Analiza rezultatelor la chestionarul Bales

A. Analizand rezultatele obtinute de subiecti, din punct de vedere al corespondentei (concordantei) dintre tipul final de Ps. i. al unui subiect (in imaginea grupului) si tipul sau de personalitate particular (in imaginea fiecarui subiect al grupului), putem desprinde urmatoarele constatari:

Exista situatia in care nici unul dintre subiecti (inclusiv subiectul insusi) nu apreciaza corect tipul final de Ps. i. Este cazul subiectului S₅ care apartine tipului DPF - orientat spre salvare prin dragoste si este perceput ca fiind UF de S₁ si S₁₀, PF de S₇ si de S₉, DNF de S₂, AVE de S₃, UNF de S₄, UPF de S₅, DP de S₆ si DN de S₈.

Referitor la numarul de aprecieri corecte pe care fiecare dintre membri grupului le face cu privire la Ps. i. a celorlalti membri, se constata ca:

a) exista situatia in care subiectii fac 2 sau 3 aprecieri corecte, care concorda cu tipul final de Ps. i.: S₂ : 4 [percepe corect pe S₁, S₂ (el insusi), S₃ si S₄]; S₁ : 3 (pentru S₄, S₇ si S₁₀); S₅ : 3 (S₁, S₃ si S₈); S₇ : 3 (S₃, S₆ si S₁₀); S₄ (apreciaza corect pe S₁ si S₂) si S₉ : 2 (S₃ si S₁₀ .

b) exista situatia in care subiectii fac doar una sau nici o apreciere corecta a tipului final de Ps.i stabilit de grup. Este cazul subiectilor: S₁₀ - o apreciere, si S₃ si S₈, nici o apreciere.

Subiectul S₂ este singurul care se autoapreciaza asa cum este apreciat de grup (S₂ se autoapreciaza ca fiind UPF, si este apreciat de grup ca fiind tot UPF). Ceilalti membri ai grupului isi apreciaza corect cel putin una: S₃ (UF UP), S₆ (P DPF); S₇ (P DP), S₁₀ (DN DPF) - sau doua: S₁ (PF UPF), S₄ (DNF DPF) si S₉ (PF DPF), dintre dimensiunile personalitatii interpersonale. In cazul subiectului S₈, felul in care se autopercepe - AVE, nu concorda deloc nici cu modul cum este perceput de fiecare dintre membri grupului, si nici cu tipul final de Ps. i.: UPB.

B. Din punct de vedere al numarului de tipuri de Ps. i. ce apar la fiecare subiect in parte si care concura la stabilirea tipului final de personalitate, intalnim 2 situatii:

a) situatia in care "indicatorul directional final" al tipului de Ps. i. se reduce la un numar relativ redus de tipuri particulare, in afara celui stabilit de grup sau concomitent cu el. Astfel, la subiectii S₁, S₂, S₃, S₄, S₁₀, plaja tipurilor de Ps. i. se reduce la un numar de 5 - 6 tipuri de Ps. i. .

b) situatia in care "indicatorul directional final" al tipului de Ps. i. rezulta dintr-un numar de tipuri mai mare de 6. De exemplu, in cazul subiectului S₉, numarul tipurilor particulare este de 9.

C. Din perspectiva coerentei interioare a tipurilor de Ps. i., ale unuia si aceluiasi subiect, asa cum reies ele din aprecierile fiecarui membru, si mai ales din perspectiva coerentei (corespondentei) dintre tipul final de Ps. i. grupal si tipurile stabilite de fiecare dintre subiecti, se intalnesc doua cazuri:

Situatia de concordanta si consonanta valorica intre tipul de Ps. i. stabilit de grup si cel stabilit de fiecare membru al grupului. Este cazul celor mai multi subiecti din grup, dar mai ales subiectilor S₁, S₂ si S₃ la care, structura tipologica este convergenta si nu foarte variata. La S₆, desi se intalneste o mare varietate de tipuri particulare de Ps. i., acestea nu intra in contradictie, ci dimpotriva converg. Aceste constatari demonstreaza ca intre profilul psihologic individual stabilit de fiecare subiect si cel psiho-social, stabilit de grup, exista o mare asemanare, ceea ce sustine ipoteza ca intre trasaturile de personalitate individuale, presupuse la un subiect, sunt confirmate si sustinute prin manifestarea si valorizarea lor in cadrul grupului.

Situatia de disonanta, de neconcordanta valorica intre tipul final de Ps. i. stabilit de grup si tipurile particulare, stabilite de fiecare membru al grupului si mai ales intre acestea din urma. Este mai ales cazul subiectului S₅ - care apartine in final tipului DPF, cu toate ca printre tipurile particulare de Ps. i. primite de la ceilalti membri ai grupului, acest tip de personalitate nu se regaseste deloc. Mai mult, intre aceste tipuri de Ps. i. este discordanta si chiar contradictie: S₅ este vazut DF de S₁, DNF de S₂, AVE de S₃, UNF de S₄, UPF de S₅, DP de S₆, PF de S₇, DN de S₈, PF de S₉ si DF de S₁₀. Intr-o situatie relativ similara se afla si subiectii S₈ si S₉.

D. Din punct de vedere al numarului de aprecieri corecte primite de un subiect, un alt fapt care poate fi remarcat este acela ca dintre toti subiectii, S₃ si S₁₀ primesc cate 4 aprecieri corecte ale Ps. i., din partea fiecaruia dintre ceilalti membri ai grupului, S₁ - 3 aprecieri corecte; S₂, S₄, si S₇ cate 2 aprecieri corecte.

O sinteza a datelor analitice mentionate anterior, genereaza aparitia a doua situatii diametral opuse:

prima, in care "formula" tipologica finala a unor subiecti (tipul final de Ps. i.), rezulta dintr-o plaja variata si interior-discordanta, cand intre tipul final de personalitate stabilit de grup (prin insumarea rezultatelor partiale) si tipul particular de personalitate, stabilit de fiecare dintre membrii grupului, nu exista deloc acorduri sau exista doar acorduri partiale: S₅, respectiv S₆, S₈ si S₉.

a doua, in care "formula" tipologica finala a unui subiect, rezulta dintr-o plaja redusa si interior-concordanta, cand intre imaginea grupului si cea a fiecaruia dintre membri sai, exista o corespondenta ridicata (chiar daca aceasta nu se extinde la absolut toti membrii grupului).

Pot exista urmatoarele tipuri de relatii: identitate, opozitie, corelatie pozitiva, corelatie negativa, corelatie zero, corelatie pozitiva mica ce poate fi ignorata, corelatie negativa mica ce poate fi ignorata. Se poate afirma ca o corelatie puternic pozitiva apare la subiectii: S₁, S₂, S₃, S₆, S₇ si S₁₀; corelatie pozitiva, dar putin semnificativa la S₄ si S₉; corelatie zero la subiectul S₅, iar corelatie negativa la S₈.

Referitor la coordonatele spatiului interpersonal U - D, P - N, F - B, se observa ca, in cadrul grupului nostru de studiu, nu se intalneste nici o situatie in care, macar una, daca nu toate trei dintre dimensiunile tipului final de Ps. i., sa nu fie apreciata corect de cel putin unul din subiectii grupului. Astfel, in cazul subiectului S₁, in dimensiunile tipurilor particulare de Ps. i. apar numai acele dimensiuni care se regasesc si in tipul final de Ps. i., se poate vorbi deci, de o corespondenta integrala, in timp ce la alti subiecti apare in plus, minimum o dimensiune - S₂ (dimensiunea N), daca nu chiar mai multe (cazul celorlalti subiecti).

Concluzii: Chestionarul Bales, ca procedeu de analiza a comportamentului interpersonal si, implicit al personalitatii interpersonale, a dimensiunii interpersonale a personalitatii, pune in evidenta caracterul dinamic si contradictoriu al acestui comportament. Faptul ca unul si acelasi individ primeste un numar mare si variat de tipuri de Ps. i., cum se intampla, de exemplu, in cazul subiectilor: S₅, S₆, S₇, S₈, S₉, demonstreaza ca el manifesta in relatiile sale cu fiecare dintre membrii grupului o alta fateta a personalitatii sale. Uneori, se constata ca aceste fatete pot fi variate, dar apartin aceluiasi registru (S₆, S₇ si S₉), alteori ele pot fi variate, dar contradictorii - S₅ si S₈, ceea ce inseamna ca unul si acelasi individ isi exteriorizeaza diverse laturi ale personalitatii, isi schimba "masca" in functie de persoanele cu care se relationeaza. (S₅ este vazut de S₇ ca fiind orientat spre iubire altruista - PF, iar de S₄ ca fiind orientat spre autoritate autocrata - UNF; S₈ este vazut de S₁ ca inclinat puternic spre afirmare - UN, iar de S₂ si S₃ ca orientat spre respingerea conformitatii sociale - NB).

Apare si situatia - cazul subiectului S₅ - in care nici unul dintre subiectii grupului nu-l vede pe subiect asa cum il percepe grupul, ca totalitate. De asemenea, trebuie tinut cont si de momentul in care s-a realizat evaluarea, de relatiile existente in acel fragment de timp intre subiecti. La subiectii S₂ si S₃, si mai ales la S₁ (unde apar doar 3 dimensiuni ale spatiului interpersonal: U, P, F), omogenitatea aprecierilor se explica prin aceea ca aceste persoane se manifesta relativ constant, in momente si situatii diferite; ei tind catre o unitate, independenta si integralitate a personalitatii lor, indiferent de imprejurari, de variabilele intermediare. La subiectii S₃ si S₁₀ aprecierile corecte - in numar de 4, pentru fiecare caz - se explica in mod diferit: subiectul S₃ are posibilitati de exprimare si exteriorizare mult peste medie, in timp ce S₁₀ - cu un stil expresiv si interpersonal mai limitat si mai putin nuantat, manifesta un comportament interpersonal constant in timp.

De asemenea, chestionarul de evaluare interpersonala a pus in evidenta pe acele persoane care au abilitatea, talentul psihologic, am spune noi, de a aprecia sau a "ghici sub diverse masti", personalitatea adevarata, reala a unui individ. In cazul nostru, putem spune ca 4 subiecti: S₂, S₁, S₅ si S₇, prezinta asemenea abilitati, ei apreciind in 3 - 4 cazuri, in mod corect, pe ceilalti subiecti din grup.

