsurilor in mai multe medii, schimba mediul in pasi gradati. Asta se poate face prin indepartarea de aranjamentul initial al mesei si scaunelor, mai intai parasind masa dar pastrand scaunele, apoi mutandu-va pe alte scaune, apoi pe podea, apoi in diferite parti ale camerei initiale, apoi pe holul din imediata apropiere, si asa mai departe. Nu uita ca elevii cu intarzieri in dezvoltare nu sunt singurii care au dificultati la generalizare; chiar si persoanele cu dezvoltare tipica dovedesc probleme in generalizarea comportamentelor in mai multe medii. Copiii nu se comporta intotdeauna in public in felul in care se comporta acasa. Un mod de a asigura discontinuitatea oricarui comportament individual este sa schimbi repede persoanele si mediile fizice care il inconjoara.
Ce sa astepti
Pregatestete ca imitarea primelor doua sunete sa fie cea mai dificila, cu o crestere treptata a gradului de stapanire la urmatoarele sunete introduse. Pt. acei elevi care incep Programul de Imitatie Verbala deja cu exprimarea unor cuvinte sau imitarea unor sunete sau cuvinte [desi poate ocazional], gradul de stapanire tinde sa fie mai rapid decat pt. aceia care nu au o istorie a vocalizarilor. Daca un elev poate exprima un cuvant inainte de antrenamentul de imitare, atunci acest elev demonstreaza deja capacitatea de a asculta la si de a potrivi raspunsurile verbale. Nu exista totusi nici o dovada ca acei elevi care au imitat vocalizarile parintilor si apoi s-au oprit cand aveau aproximativ 18 pana la 24 de luni, vor invata sa stapaneasca imitatia verbala mai devreme decat cei care nu au imitat niciodata vocalizarile.
Unul din cele mai promitatoare semne are loc atunci cand, la un moment dat in timpul antrenamentului de imitatie verbala, elevul incepe sa imite spontan cuvinte pe care le aude in sedintele de zi cu zi sau instructiunile profesorului in alte programe care se pot derula concomitent cu programul prezent, cum ar fi 'stai jos' sau 'arata genunchiul'. Asta face dovada faptului ca elevul devine ecolalic si ca potrivirile dintre vorbirea elevului si cea a profesorului au capatat proprietati intaritoare[recompensante] pt. elev.
Noteaza ca unii oameni devin ingrijorati de aparitia vorbirii ecolalice si incearca sa o descurajeze deoarece o considera un simptom al autismului. Este o greseala sa o descurajezi sau sa incerci sa o schimbi, decat mult mai tarziu in tratament cand prezenta ecolaliei poate impiedica cursul si alte integrari. Este posibil ca toate persoanele sa faca ecolalie[repete] dupa vorbirea altora, dar sa faca asta in soapta[ca in vorbirea privata], fiind invatati sa nu gandeasca cu voce tare. Deocamdata, considera imitatia ca devenind ea insasi recompensa; elevului ii place sa vorbeasca si a devenit mai putin dependent de recompensa extrinseca data de adult. Unii elevi pot fi ecolalici si astfel sa fie deja capabili sa imite cuvinte si lanturi de cuvinte inainte de a intra in tratament. Totusi, astfel de elevi s-ar putea sa nu imite[sa faca ecolalie] cuvintele profesorului atunci cand sunt rugati sa faca asta si pot avea probleme semnificative in a invata sa imite cuvintele profesorului atunci cand le sunt prezentate aceste cuvinte in Programul de Imitatie Verbala. Poate ca ecolalia spontana nu are aceleasi proprietati ca imitatia vocala predata in prezentul program.
Totusi un semn incurajator poate fi gasit in Programul de Imitatie Verbala, atunci cand examinam natura erorilor elevului deoarece aceste erori arata catre origini ale invatarii rationale. De exemplu, sa presupunem ca elevul exerseaza cele trei imitatii 'ah', 'mm' si 'eeh'. Inainte de stapanire, elevul 'incurca' raspunsurile, astfel daca profesorul prezinta SD1 ['ah'], elevul s-ar putea sa nu raspunda cu R1 ['ah'] ci mai degraba cu R2 ['mm'] sau cu R3 ['eeh']. Adica elevul face asocieri gresite. Asta se intampla deoarece SD1 ['ah'] exercita o anumita putere [forta de asociere] asupra lui 'mm' sau 'eeh'. Lucrul acesta e cunoscut in literatura de specialitate ca generalizarea stimulului. In limbajul de zi cu zi, se poate spune ca elevul incearca, prin strategia incercare-si-eroare, sa nimereasca raspunsul corect. Acesta trebuie vazut ca un fenomen normal. Prin continuarea antrenamentului de diferentiere, profesorul retine intarirea[recompensa] la asocierile incorecte [ex. SD1-R3, SD3-R2] si astfel le slabeste. In acelasi timp, profesorul intareste si fortifica asocierile corecte [SD1-R1, SD2-R2, si SD3-R3] pt. a concura cu asocierile incorecte. Adesea, cu fiecare noua imitatie stapanita, numarul total al erorilor descreste pana cand imitarile vocalizarilor profesorului sunt facute fara greseala dupa prima lor prezentarea. Tehnic vorbind, asta se refera la generalizarea imitarii.
Spune 'Nu-uri' informationale si retine intarirea[recompensa] daca elevul nu imita sunetele pe care le spui sau daca aproximarile date de elev sunt sub criteriul standard pe care l-a atins anterior. Nu face 'Nu-urile' tari si aversive. Trebuie date calm si nu trebuie sa sune furios, frustrant, sau dezamagitor, ci mai degraba trebuie date ca feedback informational astfel incat elevul sa stie ca raspunsul sau a fost incorect si ca trebuie sa incerce din nou dupa urmatorul SD, ca sa poata obtine recompensa. Dupa ce elevul stapaneste imitarea a aproximativ 8 pana la 10 sunete [ex. 5 vocale cum ar fi 'ooh', 'eeh', 'ah', 'u', 'oo' si 2 pana la 3 consoane cum ar fi 'm', 'd' si 'b'], incepe Faza 4, modeland primele silabe si cuvinte simple. In acelasi timp, introdu probe din Faza 3 pt. a introduce noi sunete. Este important sa predai fiecare nou sunet pana la stapanirea lui, cate unul pe rand, decat sa introduci mai multe sunete odata.
FAZA 4
IMITAREA COMBINATIILOR DE CONSOANA-VOCALA
IMITAREA PRIMEI COMBINATII
Odata ce elevul invata sa imite primele sale 8 pana la 10 sunete, inclusiv vocale si unele consoane, invata-l pe elev cum sa uneasca aceste sunete in cuvinte simple sau sa combine consoanele si vocalele in moduri de care va fi nevoie mai tarziu pt. a construi cuvinte. Combinatiile de consoana-vocala si cuvintele simple cum ar fi 'ma', 'mu', 'bah', 'duh', 'mama', si 'dada' sunt exemple de SD-uri cu care poti incepe. In pasii urmatori, procedurile de imitare, modelare si inlantuire sunt revizuite pt. a te ajuta sa le folosesti interactiv ca sa construiesti combinatii de consoana-vocala.
Cand sa predai si cum sa progresezi
Pastreaza majoritatea sesiunilor de imitatie verbala pt. orele de dimineata cand se pare ca majoritatea elevilor au o rata de invatare maxima. Tine sedintele aproximativ 1 pana la 5 minute, introducand in timpul sedintelor si sarcini stapanite. Da elevului o pauza de joaca de 2-3 minute intre sedinte si introdu printre sedinte, programe care predau abilitati pe care elevul le poate stapani mai usor decat pe cele implicate in Programul de Imitatie Verbala [ex. Imitatie nonverbala sau Instructiuni receptive].
Odata ce elevul poate imita intre 5 si 10 sunete consecvent, poti incepe sa folosesti un 'Nu' informational.
Modelarea
Cativa elevi imita cu succes o combinatie de consoana-vocala, de prima data cand profesorul da SD-ul. Alti elevi fac o aproximare a combinatiei de la primele incercari, si profesorul poate folosi atunci modelarea la incercarile ulterioare pt. a-l ajuta pe elev sa aproximeze mai bine SD-ul profesorului. Cel mai probabil ca vor mai fi imitatii imperfecte in timpul antrenamentului[training-ului], si va trebui sa folosesti procedurile de modelare pt. a-l ajuta pe elev sa-si imbunatateasca anumite imitatii. De exemplu, tu poti spune 'muh' in loc de 'mah'-ul tau sau sa spui 'deh' in locul 'dah'-ului tau. Pt. a incepe modelarea, repeta SD-ul timp de mai multe incercari si intareste raspunsul elevului la o incercare data daca iti aproximeaza combinatia la fel de aproape sau si mai aproape decat ultimul raspuns intarit. Modeleaza in pasi care nu sunt mai mari decat cei care mentin intarirea si succesul elevului. Ajuta-l[promping] pe elev de cate ori e posibil, facilitand aproximarea. Continua procedura de modelare pana cand aproximarea de catre elev a combinatiei este destul de clara pt. a fi inteleasa de alti oameni. Nu uita ca raspunsul elevului trebuie sa fie cat mai aproape posibil de SD-ul tau. Altfel, elevul nu va reusi sa invete sa potriveasca SD-ul tau sau sa diferentieze intre SD-urile tale. De asemenea nu uita ca expunerea la similaritatea dintre stimulii auditivi[ai tai si ai elevului] va ajuta la stabilirea similaritatii ca un eveniment intaritor pt. elev si va ajuta la dezvoltarea generalizarii si a imitatiilor spontane.
Procedurile de modelare functioneaza doar daca exista vreo similaritate initiala intre vocalizarile tale si ale elevului. De cele mai multe ori, si in mod special la SD-urile complexe, raspunsul elevului nu va fi o aproximare atat de buna a SD-ului tau, incat sa permita modelarea. In astfel de cazuri, cuvantul sau combinatia ta de sunete vor trebui sa fie impartite in parti pe care elevul le poate imita si apoi combinate prin inlantuire.
