Medicul si hipocondriacul - un cuplu inseparabil

Medicul si hipocondriacul - un cuplu inseparabil

Bolnavul hipocondriac traieste de aceea strans legat in relatia cu medicul sau fugind de moarte prin mici remedii si manipulari diagnostice. Haffner si Denschaar V arata ca nu vindecarea unei boli imaginare este ceruta de bolnav, ci confirmarea ca moartea este un accident banal sau intamplator fata de care conduita hipocondriaca ar asigura o oarecare protectie. In acest sens, hipocondria constituie dupa Kehrer "delirul de a gasi o boala" pe care hipocondriacul sa isi reverse necazul si angoasa ca viata va continua si fara el.

Fenomenologia opune intr-o anumita masura bolnavul somatic si hipocondriacul: primul sufera o transformare exogena a corpului pe care o integreaza in modul sau personal surmontandu-se prin adaptare, hipocondriacul din contra, isi traieste corpul ca o lume transformata si straina.

Tot intr-un mod metaforic, Feline (1981) spune ca hipocondria ramane legata de corpusul medicinei tot asa cum hipocondriacul se agata de bluza alba a medicului. Dar in cazul acestei delimitari nu putem sa nu fim de acord cu Hardy (1989), care spune ca "bolnavul intra intr-o relatie complexa cu medicul somatician raspunsul terapeutic va trebui sa ia in consideratie intotdeauna natura psihiatrica a acestei tulburari". Aceasta este in consens cu opinia lui Barsky si colab.(1986) care plaseaza hipocondria intr-un teritoriu de tip "no man s land" intre medicina somatica si psihiatrie.