Totodata, chestionarul Bales furnizeaza informatii atat despre gradul de transparenta al unui individ, cat si despre capacitatea de trans-patrundere a membrilor grupului caruia ii apartine individul respectiv. Cu alte cuvinte, prin acest instrument de evaluare psiho-sociala, cu valente intra-psihice si interpersonale, se poate aprecia masura in care un individ "poate fi citit" pe linia autenticitatii personalitatii sale, sau poate disimula, "se poate ascunde sub diverse masti", cat si capacitatea membrilor grupului de a estima corect personalitatea respectivului subiect. In situatiile in care, un individ are o capacitate ridicata de exteriorizare, in concordanta cu gradul de trans-patrundere a grupului sau o capacitate mai redusa de exprimare, dar grupul un grad de trans-patrundere mai ridicat, efectele relatiilor interpersonale sunt pozitive. In schimb atunci cand un individ are capacitate limitata de exteriorizare, iar grupul incapacitate de trans-patrundere sau individul are capacitate deosebita de exprimare, dar grupul gradul de trans-patrundere mic, efectele relatiilor interpersonale sunt negative.  

1.1.1.8 T₃ - Testul Szondi

Analiza rezultatelor obtinute de subiecti la testul Szondi, demonstreza ca profilurile pulsionale variaza de la I la cea de-a II-a testare. Cu toate acestea, la cei mai multi subiecti din grup - 8, cel putin unul, daca nu doi dintre vectorii pulsionali sunt constanti de la o testare la alta. La subiectii S₁, S₂, S₇, S₈, S₉, S₁₀, se remarca faptul ca un vector pulsional este constant: vectorul Sch: S₁ Sch₄: B₂); S₂  Sch₄: B₂); S₉ (Sch₃: B₁), S₁₀ Sch₈: Ek₂), respectiv vectorul C: S₇ C₁₀), S₈ (C₄). La subiectii S₅ si S₆ sunt doi vectori constanti: in cazul lui S₅ - vectorii S S₁) si Sch Sch₄: B₂); iar pentru S₆ - vectorii P (P₅) si Sch (Sch₄: B₂). S₃ si S₄ sunt subiectii din lot care manifesta diferente pentru toti vectorii pulsionali : S, P, Sch, C.

Cele mai frecvente grupe de profil, intalnite la subiectii din grup, raportat la tipul de vector, sunt S: S₁ = 5; S₁₀ = 5; P: P₂ = 4; P₅ = 6; Sch: Sch₄: B₂ =10; Sch₃: B₁ = 3; Sch₁₄: Ep₄=B₂Ç=2; Sch₈: Ek₂=2; C: C₄ = 6; C₆ = 4. Spre deosebire de vectorul Sch - profilul Eului - la care se observa o relativa constanta in alegeri (6 subiecti prezinta aceleasi profiluri ale Eului pentru ambele testari), la vectorii pulsionali: S, P, C, varietatea alegerilor este mai mare: 1 - alegere constanta pentru S: subiectul S₅ (S₁/ S₁); 1 - alegere constanta pentru P: subiectul S₆ (P₅/ P₅); 2 - alegeri constante pentru C: subiectii S₇ (C₁₀/ C₁₀) si S₈ (C₄/ C₄). De asemenea, vectorii S, P si C formeaza, prin comparatie cu vectorul Sch, profiluri-tip, mult mai variate (pentru vectorul Sch se pot identifica 10 tipuri Sch₄: B₂). Exista subiecti care prezinta aceleasi constelatii pulsionale pentru vectorul S - este vorba de subiectii S₆ si S₉, si anume constelatiile: S₁/ S₃; si pentru vectorul C - subiectii S₅ si S₉, configuratiile: C₂/ C₆.

Analizand profilurile Eului ideal, rezultate in urma "alegerilor fortate", putem face urmatoarele constatari:

a. vectorii pulsionali S, P, Sch, C, nu mai formeaza configuratii specifice decat in foarte putine cazuri;

b. doar 2 subiecti: S₁ si S₃ prezinta profiluri identice pentru vectorii S si Sch la cele doua testari, si anume: S₁: S (S₄/ S₄) si Sch (Sch₄: B₂/ Sch₄: B₂), iar S₃ : S (S₁₆/ S₁₆) si Sch (Sch₃: B₁/ Sch₃: B₁);

c.  configuratii vectoriale identice la ambele testari se pot observa la vectorul Sch al subiectului S₅: (Sch₃: B₁/ Sch₃: B₁) si la vectorul P al subiectului S₈: (P₅/ P₅);

d. cea mai frecventa configuratie a vectorului Sch, ce apare in profilul de Eu ideal al subiectilor este: Sch₃:B₁;

e.  in cazul subiectului S₁, Eul real si Eul ideal, evaluate pe dimensiunea inconstienta coincid, formand pentru vectorul Sch, configuratia Sch₄: B₂;

f.  subiectul S₄ prezinta configuratia Sch₁₆:F₂, la cea de-a doua evaluare a Eului ideal, configuratie tipica pentru masca inconstienta a personalitatii, sau pentru "personalitatea dedublata", dovedindu-se a fi un profil extrem de interesant din perspectiva noastra de studiu.

1.1.1.9 Corelatii intre variabilele de studiu : grupul experimental - e₁

Din analiza corelatiilor obtinute intre variabilele de studiu, le-am selectat doar pe acelea care au fost semnificative din punct de vedere statistic si le-am grupat in scopul validarii ipotezelor operationale ale cercetarii. Au rezultat urmatoarele grupe de corelatii:

a. Corelatii parametrice

H'₁. Se constata existenta unor corelatii negative, dar puternic semnificative intre complexele de inferioritate si imaginea de sine - stil expresiv: r_{0 [Ci; Is(S.e)]} = -0,865^** la un prag de semnificatie p = 0.01 pe de o parte, iar pe de alta parte, intre complexele de inferioritate si stilul expresiv al Eului personaj (expresivitatea personajului): r _[Ci;Ep(S.e)] = -0, 827^** / p = 0.01. Gradul de nevrotism masurat de chestionarele E.P.Q. si "S-A", coreleaza negativ si puternic semnificativ atat cu imaginea de sine - stil expresiv : r_{4 [N(E.P.Q.);Is(S.e)]} = -0,726^**/ p=0.01, r_{5 [N("S-A");Is(S.e)] =} -0,800^** / p = 0.01, cat si cu Eul personaj - stil expresiv : r_{6 [N(E.P.Q.);Ep(S.e)]} = -0,727^*/ p=0.05 (E.P.Q.) si r_{8 [N("S-A");Ep(S.e)]} = -0,721^* / p = 0.05. Dupa cum se stie, cercetarile din domeniul psihopatologiei au aratat ca aparitia nevrotismului este consecinta existentei unor conflicte intrapsihice si a unor complexe de inferioritate. Coeficientii de corelatie pe care i-am obtinut in cercetarea noastra, indica in mod evident aceasta teza, prin corelatia pozitiva si semnificativa dintre complexele de inferioritate si nevrotism r_{1 [Ci;N(E.P.Q.)]} = 0,846^**/ p =0.01 si r_{2 [Ci;N("S-A")]} = 0,717^*/ p = 0.05. De altfel, corelatia dintre cele doua scale de nevrotism n (E.P.Q.) si N ("S-A") este ea insasi foarte ridicata si statistic semnificativa r_{3 [N("S-A");N(E.P.Q.)]} = 0,795^** / p = 0.01.

H'₂. Corelatii pozitive si semnificative statistic, apar intre imaginea de sine si personaj pentru stilurile expresiv, interpersonal, emotional si intelectual ale Eului. Coeficientii de corelatie inregistrati sunt: r_{11[Is(S.e);Ep(S.e)]}= 0,939^** / p = 0.01; r_{12 [Is(S.em);Ep(S.em)]} = 0,920^** / p = 0.01; r_{13 [Is(S.ip); Ep(S.ip)]} = 0,658^** / p = 0.01 si r_{14[Is(S.it); Ep(S.it)]} = 0,757^** / p = 0.01. Atitudinea fata de sine coreleaza puternic semnificativ cu imaginea de sine si Eul personaj - stil expresiv, corelatiile fiind: r_{8 [AtS;Is(S.e)]} = -0,797^** / p = 0.01, si respectiv, r_{9 [AtS;Ep(S.e)]} = -0,775^* / p = 0.05. Semnul negativ al corelatiei se explica prin aceea ca scorificarea se face in sens invers, la "S-A" un punctaj mai mic fiind mai favorabil, deoarece este insotit de conotatii psihologice pozitive. Atitudinea fata de sine nu coreleaza semnificativ cu atitudinea fata de ceilalti : r_{10 (AtS;AtA)} = 0,102

H'₃. Intre scala Depresie - Deprimare (POMS) si imaginea de sine asupra stilului de munca exista o corelatie negativa, dar extrem de semnificativa r_{20 [Is(S.m);D-D(POMS)]} = -0,909^** / p = 0.01. Alte corelatii ridicate sunt si intre si Eul personaj - stil interpersonal si urmatoarele scale POMS: r_{21[Ep(S.ip);T-A(POMS)]} = -0,659^* / p =0.05, r_{22[Ep(S.ip);D-D(POMS)]} = -0,678^* / p =0.05, r_{23 [Ep(S.ip);C-C(POMS)]} = -0,852^** / p = 0.01 si cu TMD: r_{24 [Ep(S.ip);TMD]} =-0,675^* / p = 0.05, precum si intre Eul personaj - stil de munca si scala (S-O) a POMS: r_{25[Ep(S.m);S-O(POMS)]} = -0,647^*/ p=0.05. Imaginea de sine la nivelul stilului emotional coreleaza negativ cu imaginile de sine asupra stilului interpersonal: r_{26 [Is(S.em);Is(S.ip)]} = -0,672^* / p =0.05, si asupra stilului de munca: r_{27 [Is(S.em);Is(S.m)]} = -0,684^*/ p = 0.05. Stilurile interpersonal si emotional al Eului personaj coreleaza puternic, dar negativ, coeficientul de corelatie fiind r_{28 [Ep(S.ip);Ep(S.em)]} = -0,794^** / p = 0.01. Eul anxios - stil emotional prezinta o corelatie extrem de semnificativa cu Eul anxios asupra stilurilor interpersonal si intelectual, coeficientii de corelatie fiind: r_{29[Ea(S.em);Ea(S.ip)]} = -0,937^** / p = 0.01, si respectiv, r_{30 [Ea(S.e);Ea(S.it)]} = -0,636^* / p = 0.05.

H'₄. Persoanele extrovertite au o imagine de sine asupra propriului stil expresiv, mai favorabila decat cele introvertite. Coeficientul de corelatie dintre extraversie - E (E.P.Q.) si imaginea de sine asupra stilului expresiv fiind: r_{15 [E(E.P.Q.);Is(S.e)]} = 0,772^** / p = 0.01. Extraversia coreleaza pozitiv si puternic semnificativ cu expresivitatea personajului r_{16 [E (E.P.Q.), Ep (S.e)]} = 0,818^** / p = 0.01. Se poate observa o corelatie semnificativa, dar negativa si intre complexele de inferioritate si extraversie (E.P.Q.) r_{17 [Ci;E(E.P.Q)]} = -0,659^* / p = 0.05. In plus, corelatia dintre extraversie si nevrotism (E.P.Q.) este ridicata, dar negativa: r_{18 [E(E.P.Q.);N(E.P.Q.)]} = -0,724^* / p 0.05, fapt ce vine confirme ipotezele noastre.