Inlantuirea
In inlantuire, un proces de invatare introdus in Capitolul 10, doua sau mai multe raspunsuri sunt 'inlantuite' in asa fel incat atunci cand apare un raspuns, va urma si al doilea. Tehnic vorbind, un raspuns genereaza stimul pt. al doilea raspuns. Lantul poate fi compus din unitati simple, astfel incat 'm' sa-l genereze pe 'a' pt. a forma silaba 'ma'. Intr-un exemplu care implica cumva stimuli mai complecsi, raspunsul 'ma' il poate face pe elev sa repete 'ma' pt. a forma cuvantul 'mama'. Prin folosirea procedurilor de inlantuire, cuvintele separate sunt construite mai tarziu in combinatii din ce in ce mai complexe cum ar fi frazele si propozitiile.
Pt. a inlantui sunete, o anumita combinatie de sunete trebuie impartita in sunetele care o compun si pe care elevul le poate deja imita, si apoi fiecare sunet trebuie prezentat ca o incercare separata. Astfel, combinatia 'mah' poate fi impartita in 'm' si 'ah'. Elevul trebuie sa imite fiecare componenta atunci cand e prezentata, si trebuie intarit pt. repetarea fiecarei componente. Apoi diminueaza usor timpul dintre prezentarile fiecarei componente si eventual ofera intarire la completarea accidentala de catre elev a ambelor componente ca un singur raspuns.
Pt. a ilustra urmatorii pasi, SD1 si R1 sunt reprezentate de 'm' si SD2 si R2 sunt reprezentate de 'ah'. Se presupune ca elevul a invatat deja sa imite corect SD1 si SD2.
PASUL 1
Prezinta SD1 ['m'] si intareste[recompenseaza] raspunsul corect.
PASUL 2
Prezinta SD2 ['ah'] si intareste raspunsul corect.
PASUL 3
Prezinta SD1 si treci la pasul urmator [4] de indata ce elevul incepe sa raspunda.
PASUL 4
Prezinta SD2 si intareste raspunsul corect.
In Pasul 3 nu intari dupa R1 corect al elevului ci mai degraba prezinta imediat SD2. Retinerea recompensei pt. R1 si prezentarea imediata a recompensei pt. raspunsul corect la SD2 ar trebui sa ajute aparitia combinatiei 'm-ah'. Recompensa poate fi apoi data la diminuarea treptata a timpului dintre cele doua sunete ['m' si 'ah'] pana cand elevul este capabil sa raspunda corect la sunetele date ca un singur SD['mah'].
Faptul ca elevul invata sa raspunda cu 'mah' la 'mah'-ul tau nu inseamna ca el chiar iti imita 'mah'-ul. Diferentiind 'mah' cu o alta combinatie de sunete, poti stabili daca elevul imita SD-ul sau mai degraba memoreaza un raspuns. Din nou, invatarea diferentiata este cheia succesului tau ca profesor si pt. realizarea cu succes de catre elev a stapanirii.
Imitarea celei de-a doua combinatii
A doua combinatie de consoana-vocala trebuie sa fie foarte diferita de prima combinatie, si in ceea ce priveste sunetele si in ceea ce priveste miscarile gurii. De exemplu, daca prima combinatie invatata este 'mah', o buna alegere pt. a doua combinatie ar fi 'beebee'. A doua combinatie, ca si prima, trebuie sa provina din lista de sunete pe care le-ai auzit frecvent si trebuie sa fie compusa din sunete pe care elevul le poate imita separat. Aceasta combinatie trebuie predata in acelasi fel in care a fost predata prima combinatie. Asigura-te sa continui repetarea combinatiilor stapanite pe masura ce fiecare noua combinatie e introdusa, ajutand la mentinerea acestor raspunsuri in timp ce lucrezi la noi combinatii.
Dupa stapanirea celei de-a doua combinatii, prezentata singular, incepe antrenamentul de diferentiere intre primele doua combinatii. Lucreaza pana la stapanirea lui SD1-R1 ['mah'], apoi treci la Pasul 2 si lucreaza pana la stapanirea lui SD2-R2 ['beebee']. In Pasul 3, mixeaza SD1 si SD2 folosind recompensa diferita pana cand SD-urile sunt prezentate in rotatie aleatorie. Continua sa mixezi SD-urile pana cand elevul raspunde corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari neajutate. Asa cum s-a facut si mai devreme, fixeaza diferentierea dintre SD1 si SD2 prin generalizarea ei printre profesori si medii, in urmatoarele 4-5 zile.
De la a treia pana la a opta combinatie
Introdu urmatoarele sase combinatii [ex. 'da' sau 'dada', 'up', 'pa' sau 'papa', 'me'] in acelasi fel in care au fost introduse si primele doua combinatii. De fiecare data cand o noua combinatie e achizitionata, aceasta combinatie trebuie rotata aleatoriu cu toate celelalte combinatii stapanite anterior. De exemplu, daca elevul stapaneste sapte combinatii diferite si a opta este gata pt. rotatia aleatorie, mixeaza a opta combinatie cu combinatiile 1 si 4 prima data cand faci rotarea prezentarilor, cu combinatiile 5 si 7 a doua oara cand sunt rotate SD-urile, si asa mai departe. Asta ajuta la mentinerea stapanirii combinatiilor anterioare sau la restabilirea lor. Odata ce elevul stapaneste sase pana la opt combinatii, treci mai departe la constructia de cuvinte urmand procedurile prezentate in Faza 5. Combinatiile pe care elevul le exerseaza in faza curenta pot contine deja cuvinte cunoscute [cum ar fi 'me'(mie)] sau pot fi folositoare in predarea cuvintelor [ex. folosirea lui 'mah' ca piatra de temelie pt. predarea cuvantului 'mama']. Desi imitarea majoritatii cuvintelor este mai complexa decat combinatiile invatate in aceasta faza, principiile implicate in invatarea elevului sa imite cuvinte sunt aceleasi ca cele folosite pt. a invata imitarea sunetelor si combinatiilor.
Pt. a facilita invatarea de catre elev a imitarii cuvintelor, poate fi util sa diferentiezi intre lanturile omogene si cele heterogene. 'Mama', 'papa', si 'dada' sunt exemple de lanturi omogene [se repeta aceleasi combinatii]. 'Cookie'(prajitura), 'table'(masa), si 'baby'(bebelus) sunt exemple de lanturi heterogene [sunt combinate sunete diferite]. Sunt mai multe sanse ca lanturile omogene sa fie mai usor de stapanit; de aceea, este recomandat ca acest tip de combinatii sa fie introduse primele.
Noteaza ca atunci cand ne referim la cuvinte, nu sugeram ca elevul stie sensul cuvintelor pe care le imita. De exemplu, daca elevul achizitioneaza imitarea cuvantului 'mama', probabil ca nu stie ce inseamna acest cuvant. Sensul cuvintelor este predat separat in programele limbajului receptiv si expresiv.
Arii de dificultate
Daca elevul are dificultati in achizitionarea unui lant [ex. lantul 'mah'], incearca urmatoarele variatii. Prezinta SD1 ['m']. Dupa ce elevul raspunde cu 'm', nu prezenta SD2 ['ah'] ci mai degraba fa o pauza si uitate expectativ la elev[ca si cum ai astepta ceva], asteptand sa se produca R2 ['ah']. Pauza poate functiona ca un ajutor[prompt]. Daca R2 are loc in primele 5 secunde ale SD2, recompenseaza-l din plin pe elev. Motivul pt. care prezinti doar 'm' in loc de combinatia 'mah' este ca daca faci asa, cresti posibilitatea ca elevul sa raspunda la SD cu 'm' si in pauza cu 'ah' si descresti posibilitatea ca elevul sa raspunda la 'mah' ca un SD, doar cu 'ah'. Deoarece 'ah' este cel mai recent sunet pe care il aude elevul atunci cand tu spui 'mah',cel mai probabil acesta este sunetul care va fi emis. Cu alte cuvinte, 'ah'-ul din 'mah' este posibil sa blocheze 'm'-ul spus de elev. Pauza creste posibilitatea ca elevul sa le spuna pe amandoua si 'm'-ul si 'ah'-ul, spunand 'mah'.
Pauza de dupa 'm' poate fi considerata ca un ajutor pt. 'ah'-ul spus de elev. Daca pauza esueaza, adauga un ajutor vizual dupa 'm', deschizandu-ti gura in timp ce te uiti expectativ la elev. Elimina treptat ajutorul vizual si treci la folosirea pauzei ca ajutor[prompt]. Diminueaza ajutorul in timpul incercarilor ulterioare pana cand elevul raspunde corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari neajutate. Pana la sfarsitul acestui pas, SD-ul tau trebuie sa fie 'm' si o scurta pauza. Raspunsul corect al elevului trebuie sa fie 'm-ah'.
Odata ce e stapanit pasul anterior, schimba SD-ul in 'mah'. Pt. a minimaliza erorile, prezinta tare 'm' si apoi imediat prezinta 'ah' cat se poate de incet, aproape de neauzit. Prezentand 'ah' repede si cu un volum mic si neintarindu-l pe elev pt. repetarea doar a 'ah'-ului, elevul este invatat sa nu sara peste 'm' si sa nu repete doar 'ah'. Intareste-l pe elev din plin pt. spunerea lui 'mah' atunci cand tu spui tare 'm' si foarte incet 'ah'. Creste treptat volumul lui 'ah' in incercarile urmatoare, pana cand elevului ii este prezentata in cele din urma, intreaga combinatie ['mah'] cu un volum constant. Viteza cu care 'ah' este crescut la un volum normal este determinata de elev; in mod ideal ar trebui crescuta indeajuns de gradat astfel incat elevul sa nu faca greseli dar destul de repede astfel incat elevul sa nu devina dependent de ajutor[prompt].