H'₅. Scala E (extraversie) a chestionarului E.P.Q. coreleaza pozitiv sau negativ, dar semnificativ statistic, cu unele trasaturi accentuate. Coeficientii acestor corelatii sunt: r_{31 [E(E.P.Q.); VIII Exaltarea("H-S")]} = -0,747^*/ p=0.05. (Se deduce de aici ca extraversia si exaltarea nu definesc acelasi tip de comportament.); r_{32[E(E.P.Q.);V Hipertimie("H-S")]} = 0,687^* / p = 0.05; r_{33 [E(E.P.Q);  VI Distimie("H-S")]} = -0,770^** / p = 0.01. De asemenea din tabelele de corelatii ca unele trasaturi accentuate de personalitate coreleaza statistic semnificativ, pozitiv sau negativ, cu imaginea de sine, "Eul personaj" si Eul ideal.

H'₆. Scala sinceritate a "M-I" coreleaza negativ cu scala L (minciuna) a chestionarului E.P.Q., coeficientul de corelatie fiind r_{19 [M-I;L(E.P.Q.)]} = -0,648^* la un nivel de incredere p = 0.05.

b. Corelatii neparametrice

Valoarea coeficientului de corelatie a rangurilor ρ al lui Spearman, este semnificativa in ceea ce priveste relatia dintre componenta moralitate-ipocrizie a personalitatii si personalitatea interpersonala: ρ _{[M-I; Ps-interpersonala]} = 0,667^* / p = 0.05. Cu alte cuvinte, subiectii cu un nivel similar de ipocrizie sunt perceputi de ceilalti membri ai grupului ca avand acelasi tip de personalitate interpersonala.

1.1.2 Rezultatele esantioanelor de control

Rezultatele esantionului 2, considerat grupul de control numarul 1 si notat cu (e₂), si ale esantionului 3, considerat cel de-al doilea grup de control, si notat cu (e₃), au fost prezentate respectand aceleasi etape ca si in cazul grupului experimental. Intrucat ele se regasesc in cadrul analizei intergrupale, in prezentul rezumat al tezei, nu vom insista asupra lor.

1.2 Analiza comparativa a rezultatelor grupurilor la fiecare proba administrata (Analiza intergrupala)

1.2.1 Rezultatele grupurilor la chestionare si teste

1.2.1.1 C₁ - Chestionarul Berkeley

Analiza comparativa a imaginii de sine, Eului ideal si Eului personaj, pentru stilurile expresiv, interpersonal si emotional, la esantioanele studiate, pune in evidenta urmatoarele aspecte:

Stilul expresiv: Eul ideal al grupului experimental (e₁) si al grupului 1 de control (e₂), tinde sa atinga un nivel mai ridicat decat imaginea de sine si Eul personaj, care "se suprapun", in mare parte, la cele doua esantioane. La cel de-al doilea grup de control (e₃), imaginea de sine, idealul si personajul practic coincid. Din punct de vedere psihologic, aceste diferente se explica prin aceea ca, la grupul experimental si grupul de control numarul 1, idealul cu privire la stilul expresiv al personalitatii nu este atins, in timp ce subiectii grupului de control numarul 2, sunt multumiti de imaginea de sine, Eul public si idealul, raportate la acelasi stil.

Intre e₁ si e₂, pe de o parte si e₁ si e₃, pe de alta parte, exista diferente in ceea ce priveste imaginea de sine asupra stilului expresiv al personalitatii, valoarea testului t al lui Student, fiind in primul caz t₁ = -1,401, la un prag de semnificatie p = 0.195, iar in al doilea, t₂ = -1,024, la un nivel de semnificatie de 0.333. cu alte cuvinte, intre e₁ si e₂, apar diferente in 80% din cazuri si intre e₁ si e₃, doar in 66% din cazuri, in legatura cu imaginea de sine relativa la expresivitatea persoanei. Diferentele mediilor celor trei grupuri sunt semnificative raportat la expresivitatea personajului si a Eului ideal. Analiza de varianta a mediilor anova, exprimata in valorile testului F, F₁ = 1,456 la un nivel de semnificatie Sig de 0.251 si F₂ = 3,419 pentru p = 0.047 demonstreaza ca in 75%, respectiv 95% din cazuri, mediile unor grupuri alcatuite dupa criteriile stabilite de noi, sunt diferite.

Stilul interpersonal: Daca cele doua grupuri de control prezinta o concordanta crescuta intre imaginea de sine, Eul ideal si Eul personaj - mai evidenta la grupul 2 de control -, a stilului interpersonal, in cazul grupului experimental, discrepantele intre imaginea de sine, Eul ideal si Eul personaj sunt foarte mari, Eul ideal fiind situat mult deasupra Eului personaj si a imaginii de sine.

Semnificatia psihologica a celor 3 diagrame este urmatoarea: la subiectii grupurilor 1 si 2 de control (in special la cei din grupul 2), intre imaginea de sine, Eul personaj si Eul ideal - la nivelul stilului interpersonal, exista o relatie de relativa adecvare. In schimb, subiectii grupului experimental - grupul Bales, care se centreaza pe relatiile interpersonale, pe natura si intensitatea acestora, manifesta un ideal foarte ridicat pentru stilul interpersonal al Eului, cu mult mai mare decat imaginea de sine asupra aceluiasi stil. Tot la e₁ apar diferente si intre imaginea de sine si Eul personaj, fapt care vine sa confirme ipoteza ca respectivii subiecti "inserati" intr-o anumita dinamica intragrupala si sociala. Acesti subiecti considera ca personajul social pe care l-au construit, nu atinge nici macar nivelul imaginii de sine, si cu atat mai putin pe cel al Eului ideal.

Mediile celor trei grupuri sunt statistic diferite pentru imaginea de sine - F₁ = 1,071 (p = 0.357) si Eul ideal - F₂ = 2,339 pentru p = 0.116, referitoare la stilul interpersonal al personalitatii. Alte diferente se mai constata intre e₁ si e₃ in legatura cu imaginea de sine relativa la stilul interpersonal valoarea lui t fiind t = 1,191, pentru o probabilitate Sig de 0.264.

Stilul emotional: In ceea ce priveste stilul emotional, imaginea de sine, Eul personaj si Eul ideal, acestea prezinta urmatoarele caracteristici, pentru cele trei esantioane: la e₃, imaginea de sine, Eul personaj si Eul ideal asupra stilului emotional coincid, fapt care demonstreaza ca subiectii sunt satisfacuti de componenta emotionala a personalitatii lor. In e₂ apar diferente intre imaginea de sine, Eul personaj si Eul ideal, iar in e₁, imaginea de sine si Eul personaj se suprapun, in timp ce Eul ideal este situat mult sub valorile celor dintai. Idealul de Eu al stilului emotional prezinta variatii mari ale mediilor, valoarea testului F fiind : F = 11,506 pentru o probabilitate de 0.001 (mai mica decat valoarea 0.05). altfel spus, in 99% din cazuri exista diferente in planul idealului emotional, intre grupurile care au total, partial sau deloc, caracteristicile grupului "auto-analitic competent".

In ansamblu, se poate aprecia ca, daca in e₃ apar adecvari totale intre: imaginea de sine, Eul personaj, Eul ideal, pentru toate cele trei stiluri: expresiv, interpersonal, emotional, in e₁ apar adecvari totale - pentru stilul expresiv, si partiale, pentru stilul emotional; in e₂ exista doar o adecvare partiala a imaginii de sine si a Eului personaj pentru stilul expresiv. Aceasta dinamica de "adecvare - neadecvare" a imaginii de sine, Eului personaj si Eului ideal, referitoare la stilurile: expresiv, interpersonal si emotional, este data atat de natura grupului, cat si de idealurile, aspiratiile membrilor grupului.

1.2.1.2 T₁ - Moralitate si ipocrizie in relatiile interumane (Testul "M-I")

La testul "Moralitate si ipocrizie in relatiile interpersonale", mediile esantioanelor se situeaza sub punctajul limita: 10. Analiza comparativa a acestor medii conduce la concluzia ca, subiectii esantionului e₂ manifesta un nivel mai inalt al ipocriziei (Me₂ = 7,5), decat subiectii celorlalte doua esantioane. Diferenta mediilor la testul "M-I" statistic semnificativa, intre e₁ si e₂, este exprimata prin valoarea lui t = -2,143, pentru un prag p= 0.026. Mediile esantioanelor e₁ si e₃ sunt putin mai mici si foarte apropiate ca valoare: Me₁ = 6,1 si Me₃ = 6. Valorile abaterilor standard ale mediilor sunt : σe₁ e₂ = 1,90 si σe₃ = 2,16. Variabila moralitate-ipocrizie prezinta diferente intre grupuri: F= 1,646, cand p = 0.0212. In ansamblu, se poate aprecia ca subiectii celor trei esantioane sunt sinceri in relatiile interpersonale.

1.2.1.3 C₂ - Chestionarul "H. Schmieschek" (Explorarea "Personalitatii accentuate")

Analiza mediilor trasaturilor accentuate, la nivelul celor trei esantioane, demonstreaza ca gradul mediu de accentuare al trasaturilor pe esantion, se situeaza sub pragul critic de 75%. Esantionul e₂ are cea mai ridicata medie a trasaturilor accentuate: 62,17%, in timp ce mediile procentuale ale esantioanelor e₁ si e₃ sunt 56,48% si, respectiv, 57,53%. Mediile trasaturilor accentuate, mai ridicate la e₂ se explica prin caracteristicile de personalitate din adolescenta. Gradul mediu de accentuare a unora dintre trasaturi, variaza la nivelul celor trei esantioane. Variatia mediilor are insa semnificatie statistica doar in ceea ce priveste urmatoarele trasaturi de personalitate: Demonstrativitate (F₁=2.378/ p=0.112); Nestapanire (F₂=1.814/ p=0.182); Hipertimie (F₃=4.254/ p=0.025); VII. Ciclotimie/labilitate afectiva (F₄=2.673/ p=0.087 si Emotivitate (F₅=3.321/ p=0.051).

Se poate constata ca, nestapanirea si exaltarea specifice adolescentei, ating un procentaj ridicat la e₂. In cazul esantionului e₁, mediile sunt mici pentru urmatoarele trasaturi: ciclotimie, demonstrativitate si hipertimie, in timp ce pentru emotivitate, media este foarte ridicata. La e₁, trasaturile accentuate care prezinta maxime sau minime procentuale, sunt cele care caracterizeaza componenta afectiva a personalitatii. Distimia este singura trasatura care prezinta un grad mai pronuntat de accentuare la e₃, comparativ cu e₁ si e₂, datorita separarii indelungate de familie, de prieteni etc., a subiectilor acestui esantion. Hiperperseverenta este singura trasatura care prezinta un nivel similar de accentuare, pentru toate esantioanele studiate.

1.2.1.4. T₂ - Profile of mood state (POMS) - Profilul starilor psihice

Aplicarea T₂ - Profile of mood state (POMS), in esantioanele studiate, demonstreaza ca doar patru dinte subiecti au un Profil Iceberg. Subiectii ale caror stari psihice descriu un Model Iceberg, se distribuie in cele trei esantioane astfel:

In ceea ce priveste valoarea medie a TMD, raportata la valoarea etalonului (TMD _etalon = 35), se constata o crestere a perturbarii starii psiho-afective la toate esantioanele, dar in special la e₂: Me₁ = 52,8; Me₂ = 60 si Me₃ = 47,2. Valorile abaterilor standard sunt : σe₁ =19,96, σe₂=22,80 si σe₃ = 29,25.

1.2.1.5.C₃ - Chestionarul Philips-Berger (Chestionarul "S-A")

Atitudinea fata de sine At_S si, respectiv atitudinea fata de altii At_A, evaluate prin aplicarea Chestionarului Philips-Berger, obtin urmatoarele valori medii pentru fiecare grup: At_S - Me₁ = 61,3; Me₂ = 70,6 si Me₃ = 65,71; si respectiv At_A.- Me₁ = 61,6; Me₂ = 74,5 si Me₃ = 69,5. Abaterea standard a mediei are urmatoarele valori pentru At_S σe₁ = 15,64, σe₂ = 12,50 si σe₃ = 20,42, iar pentru At_A σe₁ = 12,07, σe₂ = 10,01 si σe₃ = 18,57. Atitudinea fata de sine si atitudinea fata de altii reflecta, la nivelul celor trei esantioane, urmatoarele aspecte: in esantionul e₁, At_S si At_A fiind scorificate aproximativ la fel (mediile sunt: 61,3, respectiv, 61,6), se poate deduce ca atitudinea subiectilor fata de ei insisi se manifesta in mod similar, cu atitudinea subiectilor fata de ceilalti semeni ai lor. Intrucat ambele variabile au un punctaj mai mic de 75, considerat limita superioara a "dezirabilitatii", cuprinsa conform notelor etalonului intre [25; 75], se poate conchide ca atat At_S, cat si At_A sunt favorabile. Prin comparatie cu e₁, in esantionul e₂, nivelul At_S si, respectiv, al At_A, cresc considerabil, atingand valorile de: 70,6 si 74,5. Atitudinea subiectilor fata de altii, atinge o medie pe esantion de 74,5, destul de apropiata de pragul scalei: 75. Acest fapt demonstreaza ca atitudinea subiectilor fata de ceilalti, se situeaza la limita intre favorabil - defavorabil. In cazul e₃, desi destul de ridicate, scorurile de 65,7 pentru At_S si 69,5 pentru At_A, pot fi considerate totusi favorabile. Din punct de vedere statistic, valorile medii ale rezultatelor e₁, e₂ si e₃, prezinta variatii semnificative doar in ceea ce priveste atitudinea fata de altii, calculul Anova, relevand un F= 2.147/ p = 0.136.

Din analiza graficului comparatiei trasaturilor de personalitate, se constata ca, dintre cele trei esantioane, doar profilul esantionului e₁ tinde sa se apropie mai mult de modelul-etalon. Scorurile mici pe care le obtine grupul experimental la scalele: Dominanta, Neincredere in altii, Spirit critic, Egocentrism, Neincredere in sine. Complexe de inferioritate, Anxietate, Nevrotism, se explica, nu doar prin maturitatea, experienta si formatia profesionala a acestui grup, dar si prin aceea ca, apartinand unui grup Bales, subiectii respectivi, au reusit sa-si "tempereze" spiritul dominator: Scorul la scala: Dominanta = 19,9 (fapt evidentiat si de Chestionarul Bales - unde se intalneste numarul cel mai mic de subiecti, cu componenta U, in tipul de personalitate interpersonala), demonstreaza ca subiectii au o atitudine mai putin critica fata de ceilalti: Spirit critic = 9,4 si sunt mai altruisti; Egocentrismul = 11,4 (e₁ este esantionul in care intalnim 5 tipuri de personalitate interpersonala DPF - orientat spre salvare prin dragoste).

Mecanismele defensive ale subiectilor din e₁ sunt mult mai eficiente si mai bine structurate: Neincrederea in sine. Complexe de inferioritate = 22,6 si Nevrotismul = 9,8 (de altfel, e₁ obtine si la scala N a Chestionarului E.P.Q., cel mai redus punctaj: N = 8,4).

Comparativ cu e₁, in esantionul e₂, scoruri mari se obtin la scalele: Dominanta (25,1), Neincredere in altii (13,5), Complexe de inferioritate (26,5), Anxietate (18,2) si Nevrotism (12,2). Aceste valori pot fi explicate prin prisma particularitatilor de personalitate specifice adolescentei, cand afirmarea identitatii, conflictele intrapsihice, stabilirea si consolidarea relatiilor interpersonale, se exprima prin: spirit dominator, "tatonarea celuilalt" (data de Neincrederea in altii), complexe de inferioritate, anxietate si nevrotism. Comparativ cu e₁, esantionul e₃, are un punctaj ridicat doar la scala Neincredere in sine. Complexe de inferioritate (26,4). Complexele de inferioritate sunt accentuate de un "Supraeu social" punitiv, constrangator, reprezentare simbolic - substitutiva a institutiei armatei. La scala Spirit autocritic, toate esantioanele au obtinut un punctaj similar: e₁ = 14,1; e₂ = 14,6 si e₃ = 13 (peste media-etalon).

Valoarea testului F Snedecor-Fischer, pune in evidenta diferente statistic semnificative intre: e₁, e₂ si e₃, doar cu privire la urmatoarele trasaturi de personalitate: Dominanta (F₁ = 4,884/ p = 0.015); Neincredere in altii (F₂ = 2,226/ p = 0.127); Anxietate (F₃ = 1,681/ p = 0.205) si Nevrotism (F₄ = 1,230/ p = 0.308).

1.2.1.6 C₄ - Chestionarul de personalitate Eysenck - E.P.Q.

Comparand rezultatele obtinute de subiectii din esantioane la scalele: E, N si P ale Chestionarul de personalitate E.P.Q., se poate constata ca:

Pentru scala E: subiectii esantionului e₂ sunt cei mai extravertiti: Me₂ = 16,1, in timp ce subiectii din esantionul e₁ cu un punctaj mediu Me₁ = 13, pot fi considerati ambiverti. Media scalei extraversie la subiectii din esantionul e₃ este: Me₃ = 15,6. Valoarea abaterii standard a mediilor, pentru fiecare din cele trei esantioane este : σe₁ = 1,49, σe₂ = 1,01 si σe₃ = 1,08.

Pentru scala N: subiectii esantionului e₂ au cel mai ridicat grad de nevrotism: Me₂ = 13 (σe₁=1,20), iar subiectii e1 cel mai redus grad: Me₁ = 8,4 (σe₂ = 1,27). Media scalei N, la subiectii din e₃ este: Me₃ = 10,7 (la o abatere standard de: σe₃ = 1,80)

Pentru scala P: subiectii care prezinta cel mai ridicat grad de psihotism sunt subiectii esantionului e₃: Me₃ = 7,1, iar subiectii din e₁ au cel mai redus nivel al psihotismului: Me₁ = 4,8. Valoarea medie a scalei P pentru esantionul e₂ este: Me₂ = 5,7. Valorile abaterilor standard ale grupurilor experimental si de control sunt : σe₁ = 0,61, σe₂ = 0,74 si σe₃ = 1. Valorile medii ale scalei L, prezinta variatii semnificative in cele trei grupuri: F = 3,342/ p = 0,050. Variatii mari apar mai ales e₁ si e₂, exprimate in valoarea testului t, al lui Student: t = 2,388, pentru p = 0.041.

1.2.1.7 C₅ Chestionarul de evaluare interpersonala - Bales

Profilurile de personalitate care apar la toate cele 3 grupuri sunt: UPF - orientat spre solidaritate si progres social, si respectiv, UPB - orientat spre sprijin emotional si entuziasm. Primul tip de personalitate interpersonala este specific liderului democratic, iar cel de-al doilea, liderului afectiv al grupului.

Se poate afirma ca, in fiecare din cele grupuri intalnim, macar unul din cele doua tipuri de personalitate interpersonala, cu alte cuvinte, in orice grup exista cu necesitate un lider. Mai mult, in fiecare din grupuri, sunt doi lideri: un lider democratic si un lider afectiv.

Variatia tipurilor de personalitate interpersonala in cele trei esantioane este semnificativa, valoarea lui F este 2,791, la o probabilitate Sig de 0,079. altfel spus, in 92% din cazuri, tipul de personalitate interpersonala ce apare intr-un grup "auto-analitic competent" difera de tipul de personalitate interpersonala ce apare in grupurile care nu prezinta aceleasi caracteristici. Variatia este mai mare intre e₁ si e₃ (t₁ = -2,153/ p= 0.060), decat intre e₁ si e₂ (t₂ = -1,275/ p = 0.234).

Un alt aspect interesant care diferentiaza grupul experimental, de grupurile de control 1 si 2, este aparitia si modul de distributie atat a tipului de personalitate interpersonala AVE - oscilant mediu pluridirectional, cat si a semnului de intrebare - "?", despre care am considerat ca ar reprezenta fie indecizia cu privire la un anumit subiect , fie necunoasterea acestuia, si pe care l-am numit tipul "indecis" de personalitate interpersonala. Astfel, in grupul experimental, apare de doua ori tipul AVE de personalitate interpersonala, la subiectul cel mai recent integrat in grup, in grupul de control numarul 1 apare de 5 ori, iar in grupul de control numarul 2, aparitia este mult mai frecventa: 11 ori.

O situatie noua intalnita in grupul de control nr. 2, in raport cu grupurile experimental si grupul de control nr.1, este aparitia a 4 semne de intrebare, ceea ce demonstreaza in mod evident ca, unii dintre subiectii grupului, nu si-au format o parere clara, bine stabilita, cu privire la fiecare din membrii grupului, motiv pentru care acorda semnul "?" - indecis ("nu stiu", "nu cunosc", etc.).