FAZA 5: IMITATIA CUVINTELOR
Primul cuvant
Foloseste 3 criterii in alegerea cuvantului initial pe care vrei sa-l imite elevul. Primul, alege un cuvant compus dintr-o combinatie de sunete care ii va facilita elevului imitatia cuvantului. De exemplu, 'mama' sau 'tata' trebuie alese doar daca elevul poate imita sunetele care compun cuvantul. Cum ar fi 'prajitura', trebuie ales doar daca elevul poate imita 'pra', 'ji' si 'tu', 'ra'. Cum am mentionat mai devreme, deoarece 'prajitura' reprezinta un lant heterogen, poate fi mai greu de invatat decat 'tata' sau 'mama', care sunt lanturi omogene. Al doilea, alege un cuvant care va suna diferit de cel de-al doilea cuvant pe care il va invata, pt. a facilita diferentierea (si imitatia ulterioara). In al treilea rand, de cate ori e posibil, alege un cuvant pe care elevul sa-l poata folosi in viata lui de zi cu zi pt. a obtine lucrurile pe care le vrea. De exemplu, 'deschide' poate fi folosit de elev pt. a cere unui adult sa deschida o usa. Cuvinte similare pot fi 'joc' pt. a parasi masa de lucru, 'mama' pt. a merge la mama, 'sus' pt. a fi ridicat in aer, si nume de mancare[ex. prajitura, sunca] pt. a obtine mancarea favorita. Nu e neobisnuit ca unii elevi sa foloseasca cu mare fidelitate aceste cuvinte care duc la intariri puternice cum ar fi mancarea sau plecatul de la masa de lucru.
Urmatoarele cuvinte sunt exemple de combinari de sunete care ar putea fi folosite la inceput:
'mama', 'tata', 'pa-pa', 'sus', 'baby[copil]', 'tummy[burtica]', 'doggy[catel]', 'cookie[prajitura]', 'shoe[pantof]', 'nose[nas]', si 'cup[cana]'. Retine ca cele cu consoane guturale ca 'cookie[prajitura]', si cele care cer lanturi heterogene sunt destul de dificil de stapanit.
Modelarea
Incepe prin a explora cuvinte sau aproximari ale cuvintelor pe care elevul le stapaneste deja. De exemplu, pt. primele incercari, da o comanda[SD] ex. 'mama' si modeleaz-o intarind orice aproximare care include sunetele principale ale cuvantului. Cum ar fi 'ma', 'mam', 'am', sau 'mum', care sunt initieri adecvate ale aproximarii cuvantului 'mama'. In acelasi fel, o adecvare initiala a aproximarii cuvantului 'tata' este 'tati'. Pt. a dezvolta o aproximare, ai putea sa imparti un cuvant in silabe pe care elevul le stapaneste deja si sa exersezi aceste silabe separat. De exemplu, daca elevul continua sa imite 'baba[coco]' cand profesorul prezinta 'baby[copil], scoate sunetul 'bee[pil]' si exerseaza-l separat, si mai tarziu adauga-l la cuvantul 'baby[copil]'.
Pt. a modela cuvintele, urmeaza aceleasi proceduri folosite pt. a modela combinatiile din FAZA 4:
Intareste raspunsul elevului la o cerinta doar daca a facut o aproximare a cuvantului la fel de buna sau mult mai buna decat cea de la ultimul raspuns intarit. De exemplu, daca raspunsul tinta e 'mama' si elevul raspunde initial cu 'mah', intariti raspunsul. Daca la urmatoarea incercare elevul raspunde doar cu 'm', nu intariti deoarece 'm' este mult mai putin decat aproximarea 'mah'. Odata ce 'mah' e stabilizat, incearca sa nu mai intaresti pt. a testa o aproximare mai buna cum ar fi 'mam', 'mom', sau 'maha'. Retinerea intaririi este probabil sa provoace o crestere a vocalizarii. Daca apare o aproximare mai buna, intariti elevul. Retinerea intaririi pt. aproximari neadecvate il poate face pe elev sa incerce mai mult pt. a se apropia de raspunsul tinta. Daca performantele elevului se deterioreaza, revin-o si intareste sunetele mai simple[cum ar fi 'm'] pt. a reinstala raspunsul elevului. Este aproape inevitabil ca performantele elevului sa nu aiba urcusuri si coborasuri in timpul modelarii, dar tu trebuie sa folosesti intarirea intr-o maniera care asigura mai multe urcusuri decat coborasuri.
Continua procedura modelarii pana cand aproximarile de cuvinte ale elevului sunt destul de clare pt. a fi intelese de majoritatea oamenilor. Raspunsurile elevului nu trebuie sa fie perfecte la inceput, dar ele trebuie sa fie modelate pt. a fi cat mai perfecte posibil. Obtine maximul de profit din antrenamentul imitarii, asemanarea dintre pronuntia elevului si cea a profesorului trebuie sa fie cat mai exacte. Altfel, asemanarea nu va deveni o intarire pt. elev, si atunci elevul va depinde de intarirea extrinseca cum ar fi mancarea si premiile, pt. a-si pastra achizitiile din limbaj. Daca modelarea esueaza in a produce aproximari mai bune ale cuvintelor, dute la inlantuire.
Inlantuirea
Elevul poate esua in aproximarea comenzilor[SD-uri], oferindu-ti insuficiente ocazii pt. a-i modela raspunsurile. De exemplu, elevul poate esua in imitarea unuia sau a mai multor sunete care formeaza cuvantul, aproximand in mod neadecvat cuvantul[ex. elevul poate spune'ah', la 'tata' sau 'catel']. In cazul acesta, cuvantul trebuie construit folosind o procedura de inlantuire. Imparte cuvantul in sunetele componente si prezinta fiecare sunet ca o incercare separata cum ai facut cu combinarile de sunete. De exemplu, 'papa' trebuie impartit in 'p' si 'ah', apoi 'pah', apoi 'pah-pah', si in final 'papa'. Asta este inlantuire 'p' si 'ah' impreuna sa formeze 'pah'[fa SD1 'p' si SD2 'ah']. Apoi inlantuie 'pah' si 'pah' impreuna sa formeze 'papa'[fa SD1 'pah' si SD2 'pah']. S-ar putea sa fie de ajutor sa oferi pasii de invatare in detaliu chiar daca aici e o incalcare considerabila a pasilor descrisi in FAZA 4.
- PASUL 1
Prezinta SD1 ['P'] si intareste raspunsul corect.
214 Limbaj expresiv
- PASUL 2
Prezinta SD2 ['ah'] si intareste raspunsul corect.
- PASUL 3
Prezinta SD1 si treci la urmatorul pas deindata ce elevul incepe sa raspunda.
- PASUL 4
Prezinta SD2 si intareste raspunsul corect.
Repeta aceasta secventa pana cand nu mai apare nici o pauza intre 'p' si 'ah'. Odata ce elevul stapaneste 'pah', inlantuie 'pah' si 'pah' dupa cum urmeaza:
- PASUL 5
Prezinta SD1 ['pah'] si intareste raspunsul corect.
- PASUL 6
Prezinta SD2 ['pah'] si intareste raspunsul corect.
- PASUL 7
Prezinta SD1 si treci la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda.
- PASUL 8
Prezinta SD2 si intareste rasunsul corect.
- PASUL 9
Prezinta SD3['papa']. Daca elevul raspunde corect, intareste. Daca elevul esueaza in a raspunde corect, repeta Pasii 7 si 8, redu treptat pauza dintre cele doua sunete 'pah' pana cand nu mai ramane nici o pauza intre ele doua, adica elevul imita 'papa'.
Al doilea cuvant
Al doilea cuvant ales trebuie sa fie foarte diferit de primul cuvant. De exemplu, daca primul cuvant invatat este 'papa', 'baby[bebe]' poate fi un al doilea cuvant destul de apropiat [chiar daca e compus dintr-un lant heterogen]. Daca e posibil, al doilea cuvant, ca si primul, trebuie sa provina din lista cuvintelor pe care tu ai auzit ca elevul le spune frecvent sau trebuie sa fie compus din sunete pe care elevul le imita independent. Al doilea cuvant trebuie invatat in acelasi fel in care a fost invatat primul. Poate fi de ajutor sa repeti cuvintele invatate in sitting-uri separate, pe masura ce este introdus un nou cuvant, pt. a ajuta la mentinerea raspunsurilor vechi si pt. a reduce confuzia cand se lucreaza pe cuvinte noi. Dupa ce elevul imita corect al doilea cuvant, pana il stapaneste, incepe antrenamentul de diferentiere intre cele doua cuvinte. Adica, prezinta SD1[ex. 'papa'] si intareste raspunsul R1 al elevului ['papa']. Ajuta [prompt] daca e necesar. Stabileste achizitionarea[stapanirea] la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri neajutate[nonpromted]. Odata ce a fost indeplinit SD1, prezinta SD2 ['bebe'] si exerseaza-l pana la stapanire. In continuare, mixeaza SD1 si SD2 folosind intarire diferentiata si eventual plaseaza-le intr-o rotatie intamplatoare. Stabileste achizitionarea[succesul] la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate. In acest punct, generalizeaza diferentierea la profesori si medii, in urmatoarele 5- 6 zile.
Arii de dificultate
Construirea primului cuvant este o procedura destul de dificil de descris in detaliu, si s-ar putea sa trebuiasca sa improvizezi un pic pt. a ajuta un anume elev. Unii elevi pot persista, ceva vreme, in a face mici pauze intre partile componente ale unui cuvant [ex. 'pah'-pauza-'pah' mai degraba decat 'papa']. Aceste pauze pot fi eliminate prin folosirea modelarii, cum ar fi sa oferi intarire pt. descresterea lungimii pauzelor.
In ciuda celor mai intense eforturi ale unor profesori foarte bine instruiti, multi elevi nu realizeaza nici un progres in imitarea sunetelor separate pana la imitarea cuvintelor. In acest caz, este bine de stiut daca ocazional un elev achizitioneaza imitatia vocala a unor anumite cuvinte dupa ce a stapanit potrivirea cuvintelor cum s-a facut in Programul de Scris si Citit[capitolul 29]. Observatii similare au fost raportate de folosirea Sistemului de comunicare prin schimbul de imagini [PECS], [capitolul 30]. Ramane de vazut daca aceste observatii informale raman in picioare in urma unei investigatii stiintifice. Cu toate acestea, s-ar putea sa merite osteneala de a incerca fiecare program pt. a testa daca exista progrese.
Cuvantul 3 pana la 8
Invata-l urmatoarele cuvinte [ex. 'mama', 'doggy[catel], 'dute', 'cookie[prajitura]'] in acelasi fel in care le-a invatat pe primele doua. [imitatie verbala 215]
Odata ce un cuvant nou este invatat, acesta trebuie alternat aleatoriu cu toate celelalte cuvinte pe care le stie deja. De exemplu, daca elevul stie 7 cuvinte diferite si al optulea e gata pt. alternarea aleatorie, sfatul nostru este sa combini noul cuvant cu primul[1] cuvant, apoi cu al patrulea[4], in timpul primei alternari; cu al cincilea[5] cuvant, apoi cu al saptelea[7], in timpul celei de-a doua alternari; cu cuvintele 2, 3, 6, si 7 in timpul celei de-a treia alternari; si asa mai departe. Asemenea combinari il ajuta pe elev sa diferentieze noile cuvinte de cele deja invatate si sa repete si astfel sa-si mentina achizitionarea[rutina] cuvintelor invatate.
Pana acum am limitat programul elevului la cuvinte scurte sau relativ usoare. Invatarea unor cuvinte mai complexe si polisilabice, cum ar fi 'dinozaur', 'umbrela', 'omida', si 'elicopter' poate fi amanata pt. o luna sau mai multe de antrenament al acestei etape, pt. a evita cauzarea unui stres prea mare pt. elev. Cand sunt introduse asemenea cuvinte, foloseste modelarea daca elevul realizeaza aproximari cat mai exacte ale cuvantului. Daca elevul nu produce aproximari apropiate, foloseste procedura inlantuirii care a fost descrisa mai devreme.
Foloseste cele mai bune intariri pe care le ai pt. raspunsuri corecte neajutate si disparitia sau 'NU-uri' informationale cand elevul nu raspunde corect. Este tentant sa avansezi rapid odata ce elevul stapaneste de la 8 la 10 cuvinte, data fiind importanta stapanirii imitatiei verbale. Desi primesti intariri foarte puternice pt. eforturile tale , atunci cand elevul progreseaza rapid, este important sa nu-l impingi pe elev prea departe prea repede sau sa-l inveti abilitati pe acest program pe baza abilitatilor invatate in alte programe. Noi avertizam impotriva avansarii prea rapide, din moment ce elevul nu te poate informa, prin limbaj, ca sarcina e prea grea. Unul din riscuri este pierderea progreselor castigate datorita necompliantei si lipsei raspunsului din partea elevului, chiar lucruri pe care multi elevi le stapaneau la perfectie in trecut.
Imitarea a 8 pana la 10 cuvinte trebuie considerata o realizare majora si-ti da semnalul ca poti sa maresti combinarea cu alte programe intre sesiunile de Imitatie Verbala, pt. a extinde competenta elevului si pt. a reduce nivelul de stres. Programele de Limbaj Expresiv [capitolele23 si 24] trebuie introduse pt. a-l invata pe elev sa-si foloseasca noul vocabular achizitionat pt. a obtine o gama mai larga de intariri intr-o maniera mai eficienta decat inainte [prin folosirea limbajului; vezi capitolul 26 pt. metode de invatare a elevului sa indice verbal ceea ce doreste]. In acelasi timp, treci gradat prin Programul de Imitatie Verbala, invatand noi sunete singulare, combinari de sunete, si cuvinte care pot fi recunoscute, pt. a mari vocabularul elevului.
Ce sa astepti
Dupa stapanirea primelor 10 pana la 20 de cuvinte, multi elevi incep sa repete spontan cuvintele profesorului. De exemplu, intr-un program de limbaj receptiv, profesorul ii poate cere elevului, 'Arat-o pe mama', si elevul poate repeta unele cuvinte sau toata cererea. Ne referim la acesti elevi ca elevi care invata auditiv in contrast cu cei care invata vizual. Elevii care invata auditiv pot fi identificati dupa 4 sau 5 luni de lucru a cate 40 de ore pe saptamana, intr-un program de interventie unu cu unu, de catre un profesor calificat sau dupa 9 pana la 12 luni pt. un elev care avea mai putin de 30 de luni, atunci cand a inceput programul. Elevii care esueaza in a stapani generalizarea imitatiei verbale [ei nu devin ecolalici[repetitivi] sau devin asa in parte] variaza considerabil in progresele lor din Programul de Imitatie Verbala. Unii continua sa achizitioneze noi cuvinte, desi intr-un ritm foarte incet [ex. ei achizitioneaza unul sau doua cuvinte in fiecare luna]. Altii nu mai achizitioneaza alte cuvinte sau le achizitioneaza foarte rar si exprima aceste cuvinte doar cu un efort considerabil. Dificultatile pe care le experimenteaza acesti elevi trebuie atribuite de drept nepotrivirilor din Programul de Imitatie Verbala, mai degraba decat ipoteticilor deficiente ale elevului [ex. apraxia, ton scazut, deficiente ale centrului de procesare auditiva]. Invatarea imitatiei verbale este un domeniu relativ nou; doar de la mijlocul anilor '60 s-au facut cercetari pe aceasta sarcina atat de complexa.
Cei care invata auditiv merg intr-un ritm mult mai rapid prin programele descrise in acest manual. Majoritatea, dar nu toti, dintre acesti elevi ajung la o functionare 'normala' asa cum este ea definita de rezultatele masurilor de tratament [McEachin, Smith, & Lovaas, 1993], ei au primit 40 de ore de tratament unu la unu, de catre persoane calificate sa administreze modelul de tratament UCLA.
Elevii care invata mai intai vizual beneficiaza mai mult de formele de comunicare vizuala asa cum sunt descrise in Programul de Scris si Citit[capitolul 29] sau Programul PECS[capitolul 30]. Totusi, noi recomandam continuarea Programului de Imitatie Verbala, insa intr-un ritm mai putin intens. Acest lucru e in mod deosebit important pt. elevii la care profesorul descopera moduri diferite si unice de a-i invata imitatia verbala. De exemplu, unii elevi esueaza in a face progrese in imitatia verbala asa cum e ea prezentata aici, totusi ei imita vocea personajelor de desene animate[ ex. din 'Regele animalelor']. Trebuie sa se raspunda la multe intrebari pt. a se ajuta la izolarea unor cai mai eficiente de a invata imitatia verbala decat metodele prezentate in acest capitol.
Chiar daca adaptarea formelor de comunicare vizuala pt. elevii cu intarzieri in dezvoltare este la inceputuri, tu ai mari sanse sa-i observi pe cei care invata vizual ca fac mari progrese in comunicarea prin Programul Limbajului Expresiv care accentueaza stimulii vizuali. Trebuie notat ca cei care invata auditiv beneficiaza de asemenea de invatarea scris-cititului.
FAZA 6
IMITATIA FRAZELOR SI PROPOZITIILOR SIMPLE
In timp ce predai programele de limbaj expresiv si mentii si construiesti in fazele timpurii ale programului curent, preda [in sesiuni separate] o abilitate de imitare mai complexa, introducand fraze si propozitii simple. Imitarea de catre elev a frazelor si propozitiilor profesorului pot fi descrise cel mai bine ca maiestrie in elaborarea lanturilor de cuvinte si nu trebuie inteles ca elevul stapaneste propozitii si fraze ca fiind unitati gramaticale. Mai degraba, imitarea de catre elev a lanturilor de cuvinte poate fi folosita mai tarziu pt. a-l invata gramatica. Procedurile de a-l invata gramatica si folosirea formarii de propozitii pt. a genera propoziti noi si spontane sunt prezentate in Capitolul 26.
Faza 6 a Programului de Imitatie Verbala prezinta proceduri de invatare a elevului sa imite fraze si propozitii care constau in lanturi de cuvinte din ce in ce mai mari. Odata ce elevul achizitioneaza aceasta abilitate, poti folosi o astfel de imitare pt. a ajuta la raspunsuri corecte in alte programe si in viata de zi cu zi. De exemplu, cand predai un item in Programul de Exprimare a Denumirii obiectelor[Capitolul 23], profesorul poate intreba, 'Ce este aceasta?' in timp ce arata catre un catel de jucarie si il ajuta pe elev sa raspunda 'Catel maro', prin imitare. Intr-un program diferit, profesorul poate intreba, 'Ce doresti?' si sa-l ajute pe elev sa raspunda, prin imitarea vocalizarii profesorului, 'Vreau prajitura'. Pt. a beneficia de un astfel de ajutor, elevul trebuie sa stapaneasca imitarea frazelor si propozitiilor profesorului.
Nu uitati sa predati imitarea frazelor si propozitiilor care sunt functionale pt. elev; adica, predati fraze si propozitii care pot fi folosite de elev pt. a-si asigura o intarire imediata. In continuare sunt exemple de fraze si propozitii ce ar fi bine sa fie folosite la inceput. Cuvintele 'vreau' si 'suc' pot fi inlantuite in fraza 'Vreau suc'. Cuvantul 'Eu' poate fi adaugat mai tarziu pt. a forma propozitia 'Eu vreau suc'. In mod similar, cuvintele 'mie', 'mare', 'pasare', si 'da', pot fi extinse la 'pasare mare' si mai tarziu la 'Da-mi pasarea mare'. Cuvintele separate 'Eu', 'vreau', 'joc', si 'sa' pot fi extinse la propozitia 'Eu vreau joc' si mai tarziu la 'Eu vreau sa ma joc', o propozitie pe care elevul sa invete sa o foloseasca pt. a merge afara sa se joace.
Imitarea primei fraze si propozitii modelate
Introducerea primelor fraze si propozitii scurte urmareste aceeasi procedura de baza folosita pt. introducerea primului cuvant. Incepe prin a prezenta SD1, care poate insemna ca profesorul sa exprime o combinatie de doua cuvinte pe care elevul sa le imite. De exemplu, da SD 'Vreau mancare[eat]' sau orice alta secventa de doua cuvinte pe care elevul sa o aproximeze. Intareste orice aproximare care include sunetele principale sau cuvintele frazei. S-ar putea sa doresti sa incerci scurte fraze diferite si propozitii si sa le alegi pe acelea pe care elevul le imita cel mai bine. Daca elevul poate aproxima imitarea unei propozitii din trei cuvinte [ex. 'Eu vreau joc'], alege mai intai aceasta propozitie ca sa o predai. Unele fraze din doua cuvinte pot contine cuvinte care sunt mult mai dificil de aproximat de catre elev, decat propozitiile simple din trei cuvinte. Incepe cu combinarile cu care elevul are cel mai mult succes si foloseste orice ocazie pt. a intari si a invata.