Aptitudinea de a face aprecieri corecte si de a primi aprecieri corecte este mult mai dezvoltata la membrii grupului experimental (grup "auto-analitic" competent), comparativ cu grupurile de control e₂ si e₃. Valoarea testului F, obtinut prin analiza ANOVA este F₁ = 3,532 la o probabilitate Sig. de 0.043 - in ceea ce priveste aprecierile facute cu privire la tipul de personalitate interpersonala al membrilor grupului, si respectiv, F₂ = 5,661, cand Sig are valoarea de 0.009 (in acest din urma caz, probabilitatea subiectilor din grupul Bales de a primi aprecieri corecte, este valabila in 91% din cazuri). Pe de alta parte, diferentele dintre mediile aprecierilor facute si, respectiv, primite corect, sunt mai relevante in relatia grupului experimental cu grupul 2 de control: e₁ e₃ (t₁ = 2,25/ p = 0.051, pentru aprecieri facute corect si t₂ = 3,545/ p = 0.006, pentru aprecierile primite corect), decat in cazul comparatiei dintre grupul experimental cu primul grup de control: e₁ e₂ (t₃ = 1,936/ p=0.085 - aprecieri facute corect si t₄ = 2,739/ p = 0.023 - aprecieri primite corect).

In ceea ce priveste auto-evaluarea corecta a tipului de personalitate interpersonala, in esantionul - e₁, un singur subiect se evalueaza asa cum este evaluat de grup (S₂), in esantionul 2 - e₂, nici unul dintre subiecti nu se apreciaza corect, iar in esantionul - e₃, tot un singur subiect (S₈^"), se vede asa cum il vad membrii grupului.

.2.1.8 T₃ Testul Szondi

Profilurile pulsionale comune celor trei esantioane, raportate la vectorii S, C si Sch sunt: S₁ si S₅ pentru vectorul S; C₁ si C₆ pentru vectorul C si Sch₄:B₂, Sch₃:B₁, Sch₈:Ek₂ si Sch₅:Ç pentru vectorul Sch.

Vectorul Sch. Numarul de alegeri pentru vectorul Sch, pulsiunea Eului, este mai mare pentru grupul experimental - e₁, Me₁ = 6,4, comparativ cu e₂ si e₃, Me₂ = 5,9 si Me₃ = 5,6. De aici se poate deduce ca subiectii grupului experimental investesc cu precadere factorul Sch, care reflecta, atat trebuintele narcisice ale Eului, cat si trebuintele expansive ale acestuia.

Sch₄ = B₂; Sch₄: Eu inhibat, dar realist care lupta impotriva constientizarii dorintelor amenintatoare prin mecanisme de negare. Reprimare.

Sch₃ = B₁; Sch₃: Eu care refuleaza. Eul care nu vrea ca dorintele amenintatoare sa devina constiente. Incapacitate de a-si forma un ideal obiectiv.

Sch₈ = Ek₂; Sch₈: Eu obsedat. Ego masculin (uneori Eu masculin infidel). Eul "profesionistului". Subiecti care se adapteaza la mediul extern, dar care sunt inhibati. Partenerul care rupe relatiile duale. Mecanisme de aparare obsesionale.

Sch₅ = Ç; Sch₅: Eu disciplinat, irational care nu tine seama de nimic, desi adera perfect la real si se adapteaza sub constrangerea fortelor exterioare. Eu hipotrofiat. "Eul omului obisnuit." Negarea proiectiei.

Tipul de profil pulsional al Eului sau mai simplu Eul inconstient al subiectilor din cele trei grupuri prezinta o variabilitate foarte mare, fapt care se explica atat prin particularitatile de natura, structura si organizare a grupului - variabila intragrupala, cat si prin profilul psihologic individual, trasaturile de personalitate, specificul mecanismelor defensive puse in joc - variabila intrapsihica. Analiza de calcul anova, reflecta extrem de bine aceasta diferenta in valoarea lui F = 5,419, la un grad de probabilitate Sig de 0.011. De asemenea, se constata ca diferenta dintre profilul Eului inconstient prezinta variatii mai mici intre e₁ si e₂ (t₁ = -1,917/ p=0.088), si mult mai mari intre e₁ si e₃ (t₂ = -3,544/ p = 0.006).

Mecanismele de aparare ale Eui la nivelul celor trei grupuri

Mecanismele defensive - aflate in concordanta directa cu tipul de Eu, care se intalnesc la nivelul celor trei grupuri sunt urmatoarele: in e₁ si e₂ predominante sunt mecanismele de negare, reprimare si refulare; in e₃ mecanismul defensiv cel mai frecvent intalnit este negarea proiectiei. Mecanismul de identificare prin fuziune inflationista si proiectiva asociat cu inflatia psihica intalnit la trei dintre subiectii e₁, reflecta disponibilitatea subiectilor din grupul Bales de a crea personaje.

Valorile testelor statistice t, F si obtinute prin analiza intra-si intergrupala a variabilelor, sunt semnificative demonstrand ca intre rezultatele celor trei esantioane exista diferente semnificative; altfel spus, variabila clasificatorie pe care am stabilit-o - "grupul Bales", cu toate proprietatile pe care le presupune - nu este aleatorie.

1.2.2 Analiza comparativa intergrupala a coeficientilor de corelatie dintre variabilele de studiu 

Comparatia coeficientilor de corelatie dintre variabilele de studiu, raportat la fiecare ipoteza operationala, in grupul experimental Bales - e₁ si grupurile de control e₂ si e₃, releva urmatoarele aspecte:

Pentru H'₁:

a. In e₁ si e₃ corelatiile dintre complexele de inferioritate si imaginea de sine, pe de o parte, si personaj, pe de alta parte, la nivelul stilului expresiv, sunt negative si semnificative din punct de vedere statistic. In e₂, aceleasi corelatii sunt nesemnificative statistic. In grupul Bales - e₁, corelatiile sunt mai ridicate, ceea ce demonstreaza abilitatile membrilor grupului de a-si crea o imagine de sine (Eu real) si un personaj, expresive, consecinta a compensarii si controlului adecvat al complexelor de inferioritate.

b. Corelatiile dintre complexele de inferioritate si nevrotism (E.P.Q. si "S-A"), sunt pozitive si semnificative statistic, pentru e₁ si e₃. La e₂, complexele de inferioritate si nevrotismul nu se afla intr-o relatie de dependenta directa, contrazicand intrucatva ipotezele "clasice" ale psihopatologiei, fapt explicabil prin aceea ca, in perioada adolescentei, conflictele intrapsihice iau adesea forma frondei sau rebeliunii si, mai rar forma replierii pe sine, a resemnarii, si implicit, a complexelor de inferioritate.  

c. In e₁ si e₃ corelatiile dintre nevrotism (E.P.Q. si "S-A") si imaginea de sine, pe de o parte, si "Eul personaj", pe de alta parte - evaluate la nivelul stilului expresiv, sunt negative, dar semnificative din punct de vedere statistic, ceea ce releva ca un grad ridicat de nevrotism limiteaza in mod considerabil posibilitatile de exprimare ale personalitatii si personajului. La adolescenti (e₂) corelatiile sunt nesemnificative, intre nevrotism si expresivitatea inter- si intrapersonala nu exista nici un fel de cauzalitate. In acest caz, nevrotismul nu numai ca diminueaza posibilitatea de exprimare a personalitatii si personajului, ci mai mult, ii aduce o "coloratura" particulara, prin bravada sau comportamentele bizare tipice adolescentilor.

Pentru H'₂:

a. Corelatiile dintre imaginea de sine si personaj, investigate in raport cu stilul de relationare interpersonala, sunt pozitive si semnificative statistic, atat pentru e₁, cat si pentru e₃, si destul de ridicate pentru e₂. Aceleasi corelatii, evaluate la nivelul stilului expresiv, sunt pozitive si extrem de semnificative pentru toate cele trei esantioane.  

b. Intre atitudinea fata de sine si imaginea de sine, pe de o parte, si personaj, pe de alta parte, evaluate la nivelul stilului expresiv, exista corelatii semnificative statistic in e₃, se observa o corelatie pozitiva si ridicata intre atitudinea fata de sine si atitudinea fata de altii, fapt explicabil prin aceea ca, un "context social frustrant, punitiv si inhibitor", determina evaluarea atitudinii fata de sine, prin prisma atitudinii fata de ceilalti. La e₂, si mai ales la e₁, relatia At_S - At_A, nu presupune o proportionalitate directa, si nici o influenta prea mare asupra imaginii de sine si personajului, de unde se poate deduce ca la acesti subiecti, "jocul social" este mai evident, chiar daca din ratiuni diferite (la e₂, prin ignorarea regulilor sociale, iar la e₁ prin aplicarea lor diferentiata fata de sine si, respectiv, fata de altul).

Pentru H'₃:

Majoritatea scalelor POMS coreleaza negativ, dar semnificativ statistic cu imaginea de sine la e₂. La e₁ si e₃ se observa corelatii puternice si negative intre scale ale POMS, Eul anxios (evaluat prin Berkeley) si personaj. La e₂, corelatiile dintre unele scale ale POMS si imaginea de sine, sunt negative si semnificative statistic, in timp ce la e₁ si e₃, corelatii puternice si negative, se observa intre scale POMS si personaj (evaluat prin testul Berkeley). Cu alte cuvinte, daca la e₂ starile afective, dispozitiile temporare si nu trasaturile stabile de personalitate sunt cele care isi exercita cu precadere influenta asupra imaginii de sine, la e₁ si e₃, trasaturile stabile de personalitate sunt cele care actioneaza asupra personajului, "ajustandu-l" la cerintele mediului extern. Aceste demersuri, oarecum inversate, sunt explicabile intrucat atat membrii grupului Bales, cat si cei ai grupului de militari sunt indivizi maturi, cu o personalitate bine consolidata, a carei tendinta este de a "construi" un personaj social, cu valoare adaptativa, in ciuda interventiei trasaturilor si starilor afective negative. In grupul de adolescenti (e₂), lucrurile se petrec exact pe dos. Personalitatea subiectilor fiind in curs de formare, este de presupus ca orice influenta negativa minora si/ sau temporara, are repercusiuni nefavorabile asupra imaginii de sine, la randul ei destul de fluctuanta. Aceasta observatie este sustinuta si de corelatia pozitiva si ridicata, dintre Eul anxios (Berkeley) si scala T-A (POMS). Cu alte cuvinte, in adolescenta, diferentele dintre anxietatea ca stare, si anxietatea ca trasatura, nu sunt foarte concludente, aceasta fiind perioada vietii in care starile afective frecvent repetate, se pot integra la nivelul structurilor de personalitate, transformandu-se in trasaturi permanente, stabile in timp. In ceea ce priveste relatia dintre starile sau trasaturile psiho-afective negative si stilul interpersonal, aceasta este mai evidenta la e₁ si e₃.La e₂, trasaturile afective negative (evaluate de scalele ale POMS), exercita influente nevaforabile mai ales asupra imaginii de sine, si nu atat asupra personajului, cum se observa la e₁ si e₃.

Pentru H'₄:

Corelatiile extraversiei cu imaginea de sine si personajul, evaluate la nivelul stilului expresiv sunt pozitive si extrem de semnificative din punct de vedere statistic, la e₁ si e₂. La e₃, aceleasi corelatii sunt pozitive, dar nesemnificative statistic. Explicatia rezida in aceea ca, subiectii primelor doua grupuri tind sa utilizeze componenta extravertita a personalitatii, in elaborarea unui stil de relationare interpersonala, nuantat si expresiv. Subiectii din esantionul e₃, fiind militari, au un comportament elaborat conform unor reguli rigide si, in consecinta, expresivitatea personajului si personalitatii lor, este limitata. Extraversia, in cazul membrilor celui de-al doilea grup de control, nu se exprima cu necesitate la nivelul relationarii interpersonale.

In ceea ce priveste corelatiile extraversiei cu complexele de inferioritate, si implicit cu gradul de nevrotism, acestea sunt negative si semnificative statistic la e₁, si negative, dar nesemnificative la e₂ si e₃. Se poate conchide ca semnul negativ al corelatiilor, in cazul celor trei esantioane, sustine punctul de vedere conform caruia la extraverti, complexele de inferioritate sunt mai putin frecvente, iar imaginea de sine este pregnant pozitiva.

Pentru H'₅

a. Corelatiile trasaturilor accentuate cu extraversia, imaginea de sine, Eul ideal si personaj, prezinta particularitati pentru fiecare esantion in parte. In e₁, extraversia coreleaza semnificativ cu Exaltarea, Distimitia si Hipertimia. In e₂, extraversia coreleaza statistic semnificativ cu Hiperperseverenta si cu Anxietatea. In e₃, se observa o singura corelatie semnificativa statistic, intre extraversie si Nestapanire.

b. Imaginea de sine este foarte putin influentata de trasaturile accentuate, la nivelul esantioanelor e₁ si e₃, si anume de Hiperexactitate - e₁ si, respectiv, de Ciclotimie, in e₃. Ambele corelatii sunt negative. In e₂, imaginea de sine coreleaza puternic cu Demonstrativitatea - la nivelul stilurilor interpersonal, expresiv si intelectual, cu Ciclotimia, cu Anxietatea si cu Hiperexactitatea. Cu exceptia ultimei corelatii, care este negativa, restul corelatiilor sunt pozitive. Este de la sine inteles ca intensificarea, "accentuarea" unor trasaturi de personalitate, in perioada adolescentei, sa modifice imaginea de sine, care datorita specificului varstei, are deja un caracter "instabil".

c. In e₃, personajul coreleaza semnificativ doar cu Nestapanirea, corelatia fiind negativa. In e₂, "Eul personaj" prezinta corelatii pozitive si semnificative cu: Demonstrativitatea, Hipertimia si Ciclotimia. In e₁, personajul coreleaza semnificativ cu Hiperexactitatea, Emotivitatea si Hipertimia. Prima corelatie este negativa, celelalte doua pozitive.

d. In e₁, Eul ideal coreleaza puternic cu un numar relativ mare de trasaturi accentuate, si anume cu: Hipertimia, Exaltarea, Demonstrativitatea - corelatii pozitive, Distimia si Anxietatea - corelatii negative. In e₃, Nestapanirea coreleaza negativ, dar semnificativ statistic cu Eul ideal, la nivelul stilurilor expresiv si intelectual. O corelatie ridicata si negativa se stabileste si intre Exaltare si Eul ideal. in e₃, grup format din militari, nestapanirea este trasatura accentuata cu cele mai multe corelatii semnificative statistic, toate fiind negative. Accentuarea acestei trasaturi se justifica prin contextul social si particularitatile sale. Fiind puternic controlata, refulata chiar, este de asteptat ca aceasta trasatura de personalitate sa apara sub diverse forme, producand transformari ale imaginii de sine, Eului ideal, personalitatii si personajului. De asemenea, trebuie remarcat ca o aceeasi trasatura accentuata are valente diferite la nivelul fiecaruia din grupuri. De exemplu, Exaltarea coreleaza pozitiv cu Eul ideal - in e₁, si negativ in e₃, sau Nestapanirea, coreleaza cu Eul ideal, pozitiv in e₂, si negativ, in e₃. Aceste particularitati apar atat datorita trasaturilor psiho-individuale ale fiecaruia din membrii grupului, cat si datorita insusirilor, aspiratiilor, dorintelor, idealurilor, pe care le genereaza simpla apartenenta la un anumit tip de grup. Astfel, in e₁ - este de asteptat ca exaltarea sa fie asociata idealului, intrucat subiectii acestui grup, cu profesiuni in din sfera stiintelor socio-umane, in mod inconstient asociaza aceasta caracteristica, excentricitatii, originalitatii, temperamentului artistic si, indirect, "personalitatii creatoare". Dimpotriva, in e₃, exaltarea nu poate fi un ideal, ci dimpotriva un impediment, intrucat se situeaza la polul opus disciplinei si rigorii militare. Nestapanirea, trasatura considerata un ideal pentru subiectii din e₂, care tind sa se exprime prin comportamente explozive sau impulsive, incalcand toate regulile, normele si cutumele, in scopul de a "iesi din tipare", nu poate fi decat un obstacol, un "permanent inamic" pentru subiectii din e₃, ale caror idealuri sunt reprimarea si autocontrolul.

Pentru H'₆

Valoarea coeficientului de corelatie dintre scala L a chestionarului E.P.Q. si gradul de ipocrizie (evaluat prin testul "M-I"), este negativa la cele trei esantioane, dar numai la e₁ este semnificativa din punct de vedere statistic (r_{[L(E.P.Q.);M-I]} = -0,648^*). Cea mai mica valoare a corelatiei este la grupul de militari (e₃). Semnul negativ al corelatiei demonstreaza ca individul care este ipocrit ("mincinos"), in relatiile interpersonale, poate fi extrem de sincer cu el insusi (testul "M-I" evalueaza moralitatea si ipocrizia in relatiile interpersonale, iar scala L, a E.P.Q., minciuna sau falsul, manifeste la nivelul personalitatii individuale). Interpretarea psihologica a acestui coeficient de corelatie consta in aceea ca, la nivelul grupului Bales, grup "auto-analitic competent", arta simularii si a disimularii, este mult mai bine cunoscuta (si "stapanita"!), decat la nivelul celorlalte doua grupuri. Calitatea de membru al unui grup "auto-analitic competent" de tip Bales, dezvolta aptitudinea de a face aprecieri interpersonale corecte, prin prisma unei auto-cunoasteri autentice. Aceasta realitate este reflectata de atat faptul ca, marea majoritate a subiectilor grupului experimental se auto-percep identic sau oricum foarte similar felului in care sunt perceputi de ceilalti, cat si prin aceea ca, la randul lor, reusesc sa stabileasca cel mai mare numar de evaluari corecte, reale ale personalitatii interpersonale. Altfel spus, aprecierea interpersonala si aprecierea intrapersonala (auto-cunoasterea), sunt doi termeni ai unei relatii dinamice, de interconditionare permanenta.

1.3 Studii de caz

Studiile de caz prezentate se disting prin anumite particularitati:

1) S₁- M.O. si S₂ - D.M. : Cazurile subiectilor S₁ si S₂ devin interesante prin analiza comparativa, intrucat pun in evidenta, pe de o parte, concordanta deplina dintre rezultatele evaluarii psihometrice cu cele ale observatiei directe, iar pe de alta parte, reliefeaza modul in care auto-cunoasterea (auto-valorizarea), se reflecta in aptitudinea de a-i aprecia corect pe ceilalti. 

2) S₃ - G.T. : Cazul subiectului S₃ pune in evidenta faptul ca mecanismele simularii/ disimularii sunt conditionate de caracteristici intrapsihice, astfel ca un individ extrem de sincer fata de el insusi, poate fi ipocrit in relatiile interpersonale. Cu alte cuvinte defensele sale referitoare la imaginea de sine sunt minime, in timp ce defensele legate de Eul public sunt mult mai mari (ceea ce se poate exprima prin ipocrizie in relatiile interpersonale). Intre cele doua tipuri de defensa, vis-à-vis de sine si fata de ceilalti, exista o inadecvare.

3) S₄ - B.V. Profilul Eului ideal care apare la cea de-a doua testare a subiectului S₄, este din perspectiva studiului nostru, cel mai interesant. Este vorba de profilul Sch₁₆: F₂ ce corespunde "mastii" inconstiente a individului Precizam ca acest profil apare numai la nivelul aspiratiilor inconstiente ale subiectului S₄. La subiectul S₄, activitatile frecvente sunt cele care permit o identificare pasiva cu altul. Rolul acestor activitati este de a-i permite sa uite de sine, identificandu-se cu cat mai multe personaje diferite. Aceasta "fuga de sine" nu implica refulare. Tocmai absenta refularii il ajuta sa evite formarea unor simptome nevrotice reale. Acest gen de subiect este fundamental clivat, fiind capabil sa traiasca si sa se comporte ca o personalitate dedublata. In termenii lui Jung, poate fi caracterizat ca un individ cu o persona foarte dezvoltata, in spatele careia se afla partea "autistica" si inadaptabila din el insusi. Definitia termenului persona in Psychiatric Dictionary, Oxford University Press, al lui Hinsie si Scatzky (care il citeaza pe Jung) este urmatoarea: "Masti de actori; caractere impersonale". Prin acesti termeni Jung se refera la atitudinea mascata adoptata de un individ si care se opune structurilor bazale ale personalitatii. " ( ) prin aceasta identificare mai mult sau mai putin complexa, cu o atitudine de moment, el ascunde celorlalti si adesea isi ascunde siesi, caracterul sau real. El poarta o masca pe care o crede in acord cu intentiile sale constiente, conform cu exigentele si opiniile anturajului sau."