Daca elevul face aproximari adecvate ale SD in primele cinci sau sase prezentari ale acestui SD, foloseste modelarea in incercarile ulterioare pt. a-l ajuta pe elev sa aproximeze si mai bine verbalizarea ta. Cand folosesti modelarea, intareste raspunsul elevului la comanda ta doar daca el a aproximat fraza sau propozitia la fel de bine sau si mai bine decat la ultimul raspuns intarit. Daca e necesar, ajuta prin exagerarea sunetelor care sunt slabe in raspunsul elevului. Daca elevul are probleme cu o propozitie din trei cuvinte [ex. 'Eu vreau joc'], simplific-o intr-una de doua cuvinte [ex. 'Vreau joc']. Continua procedura de modelare pana cand aproximarea elevului a SD-ului de doua cuvinte e destul de clara ca sa fie inteleasa de majoritatea oamenilor, si abia atunci adauga al treilea cuvant. Daca modelarea nu produce aproximari mai bune ale verbalizarii tale, treci mai departe la inlantuire.
Inlantuirea
La unele fraze si propozitii, elevul poate esua sa aproximeze chiar grosolan SD-ul tau, la primele incercari. De exemplu, elevul poate esua in imitarea a mai mult de un cuvant din fraza sau propozitie. Daca se intampla asta, trebuie sa construiesti fraza sau propozitia folosind una din cele doua proceduri de inlantuire: inlantuirea inainte sau inapoi. Pt. ca elevii difera in raspunsurile lor la cele doua tipuri de inlantuire, decizia de a folosi inlantuirea inainte sau inapoi necesita putina experimentare. Incearca-le pe amandoua pt. a vedea care merge cel mai bine la elevul tau.[imitatia verbala 217].
INLANTUIREA INAINTE. Imparte fraza sau propozitia in cuvintele care o compun si prezinta fiecare cuvant ca o incercare separata. In predarea unui lant de trei cuvinte, doar inlantuie primele doua cuvinte si apoi adauga-l pe a-l treilea. De exemplu, propozitia 'Eu vad mingea' trebuie sa fie mai intai impartita in 'Eu', apoi 'Eu vad', si in final 'Eu vad mingea'. Urmeaza aceeasi pasi folositi pt. a inlantui sunete simple intr-un cuvant. Inlantuie 'Eu' si 'vad' [facand SD1 'Eu' si SD2 'vad'], si apoi inlantuie 'Eu vad' si 'minge' [facand SD1 'Eu vad' si SD2 'minge'] dupa cum urmeaza:
PASUL 1
Prezinta SD1 ['Eu'] si intareste raspunsul corect.
PASUL 2
Prezinta SD2 ['vad'] si intareste raspunsul corect.
PASUL 3
Prezinta SD1 ['Eu'] si treci mai departe la PASUL 4 de indata ce elevul incepe sa raspunda.
PASUL 4
Prezinta SD2 ['vad'] si intareste raspunsul corect.
PASUL 5
Prezinta 'Eu vad', si ajuta lasand o mica pauza intre cele doua cuvinte. Elimina ajutorul descrescand gradat pauza dintre cele doua cuvinte pana cand fraza 'Eu vad' este data ca un singur SD.
Urmand pasii de la 1 la 5, elevul invata sa exprime raspunsul inlantuit 'Eu vad'. Odata ce elevul stapaneste imitarea acestei fraze, inlantuie 'Eu vad' si 'minge' pt. a forma o propozitie.
PASUL 6
Prezinta SD1 ['Eu vad'] si intareste raspunsul corect.
PASUL 7
Prezinta SD2 ['minge'] intareste raspunsul corect.
PASUL 8
Prezinta SD1 si treci mai departe la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda.
PASUL 9
Prezinta SD2 si intareste raspunsul corect. Repeta PASII 9 si 10 pana cand nu va mai exista nici o pauza ajutatoare intre 'Eu vad' si 'minge' [ex. 'Eu vad-pauza-minge', apoi 'Eu vad-pauza mai mica-minge', si in final 'Eu vad mingea' [fara pauza].
INLANTUIREA INAPOI. Aceasta este benefica pt. acei elevi care au tendinta de a sari inainte, mai degraba completand raspunsul decat sa imite propozitia profesorului atunci cand e folosita inlantuirea inainte. De exemplu, cand e folosita inlantuirea inainte pt. a preda propozitia 'Eu vad mingea', unii elevi pot spune 'minge' atunci cand le ceri sa imite 'Eu vad', completand fraza pe care ai inceput-o. Inlantuirea inapoi ajuta la eliminarea acestei probleme. Pt. a incepe, inlantuie 'minge' si 'vad' [fa SD1'minge' si SD2 'vad']. Apoi inlantuie 'vad mingea' si 'Eu' [ fa SD1 'vad mingea' si SD2 'Eu']. In continuare este un exemplu de inlantuire inapoi. Acorda o atentie speciala ordinii in care sunt prezentate SD-urile.
PASUL 1
Prezinta SD1['minge'] si intareste raspunsul corect.
PASUL 2
Prezinta SD2['vad'] si intareste raspunsul corect.
PASUL 3
Prezinta SD2 si treci la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda.
PASUL 4
Prezinta SD1 si intareste raspunsul corect. Repeta PASII 3 si 4 pana cand nu mai ramane nici o pauza intre prezentarile lui 'vad' si 'minge'. Odata ce fraza 'vad mingea' este stapanita, inlantuie 'Eu' si 'vad mingea'.
PASUL 5
Prezinta SD1['vad mingea'] si intareste raspunsul corect. [limbaj expresiv 218]
PASUL 6
Prezinta SD2['Eu'] si intareste raspunsul corect.
PASUL 7
Prezinta SD2 si treci mai departe la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda.
PASUL 8
Prezinta SD1si intareste raspunsul corect. Repeta PASII 7 si 8 pana cand nu mai exista nici o pauza intre cuvantul 'Eu' si fraza 'vad mingea' [ex. 'Eu-pauza-vad mingea', apoi 'Eu-pauza mai mica-vad mingea', si in final 'Eu vad mingea'[fara pauza].
Imitarea celei de-a doua fraze si propozitie
A doua fraza sau propozitie care trebuie imitata trebuie sa fie foarte diferita de prima fraza sau propozitie. De exemplu, daca e predat mai intai 'Eu vad mingea', 'Ridica-ma' este o propozitie potrivita de predat a doua oara. A doua fraza sau propozitie, ca si prima, trebuie sa fie compusa din sunete si cuvinte pe care elevul le poate imita singur.
A doua fraza sau propozitie trebuie invatata in acelasi fel in care a fost invatata prima. Asigura-te sa continui munca la prima fraza sau propozitie in timpul unor sedinte separate de imitatie verbala, pe masura ce este introdusa a doua fraza sau propozitie. Asta ajuta la mentinerea stapanirii frazei sau propozitiei si poate reduce confuzia cand se lucreaza la noua fraza sau propozitie. Dupa ce elevul imita corect a doua fraza sau propozitie, incepe antrenamentul de diferentiere dintre prima si a doua fraza sau propozitie, urmand procedurile antrenamentului de diferentiere descrise mai devreme.
De la a 3 la a 8 fraza sau propozitie
Preda urmatoarele sase fraze sau propozitii [ex. 'Te iubesc', 'Imi place sucul', 'Vreau prajitura', 'Zi lunga rece', 'Floare mare rosie'] in acelasi fel in care primele doua au fost invatate. Ca si la procedurile folosite pt. predarea imitarii cuvintelor, trebuie sa incluzi un nr. de fraze si propozitii stapanite intr-o rotatie aleatorie, pe masura ce fiecare noua fraza sau propozitie este gata pt. rotatia aleatorie. De exemplu, daca elevul stapaneste sapte fraze sau propozitii si a opta este gata pt. rotatia aleatorie, mixeaza aceasta fraza sau propozitie cu Fraza sau Propozitia 1 apoi cu a 4 in timpul primei rotatii; cu a 5 si apoi cu a 7 in timpul celei de-a doua rotatii; cu a 2, a 3, a 6, si a 7 in timpul celei de-a treia rotatii; si asa mai departe. In timp ce exersezi abilitatile din aceasta faza a imitatiei verbale, nu uita sa continui predatul a noi sunete si combinari de sunete de la Fazele 3 si 4, in sedinte separate.
Este mai bine sa avansezi mai incet in imitarea frazelor si propozitiilor. Incearca intermitent sa testezi generalizarea imitatiei prin incercarea unor noi combinatii de cuvinte dupa ce elevul stapaneste combinatii de trei cuvinte. Daca incepi cu o fraza de lungime medie[in medie, nr. de cuvinte pe care elevul le poate spune intr-un lant] de trei cuvinte, nu trece mai departe la fraze de patru cuvinte pana cand elevul nu demonstreaza stapanirea a 8 pana la 10 lanturi de trei cuvinte de-a lungul unor sedinte si persoane diferite. Odata ce elevul a facut dovada imitarii listei de lanturi alcatuite din combinatii de trei cuvinte, incepe sa predai combinatii de patru cuvinte urmand aceleasi proceduri folosite pt. a invata combinatiile de doua si trei cuvinte. Foloseste inlantuirea inainte [inlantuind Cuvantul 1 cu Cuvantul 2 cu Cuvantul 3 cu Cuvantul 4] sau inlantuirea inapoi [inlantuind Cuvantul 4 cu Cuvantul 3 cu Cuvantul 2 cu cuvantul 1] sau inlantuie Cuvantul 1 cu cuvantul 2 si Cuvantul 3 cu Cuvantul 4 in mod separat, apoi inlantuie cele doua grupuri de cuvinte [inlantuie combinatia Cuvintelor 1 si 2 cu combinatia Cuvintelor 3 si 4].
Odata ce elevul stapaneste bine imitarea a sase pana la opt fraze sau propozitii din patru cuvinte, treci mai departe la Faza 7 pt. a preda imitarea volumului, gradului[inaltimii], si vitezei. Concomitent, elevul trebuie invatat sa imite noi sunete, combinatii, cuvinte, fraze, si propozitii, care contin si numele persoanelor cu care elevul interactioneaza in mod obisnuit si orice alte denumiri care sunt functionale si utile pt. el in viata de zi cu zi.