2. Concluziile cercetarii

A. Din prelucrarea statistica, analiza si interpretarea rezultatelor obtinute de subiectii grupului experimental (Bales) si subiectii celor doua grupuri de control, reiese in mod evident, ca se confirma toate ipotezele operationale. Deci, putem desprinde urmatoarele concluzii:

cu cat conflictele intrapsihice si complexele de inferioritate sunt mai intense, cu atat stilul expresiv al personalitatii si personajului este mai redus si mai putin nuantat; gradul crescut de nevrotism limiteaza posibilitatile de exprimare a personalitatii si personajului.

o imagine corecta de sine cu privire la posibilitatile de exprimare in relatiile interpersonale, determina aparitia unui personaj adecvat, cu finalitate adaptativa si implicit, a unei atitudini favorabile fata de sine.

prezenta unor stari sau trasaturi psiho-afective negative (anxietate, tensiune, depresie, furie, oboseala, emotie excesiva) are consecinte negative asupra imaginii de sine si, in egala masura, limiteaza sau anuleaza posibilitatile de exprimare a individului in relatiile interpersonale.

extraversia, componenta a personalitatii exprimata prin aptitudini deosebite de interrelationare si capacitate ridicata de a stabili contacte sociale, faciliteaza dezvoltarea unui stil interpersonal extrem de bogat si nuantat si a unui personaj expresiv; de aici se deduce ca, la indivizii extravertiti se intalneste mai frecvent o imagine de sine pozitiva, in timp ce la introvertiti predomina complexele de inferioritate.

accentuarea unor trasaturi influenteaza dimensiunea introversie - extraversie a personalitatii si produce modificari atat in modul de structurare a imaginilor de sine reala si ideala, cat si in modul de configurare a personajului.

activarea mecanismelor simularii/ disimularii ce constituie premisele aparitiei si evolutiei personajului este conditionata de specificitati intrapsihice si/ sau interpersonale, iar trasaturile de personalitate ce descriu personajul: sinceritatea - ipocrizia, raportate la sine, si respectiv la sistemul social caruia ii apartine individul, dobandesc valente diferite, daca nu contradictorii.

B. Informatiile obtinute in urma aplicarii instrumentelor psihologice - chestionare si teste - coroborate cu informatiile obtinute prin observarea fiecarui individ in parte si a grupurilor, in ansamblu, demonstreaza ca:

toti subiectii prezinta trasaturi de personalitate ce se articuleaza coerent, generand un tip de personalitate stabil, unitar si armonios dezvoltat;

chiar daca in cazul unor subiecti, se poate afirma ca: 1. gradul ciclotimiei reflecta un tip de personalitate potential instabila; 2. unele trasaturi accentuate peste un anumit nivel, constituie sursa posibila a unei personalitati accentuate sau; 3. eventualele duplicitati comportamentale creeaza aparenta unei "dedublari", toate aceste "simptome" se incadreaza in limitele normalului; iar ca o implicatie imediata rezulta ca :

personajul pe care un astfel de tip de personalitate il configureaza, are un caracter adaptativ si exprima in mod adecvat personalitatea autentica a unui individ.

exista o serie de trasaturi de personalitate care se conjuga in structurarea unor configuratii sau "entitati psihice", mai mult sau mai putin independente si stabile, ce apar in dinamica de ansamblu a relatiei: personalitate - personaj.

se constata ca atunci cand diferenta dintre Eurile real si ideal, evaluate pe dimensiunile constienta si, respectiv inconstienta, este redusa, "nevoia de personaj" este minima; cand Eul real si Eul ideal se suprapun sau coincid, personajul exprima in mod corespunzator personalitatea autentica a unui individ.

daca imaginile reala si ideala de sine se afla in relatie de corespondenta, atunci individul este perceput corect intr-un anumit context social.

cu cat trasaturile de personalitate se structureaza mai coerent la nivelul imaginilor de sine reala si ideala, cu atat personajul social are o organizare mai adecvata.

cand mecanismele de aparare ale Eului nu asigura un echilibru optim in dinamica de forte dintre Sine, Eu, Supraeu si realitatea externa, personalitatea "metamorfozeaza" personajul in diverse "entitati psihice", cu un caracter mai mult sau mai putin patologic.

relatia care se stabileste intre fenomenul de inflatie psihica, in calitate de mecanism de aparare a Eului si binomul: personalitate - personaj, demonstreaza ca inflatia psihica diminuata coreleaza cu "o nevoie redusa de a crea un personaj".

subiectii la care inflatia psihica este absenta sau cvasi-inexistenta, manifesta un grad mai ridicat de autenticitate a personalitatii.

in contexte sociale diferite (grupuri sociale, situatii de viata diverse etc.), un individ poate sa exprime diferite "fatete" ale personalitatii sale; unul si acelasi individ poate fi perceput in feluri variate de semenii sai si, mai mult, in functie de propriile stari afective la un moment dat, un individ pune in joc mai multe "personaje", diverse laturi ale personalitatii sale, astfel incat, in doua momente de timp t₁ si t₂ ale existentei sale, el poate fi perceput in mod diferit. Cu alte cuvinte, interactiunea dinamica dintre personalitate si personaj este o relatie definita spatio-temporal.

subiectii grupului experimental isi dezvolta aptitudinea de a face aprecieri interpersonale corecte, prin prisma unei auto-cunoasteri autentice.

membrii grupului "auto-analitic competent" dispun de abilitati in sensul observatiei, patrunderii analizarii si evaluarii autentice a diferitelor comportamente de grup, a dinamicii acestor comportamente.

calitatea de membru al unui grup Bales dezvolta competentele in procesul de cunoastere interpersonala in directia unor particularitati specifice grupului, deoarece numai un nivel ridicat de inter-cunoastere adecvata, asigura o apreciere obiectiva.

Se poate conchide ca, enunturile anterioare ne permit validarea tuturor ipotezelor teoretice ale cercetarii.

C. Acestor concluzii, aparute ca o consecinta logica a analizei si interpretarii psihologice a rezultatelor cercetarii experimentale, le se adauga si alte constatari de ordin teoretic, care ne permit sa afirmam ca: 

exista trasaturi de personalitate care, pe de o parte faciliteaza adaptarea la situatii diverse, inedite, iar pe de alta parte, favorizeaza flexibilitatea sistemului axiologic individual, permitand adoptarea de valori morale si sociale noi.

manifestarea unor trasaturi autentice de personalitate, poate fi uneori "obstructionata" sau chiar anulata, de predominarea personajului in detrimentul personalitatii; si reciproca este valabila: o personalitate "puternica", inflexibila, limiteaza exprimarea personajului, avand drept consecinta aparitia fenomenului de inadaptare sociala.

din perspectiva "manipularii" si "gestionarii corecte" a dinamicii relatiei personalitate - personaj, se poate admite ca exista metode si tehnici (de exemplu, metoda grupului "auto-analitic competent", psihodrama, tehnica sociometrica), care contribuie in mod fundamental la "ameliorarea" interactiunii dintre cele doua variabile.

modalitatea psihologica de interventie, mai mult sau mai putin directa, se poate realiza la nivel individual (intrapsihic) si /sau social (interpersonal).

pentru a reduce gradul de inadvertenta si decalajul dintre personalitate si personaj, astfel incat manifestarile contextuale sa fie autentice si sa-l exprime pe individ in originalitatea sa, trebuie incurajata cunoasterea obiectiva de sine, prin prisma aprecierilor corecte, "ne-deformate" ale celorlalti; altfel spus, trebuie diminuat sau eliminat caracterul "parazitar" al personajului.

imaginea de sine negativa, rezultata din aparitia conflictului intrapsihic si a complexelor de inferioritate, pune in joc mecanismele de aparare ale Eului. Mecanismele defensive apar in inconstient, dar procesul poate fi constientizat, cum se intampla in cazul proceselor de coping.

daca la indivizii normali, mecanismele de aparare contribuie la reducerea tensiunii psihice si la o adaptare optima la solicitarile mediului intern si extern, in cazurile patologice, dimpotriva, excesiva utilizare a unora sau altora dintre aceste forme de aparare, produce rigidizarea imaginii de sine si a comportamentului. Este de presupus ca se diminueaza valentele adaptative ale acestor mecanisme psihice.

constanta imaginii de sine presupune existenta unui echilibru intre cei doi poli normal-patologic, cu diferite grade de consistenta, relativ la necesitatile adaptative. Imaginea de sine, datorita apararii exercitate de mecanismele inconstiente, tinde sa pastreze o constanta dar, pentru o mai buna adaptare la diverse situatii, este nevoie si de o anumita flexibilitate, de o adaptare a imaginii de sine.

se poate aprecia ca, imaginea de sine nu este numai o simpla retea de trasaturi de personalitate, consistenta si structurata logic, ci o retea relativ continua si stabila. De unde implicatia directa: anticiparea comportamentului si personalitatii individuale si interpersonale, presupune o anumita incertitudine si probabilitate.

Consideratii finale

Fii tu insuti! (Werde der du bist!)

Goethe (Faust)

in viata cotidiana sunt "asigurate toate conditiile" care contribuie la indepartarea omului de sine insusi, fiindu-i "puse la dispozitie" situatiile care ii ofera o perspectiva falsa cu privire la propria realitate. incercarea de a se cunoaste pe sine (auto-cunoasterea), poate fi alterata de minciuni si iluzii cu privire la propria persoana, individul esuand lamentabil in acest registru. Putini sunt cei care reusesc sa se sustraga solicitarilor si influentelor lumii exterioare, pentru a se recunoaste asa cum sunt. Orgoliu si vanitatea sau chiar teama "de a ramane singur cu sine", ecouri ale personajului social, "interpretat pe scena vietii" fac in asa fel, ca cea mai mare parte a oamenilor sa ramana niste straini fata de ei insisi. Unii indivizi ajung sa se identifice atat de mult cu personajul, incat ajung sa-si confectioneze o "personalitate de imprumut". Inselandu-i pe ceilalti si traind de "fatada", sfarsesc, de cele mai multe ori prin a se insela pe ei. Nu este de mirare ca pentru psihologii zilelor noastre cei mai multi oameni se gasesc intr-o pozitie falsa, atat fata de ei insisi, cat si fata de ceilalti. Marturiile acestei pozitii vicioase sunt numeroasele cazuri de divizari si conflicte interioare, esecuri personale, sentimente de instrainare fata de sine, tulburari psihice sau transgresari ale legilor morale. Omul traieste intr-un permanent "de-a v-ati ascunselea" cu sine insusi, dar si cu ceilalti. Nu multe sunt cazurile cand omul incearca sa iasa din acest cerc vicios si sa recunoasca cu toata franchetea ca a trait in fictiune, fals sau minciuna.

Drama fiintei umane, se reduce in fond, la lipsa unei concordante perfecte intre pozitia sa fata de sine, si pozitia sa fata de altii, consecinta a structurii antinomice a personalitatii sale. Personalitatea umana refuza simplificarea, simetria geometrica. Fenomenele psihice nu pot fi delimitate si definite riguros conform principiului identitatii: A=A. Individualitatea nu-si este identica siesi, in doua momente ale evolutiei sale. Ea devine fara incetare, si totusi este mereu aceeasi. Individualitatea are o unitate morfologica si functionala, relativ reductibila la o multitudine de forme si functii; ea este in acelasi timp unica si totusi similara unui numar imens de individualitati din aceeasi specie; este spontana, are un centru autonom, dar se supune legilor mediului extern; activitatea sa presupune repetitia unor actiuni, dar nu exclude creativitatea; sinergia armonioasa a proceselor si functiilor sale, de multe ori sfarseste prin dizarmonii.

Prin originea si natura sa, fiecare individualitate este in acelasi timp o fiinta unica, dar si un exemplar al unei serii, individualitatea fiind rezultatul interactiunii unor tendinte contradictorii, care isi mentin totusi stabilitatea. Studiul antinomiilor individualitatii pot constitui premisele unei explicatii de ansamblu a personalitatii. Omul este in mod esential o fiinta antinomica, fiind simultan "unu si multiplu" sau mai degraba "multiplu tinzand spre unificare" conditie pe care, cu certitudine, n-o va indeplini in mod real, niciodata. Aceasta antinomie constituie un fundament stiintific si deschide o noua perspectiva, atat asupra conceptului de personalitate umana, cat si asupra pozitiei sale in viata sociala si culturala, sau parafrazandu-l pe Montaigne, putem spune ca: "fiecare om poarta cu sine intreaga forma a conditiei umane".

Bibliografie selectiva

Abraham, N.; Torok, M. L'écorce et le noyau, Paris, Flammarion.

Acton, G. S. ; Revelle, W. "Interpersonal personality measures show circumplex structure based on new psychometric criteria", in: Journal of Personality Assessment, 79, 446-481.

Acton, G. S.; Zodda, J. J. "Classification of psychopathology: goals and methods in an empirical approach", in: Theory and Psychology, 15, 373-399.

Adler, A. (1996). Cunoasterea omului, Bucuresti, Editura IRI.

Allport, G. (1991). Structura si dezvoltarea personalitatii, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica.

André, J.; Lanouziere, J.; Richard, F. (1999). Problématiques de l'hystérie, Paris, Dunod.

Anzieu, D. (1999). Le groupe et l'inconscient. L'imaginaire groupal, Paris, Dunod.

Anzieu, D.; Chabert, C. (1999). Les méthodes projectives, Paris, Presses Universitaires de France.

Baugnet, L. (1998). L'identité sociale, Paris, Dunod.

Bergler, E. (2000). La névrose de base, Paris, Payot.

Bernaud, J.-L. Les méthodes d'évaluation de la personnalité, Paris, Dunod.

Berscheid, E.; Regan, P. 2005). The Psychology of Interpersonal Relationships, New York, Prentice Hall.  

Binet, A. (1998). Dedublarea personalitatii si inconstientul, Bucuresti, Editura IRI.

Boudon, R.; Besnard, Ph.; Cherkaoui M.; Lécuyar B.-P. (sous la direction de) (1996). Dictionnaire de la sociologie, Paris, Larousse.

Bouvard, M. (1999). Questionnaires et échelles d'évaluation de la personnalité, Paris, Masson, pp. 11-15.

Bruchon-Schweitzer, M. "Vulnérabilité et résistance aux maladies : le rôle des facteurs psychosociaux", in : M. Bruchon-Schweitzer, B. Quintard (éds.), Personnalité et maladies, Paris, Dunod.

Carroy, J. (1993). Les personnalités doubles et multiples. Entre science et fiction, Paris, Presses Universitaires de France.

Chabert, C.; Brelet-Foulard, F.; Brusset, B. (1998). Névroses et fonctionnements limites, Paris, Dunod.

Chabrol, H.; Callahan, S. (2004). Mécanismes de défense et coping, Paris, Dunod.

Changeux, J.-P. (2002). Raison et Plaisir, Paris, Éditions Odile Jacob.

Chappuis, R. ; Thomas, R. (1995). Rôle et statut, Paris, Presses Universitaires de France.

Chasseguet-Smirgel, J. (1998). "L'idéal du Moi et le groupe", in : B. Grunberger ; J.Chasseguet-Smirgel (sous la direction de Le narcissisme. Amour de soi, Paris, Tchou éditeur, pp. 171-187.

Chelcea, S. (1995). Personalitate si societate in tranzitie, Bucuresti, Societatea Stiinta si Tehnica S.A..

Chemama, R. (sous la direction de) (1995). Dictionnaire de la psychanalyse, Paris, Larousse.

Cohen de Lara, A.; Marinov, V.; ménechal, J. (2000). La névrose obsessionelle. Contraintes et limites, Paris, Dunod.

Cramer, P.; Davidson, K. (1998). "Defense mechanisms in contemporary personality research" (special issue), in: Journal of Personality, 66, 879-1157.

Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Metode de observare clinica. Observatia si interviul, Iasi, Polirom.

Damaisio, A. R. (2002). Le sentiment même de soi. Corps, émotion, conscience, Paris, Éditions Odile Jacob.

Deri, S. ). Introduction au test de Szondi (2^e éd.), Paris - Bruxelles, DeBoeck Université.

Dessuant, P. (1994). Le narcissisme, Paris, Presses Universitaires de France.

Deutsch, H. (1978). "Les personnalités « comme si »", in : B. Grunberger ; J. Chasseguet -Smirgel (sous la dir.) L'identification. L'autre c'est moi, Paris, Tchou éditeur, pp.237 -253.

Dodan, M. (2004). Structuri psiho-evolutive privind construirea imaginii de sine a sportivilor de performanta, Bucuresti, Editura Semne.

Duck, S. (2000). Relatiile interpersonale. A gindi, a simti, a interactiona, Iasi, Polirom.

Federn, P. (1998). "Les frontières du moi et le narcissisme", in : B. Grunberger ; J.Chasseguet -Smirgel (sous la direction de Le narcissisme. Amour de soi, Paris, Tchou éditeur, pp. 85-101.

Freud, S. (1914). "Pour introduire le narcissisme", in: La vie sexuelle, Paris, Presses Universitaires de France, 1995.

Freud, S. (1917). Métapsychologie, Paris, Gallimard, 1996.

Freud, S. Essais de psychanalyse, Paris, Petite Bibliothèque Payot, 1996.

Freud, A. (1936). Le Moi et les mécanismes de défense, Paris, Presses Universitaires de France, 1996.

Funder, D. C. The personality puzzle, New York - London, W. W. Norton Company.

Gaultier, J. de (1993). Bovarismul, Iasi, Edit. Institutul European.

Gelder, M.; Gath, D.; Mayou, R. (1994). Tratat de psihiatrie Oxford (ed. a II-a), (trad. lb. rom.), Editat de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania si Geneva Initiative on Psychiatry.

Gheorghiu, D Statistica aplicata in psihologie, Bucuresti, Editura Universitatii Titu Maiorescu.

Golu, P. (2001). "Perspective noi asupra psihologiei grupurilor sociale", in: M. Zlate (coord.), Psihologia la raspantia mileniilor, Iasi, Polirom, pp. 279-299.

Golu, M. (1993). Dinamica personalitatii, Bucuresti, Editura Geneze.

Guillevic, C.; Vautier, S. (1998). Diagnostic et tests psychologiques, Paris, Éditions Nathan.

Hacking, I. L'ame réécrite. Étude sur la personnalité multiple et les sciences de la mémoire, Institut Synthélabo, Paris.

Hall, C. S.; Lindzey, G.; Campbell, J. B. (1998). Theories of Personality (4^th ed.), New York, John Wiley & Sons.

Harter, S. (1997). "The personal self in social context: Barriers to authenticity", in: R. Ashmore & L. Jussim (eds.), Self and identity: Fundamental Issues, New York, Oxford University Press.

Havarneanu, C. (2000). Cunoasterea psihologica a persoanei, Iasi, Polirom.

Hayes, N.; Orrell, S. (1997). Introducere in psihologie, Bucuresti, Editura All.

Hillman, J. (2001). La force du caractère, Paris, Robert Laffont.

Horghidan, V. (1997). Metode de psihodiagnostic, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica R.A. .

Horney, K. ). Personalitatea nevrotica a epocii noastre, Bucuresti, Editura IRI.

Ionescu, G. (1997). Tulburarile personalitatii Bucuresti, Editura Asklepios.

Ionescu, S.; Jacquet, M.-M.; Lhote, C. (2002). Mecanismele de aparare. Teorie si aspecte clinice, Iasi, Polirom.

Jung, C. G. (1993). Psychologie de l'inconscient, Paris, Georg éditeur.

Jung, C. G. (1994a). Puterea sufletului. Antologie. Psihologie individuala si sociala (A treia parte), Bucuresti, Editura Anima.

Jung, C. G. (1994b). In lumea arhetipurilor, Bucuresti, Editura "Jurnalul Literar".

Jung, C. G. (1995). L'ame et la vie, Paris, Éditions Buchet/ Chastel.

Jung, C. G. (1996). Personalitate si transfer, Bucuresti, Editura Teora.

Kaës, R. (1999). Les théories psychanalytiques du groupe, Paris, Presses Universitaies de France.

Kafka, J. S. (1999). Realitati multiple in psihanaliza, Bucuresti, Editura Trei.

Kernberg, O. "Le narcissisme et les états-limites", in : B. Grunberger ; J.Chasseguet-Smirgel (sous la direction de Le narcissisme. Amour de soi, Paris, Tchou éditeur, pp. 291-299.

Kernberg, O. (2000). "Narcissisme normal et narcissisme pathologique", in J.-B. Pontalis (sous la direction de), Narcisses, Paris, Gallimard, pp. 271-311.

Kernberg, O. (2002). La personnalité narcissique, Paris, Dunod.

Kharitonov, M. Étude sur les masques, Paris, Fayard.

Klien, M. (1999). Envie et gratitude, Paris, Gallimard.

Klein, J.-P. L'art-thérapie, Paris, Presses Universitaires de France.

Kohut, H. (1998). "La rage narcissique", in : B. Grunberger ; J.Chasseguet-Smirgel (sous la direction de Le narcissisme. Amour de soi, Paris, Tchou éditeur, pp. 269-289.

Lacan, J. (1990). Les quatre concepts fondamentaux de la psychanalyse, Paris, Éditions du Seuil.

LacÔte, C. L'inconscient, Paris, Flammarion.

Laplanche, J.; Pontalis, J.-B. Vocabulaire de la psychanalyse, Paris, Presses Universitaires de France.

Larsen, R. J.; Buss, D. M. (2005). Personality psychology: domains of knowledge about human nature (2^nd ed.), Boston - Burr Ridge - Dubuque, McGraw-Hill.

Laurens, S. (2002). Les conversions du Moi. Essais de psychologie sociale, Paris, Desclée de Brouwer.

Le Bon, G. (1995). Opiniile si credintele, Bucuresti, Editura stiintifica.

Lelord, F.; André, C. (2003). Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, Bucuresti, Editura Trei.

Leonhard, K. (1979). Personalitati accentuate in viata si in literatura, Bucuresti, Editura stiintifica si enciclopedica.

Leuner, H. (2000). Masti si fete grimasante in halucinoza toxica, (comunicare stiintifica tinuta la Clinica Psihiatrica a Universitatii din Göttingen).

Lewis, D. O. (2001). Vinovati de dementa, Editura Alfa, Bucuresti.

Maisonneuve, J. (1997). La dynamique des groupes, Paris, Presses Universitaires de France.