Arii de dificultate
Elevul poate persista ceva vreme in a face mici pauze intre cuvintele dintr-o propozitie [ex. 'Eu vadmingea']. Aceste pauze trebuie sa se diminueze treptat odata cu cresterea antrenamentului in celelalte programe ale limbajului. Daca asta nu se intampla, ele pot fi corectate cu procedurile subliniate in Faza 7.
Unii elevi pot incepe sa imite inainte ca tu sa termini propozitia. Daca se intampla asta, uneori ajuta sa opresti proba imediat si sa dai un 'Nu' informational sau sa-ti pui degetele pe buzele elevului pana cand SD-ul e complet. Daca si asta esueaza, poate fi introdusa un fel de replica care sa-l ajute pe elev. De exemplu, sa arati fiecare cuvant din propozitie pe un carnet si apoi sa dai carnetul elevului ca sa arate in timp ce isi termina propozitia, adesea e un ajutor eficient. Un alt ajutor poate fi oferit prin insirarea a trei carnete la rand [daca lucrezi cu un lant de trei cuvinte] si apoi sa arati catre fiecare carnet odata cu exprimarea fiecarui cuvant. De exemplu, folosind aceasta procedura de ajutorare, daca tu spui, 'Eu vad mingea', tu vei atinge primul carnet in timp ce spui 'Eu', al doilea carnet in timp ce spui 'vad', si pe al treilea in timp ce spui 'mingea'. Elevului i se ofera accesul la un rand similar de carnete pt. a-l ajuta sa-si spuna si sa-si arate propozitia. Noteaza ca indiferent daca acest ajutor este eficient sau nu, elevul invata sa citeasca propozitii si asta poate ajuta la stabilirea conceptelor de pasi si inlantuire.
Nu adaugati noi fraze si propozitii prea repede daca elevul are dificultati in a-si pastra clara pronuntia fiecarui cuvant component. Nu uita, sa folosesti imitarea de catre elev a frazelor si propozitiilor ca ajutor la programele ulterioare, potrivirile cat mai exacte ale ajutorului tau verbal de catre elev trebuie mentinute. Daca aceasta recomandare este ignorata apar doua probleme. Mai intai, s-ar putea sa fie necesar sa corectezi imitarea de catre elev a unui anumit cuvant dupa ce isi termina propozitia. Ca rezultat, propozitia elevului nu e intarita si atunci tu s-ar putea sa provoci in mod necugetat disparitia imitarii. Daca trebuie sa perfectionezi imitarea unui anume cuvant, fa-ti timp sa te concentrezi pe acest cuvant intr-o sedinta separata. In al doilea rand, este important sa asiguri o imitare cat mai exacta a raspunsului corect dat de elev, in programele viitoare, astfel incat sa nu apara nici o ambiguitate asupra a ceea ce trebuie si cand trebuie intarit. De exemplu, daca elevul e rugat sa denumeasca o imagine 'Mama si un copil', si este ajutat sa faca asta dar el da raspunsul 'Mie si copil', profesorul nu va fi sigur daca sa intareasca sau nu acest raspuns. Noteaza ca desi copiii tipici pot fi greu intelesi atunci cand tocmai au inceput sa vorbeasca, comportamentele lor nu se sting asa de repede pe masura castigarii comportamentelor potrivite de catre eleviii cu intarzieri in dezvoltare. Pe scurt, este in interesul elevului ca tu sa asiguri o performanta adecvata a pasilor timpurii decat sa te grabesti catre programe mai noi si mai complexe.
FAZA 7: IMITATIA VOLUMULUI, INALTIMII[tonului], SI VITEZEI
Pe masura ce elevul face progrese in fazele timpurii, pot apare probleme in enuntarea volumului, inaltimii, si mai ales a vitezei verbalizarii. Nu e neobisnuit pt. unii elevi, chiar si dupa achizitionarea abilitatilor din Faza 6, sa se exprime foarte incet si aproape de neauzit. Altii pot vorbi cu o voce foarte monotona, si nu schimba exprimarea cu variatii in contextul propozitiilor. Unii elevi pot lasa spatii intre cuvinte, avand nevoie de neobisnuit de mult timp ca sa termine o propozitie. Unii se pot grabi intr-o propozitie astfel incat va suna ca un singur cuvant. Sugestii pt. a trece peste aceste probleme sunt prezentate in sectiunea care urmeaza. Noteaza ca repararea acestor dimensiuni ale vorbirii trebuie introdusa doar dupa ce elevul face progrese considerabile si in imitatia verbala si in programele limbajului expresiv. [Capitolele 23 si 24].
Imitatia volumului
Pt. a creste volumul raspunsurilor elevului, ar putea fi de ajutor sa-l inveti sa diferentieze intre vocea tare si vocea inceata. Cand il inveti sa imite volumul, foloseste cuvinte sau fraze pe care elevul poate sa le imite deja si care sunt favorabile pt. o voce tare sau o voce inceata. De exemplu, 'a striga' sau 'yahoo' pot fi amandoua bune pt. cuvinte spuse tare, in timp ce 'copil' sau 'pisicuta' pot fi bune pt. cuvinte spuse incet. De dragul ilustrarii, sa fie 'striga' SD1, spus cu voce tare si SD2 sa fie 'copil', spus in soapta. Ajuta la cuvantul 'striga', ca sa fie spus cu voce tare, gesticuland activ ca un lider si facandu-l pe elev sa se agite si sa se invarta prin camera. Pot fi de ajutor si microfoanele de jucarie daca ai nevoie de putin ajutor pt. a creste volumul elevului; multi elevi sunt intariti de faptul ca se aud pe ei insisi vorbind in microfon.
PASUL 1
Prezinta SD1['striga'] si foloseste procedurile de modelare pt. a-l ajuta pe elev sa-ti imite volumul. Adica, dupa mai multe incercari succesive, intareste-l pe elev doar daca imita corect cuvantul si daca volumul raspunsului sau este la fel de tare sau mai tare decat volumul ultimului raspuns intarit. Stabileste achizitionarea la un criteriu care inseamna ca volumul elevului sa fie foarte aproape de al tau sau mult deasupra nivelului de dinainte.
PASUL 2
Prezinta SD2 ['copil'] la un volum mic, ca si la soapta. Ajuta la volumul mic fiind foarte incet si bland, potolindu-te tu insuti si pe elev. Pune-ti mana sau degetele pe buzele elevului pt. a ajuta la reusita unui volum scazut. Intareste nivelul volumului daca a fost la fel de moale sau mai moale decat la ultimul raspuns intarit. Continua aceasta procedura pana cand se apropie foarte mult de soapta ta. Daca elevul nu-ti imita perfect soapta, accepta o diferenta in taria volumului intre R1 si R2 care este destul de pronuntata pt. a-l ajuta pe elev sa invete sa diferentieze intre cele doua nivele ale sale de volum.
PASUL 3
Mixeaza SD1 si SD2 in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Stabilieste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte date fara ajutor si cu SD-urile prezentate in rotatie aleatorie. Nu uita sa diminuezi ajutorul fizic [ex. gesturile] pt. ambele nivele ale volumului.
Odata ce a fost achizitionata imitarea fiecarui cuvant cu nivelul respectiv de volum, nu poti garanta ca elevul poate diferentia volumul singur. Mai degraba, elevul a reusit achizitionarea in Pasul 3 datorita faptului ca trebuia sa raspunda la doua cuvinte diferite sau datorita altui indiciu. Pt. a fi sigur ca elevul poate diferentia si imita volumul, procedeaza dupa cum urmeaza.
PASUL 4
Alege un nou cuvant [ex. 'buna[hello]'] si prezinta acest cuvant cu voce tare [ca SD1], si apoi prezinta ACELASI cuvant cu o voce inceata [SD2]. Ajuta la incercarile initiale, diminueaza ajutorul in timpul incercarilor succesive, si apoi mixeaza cele doua SD-uri in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. In final, preda noi cuvinte, unul cate unul, cu voce tare sau inceata, si apoi mixeaza volumul fiecarui cuvant. De exemplu, preda cuvantul 'masina[car]' ca pe un tipat si apoi in soapta, bazandu-te pe procedurile de invatare a diferentierii.
Aducerea volumului sub control instructional
Odata ce elevul invata sa imite volumul vocii profesorului la multe cuvinte, profesori, si medii, adu volumul vorbirii elevului sub control instructional. Scopul acestui pas este ca tu sa poti sa-i spui elevului 'Vorbeste mai tare' sau 'Vorbeste mai incet' dupa cum cere situatia [ex. acasa, in biserica, in restaurant]. Pt. a realiza aceasta sarcina, poti ajuta prin prezentarea instructiunilor cu volum tare versus volum moale. Pe scurt, prezinta instructiunea 'Vorbeste mai tare' spunand cuvantul 'tare' cu un volum puternic. In continuare, volumul cuvantului 'incet' este din ce in ce mai moale, ca ajutor, in timp ce volumul elevului se mentine la fel. Instructiunea 'Vorbeste mai tare' este pusa in contrast cu instructiunea 'Vorbeste mai incet' in conformitate cu urmatorii pasi.
PASUL 1
Prezinta SD1 ['Vorbeste mai tare'] si ajuta pt. nivelul corect al volumului spunand 'tare' foarte tare ca elevul sa imite [elevul imita cuvantul 'tare' si volumul acestuia]. Cand elevul raspunde corect de 5 din 5 sau 9 din 10 incercari, treci mai departe la pasul urmator.
PASUL 2
Prezinta SD2 ['Vorbeste mai incet'] si ajuta raspunsul corect al elevului spunand cuvantul 'incet' in soapta. Dupa ce elevul ajunge la criteriul de achizitionare [5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte], treci mai departe la pasul urmator.
PASUL 3
Mixeaza SD1 si SD2 in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Acest pas ar trebui realizat destul de repede deoarece elevul stapaneste deja diferentierea volumului datorita procedurilor din sectiunea precedenta. Hotareste achizitionarea diferentierii dintre SD1 si SD2 la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte.
PASUL 4
Elimina treptat volumul folosit ca ajutor, aducand volumul elevului sub controlul SD-ului tau [ex. 'Vorbeste mai tare' sau 'Vorbeste mai incet' fara nici o diferenta in volum la cele doua instructiuni]. Mentinand intarirea diferentiata in timpul eliminarii ajutorului, elevul are mai multe sanse sa invete sa vorbeasca conform instructiunii. Adica, dupa ce spui 'Vorbeste mai tare', pe un ton conversational, elevul trebuie sa spuna 'tare', foarte tare. In mod similar, elevul trebuie sa raspunda cu un nivel adecvat cand spui 'Vorbeste mai incet'. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutate pt. fiecare instructiune.
PASUL 5
Generalizeaza instructiunile 'Vorbeste tare' versus 'Vorbeste incet' de-a lungul mai multor cuvinte si propozitii. De exemplu, daca ceri elevului 'Spune tare buna[hello]', elevul trebuie sa spuna cuvantul 'buna[hello]' cu voce tare. Pt. a-l ajuta pe elev sa se retina de la a imita componenta 'spune tare' a instructiunii, repede si aproape de neauzit zi 'spune tare', in timp ce imediat il ajuti pe elev sa repete un 'buna[hello]' spus tare. In mod gradat de-a lungul urmatoarelor incercari, diminueaza la un volum normal cuvintele 'spune tare', in timp ce mentii, cu intarire diferentiata, exprimarea de catre elev a cuvantului 'buna[hello]' cu voce tare. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte pt. fiecare instructiune noua.
PASUL 6
Folosind aceleasi tehnici prezentate in Pasul 5, invata-l pe elev sa exprime cuvinte cu un ton scazut cand dai noi comenzi cum ar fi 'Spune incet pa-pa'. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte pt. fiecare instructiune noua.
PASUL 7
Mixeaza doua din noile SD-uri in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Stabileste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate. Ca la toate programele care se bazeaza pe invatarea diferentierii, asigura-te ca rotatia aleatorie este inclusa pt. a evita perseverenta; a castiga-a sta, a pierde-a schimba; sau alte patternuri[modele] de raspuns.
In timp, schimba instructiunile initiale cu expresii mai obisnuite cum ar fi 'Nu te aud' sau 'Este prea tare' eliminand treptat instructiunile initiale in timp ce sunt introduse gradat noile instructiuni cate un cuvant odata.
Arii de dificultate
Este dificil de mentinut nivelul volumului elevului atunci cand volumul este diminuat ca ajutor [ca la Pasul 4 din sectiunea anterioara]. Asta apare deoarece elevul a fost foarte mult intarit daca imita mai multe aspecte ale verbalizarii, inclusiv volumul. Totusi, cu rabdare si exercitiu, elevul trebuie sa stapaneasca acest program. Insa, daca elevul are mari dificultati in antrenamentul volumului, renunta sa mai predai aceasta abilitate decat daca elevul vorbeste atat de incet incat nu prea poate fi auzit de profesor.
Imitatia inaltimii [tonului] si conturului
Partea programului care il invata pe elev sa moduleze inaltimea si conturul intr-un mod adecvat se invata de asemenea prin imitatie si s-ar putea sa fie potrivit sa o introducem aici, chiar daca implementarea acestui program trebuie amanata pana cand nu sunt demonstrate progrese substantiale in limbajul expresiv. Inaltimea se refera la frecventa cu care e pronuntat fiecare sunet si este analoaga cu ceea ce se cheama voce adanca[scazuta] versus voce inalta [ca la voce bass versus voce soprana]. Conturul se refera la modularea inaltimii de-a lungul partilor sau tipurilor de propozitii [cum ar fi o intrebare, care se termina cu un ton crescator]. Vorbirea persoanelor cu autism este adesea caracterizata ca fiind monotona si lipsita de contur sau expresie; invatarea modularii inaltimii si conturului ajuta la eliminarea acestei caracteristici.
Procedurile de invatare a variatiilor adecvate ale inaltimii sunt asemanatoare cu procedurile folosite pt. invatarea imitarii volumului. Cand il inveti pe elev sa imite inaltimea, foloseste cuvinte sau fraze pe care elevul le poate imita deja si pe acelea care pot ajuta la o inaltime inalta sau joasa[coborata]. De exemplu, 'hi', 'wee', sau 'cook' pot ajuta la generarea unei inaltimi inalte, in timp ce 'cow[vaca]', 'nu', sau 'tati' pot facilita inaltimi scazute. De asemenea poti incerca sa ajuti un ton inalt stand in picioare si ridicand mainile in timp ce zambesti. Poti ajuta un ton scazut pleostindu-te sau schimbandu-ti expresia faciala intr-o incruntare. Ca si la toate imitarile vocale, s-ar putea sa fie foarte dificil sa izolezi ajutoarele eficiente si s-ar putea sa trebuiasca sa te bazezi cu greu pe modelare. Pt. a ilustra pasii care urmeaza, sa fie SD1 'wee' spus pe un ton inalt si SD2 sa fie 'tati' spus pe un ton scazut.
PASUL 1
Prezinta SD1 ['wee'] pe un ton inalt. In timpul mai multor incercari, modeleaza raspunsul elevului ca sa se potriveasca cu tonul tau inalt, intarind aproximarile care sunt din ce in ce mai exacte.
PASUL 2
Prezinta SD2 ['tati'] pe un ton scazut. Modeleaza tonul elevului ca sa se asemene cu tonul tau. Este putin probabil ca elevul sa ajunga la o asemanare perfecta cu tonul tau in Pasii 1 si 2. Nu este necesara imitarea perfecta a tonului, atata timp cat adultii care sunt prezenti sunt de acord ca tonul elevului la SD1 e in mod clar diferit de cel de la SD2. Prin clar diferit, noi intelegem ca diferenta este destul de evidenta astfel incat elevul sa fie capabil sa faca diferentierea in Pasul 3.
PASUL 3
Mixeaza SD1 si SD2 in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Stabileste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate.
PASUL 4
Incepe antrenamentul de generalizare prin cuvinte. Adica, inlocuieste 'wee' din SD1 si 'tati' din SD2 cu noi cuvinte si antreneaza pe criteriul pasilor facuti de la 1 la 3. Mai tarziu, prezinta acelasi cuvant si la SD1 si la SD2 dar schimba tonul cu care e spus. Amandoua procedurile ajuta la generalizarea tonului prin cuvinte separand anumite tonuri de anumite cuvinte.
PASUL 5
Dupa ce elevul imita tonul cuvintelor de prima data cand ii sunt date, prezinta un SD1 din trei sunete cum ar fi 'da-dee-da', spunand sunetele cu tonuri diferite [ex. scazut-inalt-scazut]. Modeleaza raspunsul elevului pana cand imita patternul[modelul] tonului tau. Cand elevul stapaneste SD1, prezinta SD2 cu un pattern diferit de tonuri si modeleaza tonurile elevului ca sa se potriveasca cu ale tale. In continuare, introdu noi parti de trei sunete si modeleaza raspunsurile elevului pana cand elevul imita patternuri de tonuri de prima data de cand ii sunt prezentate. Pasul final este sa iei un SD format din trei parti si sa il schimbi aleatoriu. De exemplu, ia SD1 ['da-dee-da'] si schimba tonul acestui SD [ex. inalt-inalt-scazut, apoi inalt-scazut-inalt, apoi scazut-scazut-inalt, etc.].
Foloseste aceste proceduri ca sa-l inveti pe elev sa imite intrebari ['Ce este aceasta?', 'Ce-ai spus?' si 'Ce faci?'], care necesita un ton crescator de-a lungul cuvintelor. In acelasi fel, elevul poate fi invatat sa exprime propozitii declarative [ex. 'Eu nu vreau asta' si 'Numele meu e Ben'] pe un ton descrescator.
Imitarea vitezei
Unii elevi vorbesc foarte rar si nu-si adapteaza viteza exprimarii la context. Ca si la volum si ton, viteza enuntului s-ar putea sa trebuiasca sa fie invatate separat, dupa cum urmeaza.
PASUL 1
Prezinta SD1, care consta din orice cuvant de trei silabe care e stapanit[invatat] sau dintr-o secventa de cuvant exprimata intr-un ritm rapid. Un exemplu este 'da-da-da' spusa intr-un timp de aproximativ 1 secunda. Modeleaza viteza exprimarii elevului ca sa semene foarte mult cu viteza ta. Viteza poate fi ajutata prin folosirea unor indici cum ar fi gesticularea in ritmul vorbirii tale. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutate.
PASUL 2
Prezinta SD2, o secventa de silabe sau cuvinte similara cu lungimea celei de la SD1 dar diferita in sunete [ex. 'tee-tee-tee']. Spune SD2 intr-un timp care sa dureze aproximativ 3 secunde. Maximizeaza diferenta dintre SD1 si SD2 exagerand viteza inceata fata de viteza rapida. Ajuta si modeleaza ritmul incet al elevului ca sa semene cu al tau. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutate.
PASUL 3
Mixeaza SD1 si SD2 si stabileste achizitionarea [9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate], urmand paradigma diferentierii.
In pasii urmatori, generalizeaza viteza la diferite silabe sau combinari de cuvinte. Odata ce este stapanit acest lucru, adu viteza vorbirii elevului sub controlul tau instructional invatandu-l sa raspunda corect la instructiunile 'Vorbeste mai repede' versus 'Vorbeste mai rar'. Acest lucru poate fi realizat prin urmarirea procedurilor similare cu cele prezentate sub sectiunea 'Aducerea volumului sub control instructional'.
Arii de dificultate
Fii constient ca elevul poate regresa in timpul Programului de Imitatie Verbala. Elevul poate incepe sa aiba accese de furie si sa se autostimuleze mai mult decat o facea inainte de a incepe acest program, sau elevul poate ajunge la un nivel al achizitionarii intr-o saptamana, care nu mai poate fi imbunatatit pana saptamana urmatoare, sau el poate pierde unele din castigurile din saptamana anterioara. Nu te alarma in asemenea cazuri. Imitatia Verbala este unul din cele mai elaborate programe de predat si unul din cele mai dificile programe de invatat de catre elev. Totusi, acest program poate fi foarte frustrant pt. amandoi, pt. tine si pt. elev. Nu cunoastem nici un program in care elevul sa achizitioneze continuu de la o sesiune la alta fara piedici[devansari] ocazionale. Daca are loc regresia, pur si simplu reveniti in program si la un stadiu pe care elevul il poate stapani astfel fiind intarit si recapatandu-si increderea si sentimentul succesului. De asemenea s-ar putea sa iei in considerare injumatatirea timpului in care il tii pe elev pe scaun. Introdu diverse instructiuni din alte programe pe care elevul le indeplineste cu succes pt. a-l ajuta sa-si recapete sentimentul de succes si sparge monotonia produsa de repetarea unui singur program. Poti de asemenea sa incerci sa schimbi intaririle sau predarea intr-o camera diferita a casei.
Daca vorbirea imitativa a elevului este supusa programelor care implica gramatica si sens, este posibil sa sufere claritatea pronuntiei sale. Poate deveni din ce in ce mai dificil sa-l intelegi pe elev si sa decizi daca sa intaresti un enunt. In astfel de cazuri, trebuie sa te intorci la Programul de Imitatie Verbala pt. a reinstala pronuntarea adecvata.
Sunt mai multe cai prin care il poti ajuta pe elev sa-si mentina si sa achizitioneze o vorbire bine pronuntata. Una din aceste proceduri consta in a-l invata pe elev sa citeasca [vezi Capitolul 29]. Indiciile vizuale implicate in citit pot ajuta la imbunatatirea pronuntiei elevului. A-l invata pe elev sa fie profesor [in timp ce tu o faci pe elevul] este un alt mod de a mentine si achizitiona vorbirea cu o pronuntie buna; este destul de obisnuit sa observi un elev care da instructiuni profesorului intr-o maniera foarte precisa si cu un volum adecvat. Asta se intampla poate pt. ca elevul este intarit de luarea controlului.
Managementul ecolaliei
Imitatia este un mecanism de baza prin care sa inveti. Elevii tipici invata adesea raspunsurile corecte la intrebari ascultand si reproducand raspunsurile profesorului sau ale altor elevi. De exemplu, daca un profesor intreaba un elev tipic 'Cand e ziua de nastere a Washington-ului?' si elevul esueaza in raspuns, fie profesorul sau alti elevi din clasa vor ajuta raspunsul, '22 februarie'. Profesorul poate pune din nou intrebarea elevului care nu a stiut raspunsul si sa-l invete pe elev sa repete raspunsul ['22 februarie']. In contrast, un elev ecolalic va repeta intrebarea 'Cand e ziua de nastere a Washington?' si va esua in asocierea raspunsului corect. De exemplu, presupunem ca profesorul il intreaba pe elev 'Cum te cheama?' si elevul va repeta toata intrebarea sau doar o parte din ea, cum ar fi 'cheama' sau 'Cum te'. Profesorul poate incerca sa ajute raspunsul corect spunand numele elevului [ex. 'Mihai'] in speranta ca daca intrebarea este repetata, elevul va raspunde corect. In toate situatiile viitoare, elevul va repeta din nou intrebarea profesorului si nu raspunsul corect. Repetarea de catre elev a intrebarii profesorului foloseste la blocarea sau prevenirea invatarii raspunsului corect.
Urmatoarele proceduri sunt recomandate pt. ajutarea elevului ca acesta sa-si retina un raspuns ecolalic inadecvat. Una din metode consta in a folosi ajutorul volumului ca o cale de a-l ajuta pe elev sa diferentieze intre ce sa repete si ce sa nu repete. De exemplu, daca profesorul intreaba 'Cum te cheama?' si vrea sa-l ajute pe elev sa raspunda adecvat [ex. 'Mihai'], profesorul poate sopti repede intrebarea 'Cum te cheama?' si apoi imediat si tare va spune 'Mihai'. Imediat dupa ce elevul spune 'Mihai', profesorul trebuie sa-l intareasca pe elev din abundenta. In urmatoarele incercari, profesorul trebuie sa diminueze ajutorul crescand usor volumul si scazand viteza intrebarii in timp ce scade usor volumul raspunsului corect.
Generalizeaza imitarea de catre elev a raspunsurilor corecte introducand noi intrebari care trebuie ajutate cu scopul de a se obtine raspunsul corect. Ca aceasta metoda sa fie eficienta, trebuie sa prezinti intrebari numeroase, scurte si simple care necesita un raspuns dintr-un singur cuvant. Volumul raspunsului corect la fiecare intrebare trebuie sa fie diminuat de-a lungul incercarilor. In acelasi timp[contemporan] cu prezentarea sirului de intrebari, este posibil ca elevul sa generalizeze imitarea raspunsurilor corecte decat doar sa-ti repete intrebarile. Daca elevul esueaza, revino la pasii anteriori scazand volumul intrebarii in timp ce cresti volumul raspunsului. Reinstaleaza procesul diminuarii ajutorului odata ce procesul de a raspunde corect e instalat.
O a doua metoda consta in a-l invata pe elev sa raspunda 'Nu stiu' ca replica la intrebarile care nu-i sunt familiare. Pt. a ilustra, profesorul poate intreba 'Care e capitala Frantei?' si imediat sa-l ajute pe elev sa repete 'Nu stiu'. Prezinta intrebarea cu un volum scazut si raspunsul cu un volum tare, si imediat intareste-l pe elev pt. repetarea raspunsului corect [ex. 'Nu stiu']. In pasi treptati, mareste volumul intrebarii si descreste volumul raspunsului ajutat. Repeta aceasta secventa de intrebare-si-raspuns pana cand elevul raspunde corect de cinci ori la rand fara ajutor. Apoi treci mai departe la intrebarile aditionale, cum ar fi 'Unde lucreaza tata?', 'De ce avem pompieri?' si 'De ce mancam mancare?'. Odata ce raspunsurile elevului la mai multe astfel de SD-uri sunt stapanite, ajuta-l pe elev sa diferentieze intre ceea ce stie si ceea ce nu stie mixand intrebarile la care stie deja sa raspunda. Foloseste procedurile de invatare a diferentierii atunci cand predai aceasta abilitate.
In continuare ajuta-l pe elev invatandu-l sa spuna 'Care e raspunsul?', 'Ajuta-ma' sau 'Spune-mi' ca raspuns la SD-urile necunoscute[nestiute]. Un mod de a realiza asta este de a ajuta enuntul 'Spune-mi' dupa ce elevul raspunde cu 'Nu stiu' la o intrebare cum ar fi 'De ce mancam mancare?'. Aceasta secventa trebuie repetata pana cand elevul poate raspunde cu 'Spune-mi' fara sa fie ajutat.
Secventa completa, stapanita, va continua dupa cum urmeaza:
PROFESOR: De ce mancam? ELEVUL: Nu stiu, spune-mi. PROFESORUL: Pt. a trai.
Dupa mai multe incercari succesive, elevul are ocazia sa generalizeze acest tip de schimb verbal. Rata de achizitionare difera de la un elev la altul; unii elevi stapanesc si generalizeaza aceasta sarcina dupa trei sau patru intrebari, in timp ce altii au un progres mic sau nici un progres.
Comentarii de incheiere
Procedurile descrise in acest capitol sunt complexe, pot parea greu de aplicat, si dau impresia ca duc la castiguri mici[limitate]. Totusi, este important de tinut minte, ca odata ce elevul stapaneste majoritatea pasilor de la inceputul programului, va fi nevoie de munca relativ mai putina pt. a extinde achizitiile elevului de-a lungul programelor noi si mai avansate. Mai mult chiar, odata ce s-au facut achizitionarile, predatul poate fi scos din sedintele foarte structurate necesare pt. stapanirea primelor diferentieri, si noi abilitati pot fi predate si extinse in medii mai putin formale. Pe masura ce imitarea elevului devine mai generalizata si in mod inerent intaritoare, ar trebui sa-l observi pe elev cum invata din volumul, inflexiunea si viteza exprimate de adulti si de perechile[partenerii] tipice in mediul lui de zi cu zi.
Nu uita ca elevul nu poate pastra si generaliza ceea ce invata in Programul de Imitatie Verbala decat daca aceste abilitati sunt exersate in afara programului si sesiunilor de invatare. De aceea, ofera multe repetari informale ale abilitatilor invatate de elev prin acest program. Prezinta instructiunile intr-un context placut si de joaca, marind probabilitatea ca elevul sa invete sa-i placa sa imite vorbirea. Daca elevul invata sa-i placa sa imite vorbirea, el s-ar putea sa devina ecolalic, ceea ce este bine in fazele timpurii ale predarii. Elevul se poate atunci 'juca' cu vorbirea, chiar daca el nu stie sensul a ceea ce spune. Sensul poate fi predat mai tarziu. Exista motive sa credem ca elevii care reproduc[repeta] instructiunile profesorului, invata cum sa raspunda la asemenea instructiuni mai devreme decat elevii care nu reproduc[repeta]. Aparent, elevul care repeta este capabil sa 'inmagazineze' instructiunile profesorului si de aceea e mai capabil sa raspunda la aceste instructiuni; instructiunile nu dispar din momentul in care profesorul le-a terminat. Poate fi util de mentionat ca noi toti avem tendinta de a repeta intrebarile la care nu stim raspunsul, sau intrebarile care sunt complexe si raspunsul nu este imediat disponibil. Adesea noi repetam aceste intrebari in soapta, pt. a avea timp sa formulam raspunsul corect.
Programul de Imitatie Verbala ramane punctul central al predarii pt. un timp destul de lung dat fiind ca acest program ajuta la cresterea vocalizarii si fixeaza[consolideaza] problemele de pronuntie. Imitatia Verbala este de asemenea folosita pt. a ajuta raspunsurile la intrebari in toate privintele in mare parte in anii timpurii ai elevului. De aceea e important atat pt. elev cat si pt. profesor sa devina experti[competenti] in acest program.
Predarea abilitatilor invatate in programul curent il ajuta pe profesor in majoritatea, daca nu in toate, programele prezentate in acest manual. Stapanind procedurile prezentate in acest program, profesorul face un salt urias pt. a deveni un expert in predarea la elevii cu intarzieri in dezvoltare.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |