Psihologia contemporana si deschiderea ei catre fenomenele educationale

PSIHOLOGIA CONTEMPORANA SI DESCHIDEREA EI CATRE FENOMENELE EDUCATIONALE

Concret, ceea ce studiaza psihologul este modul de comportare a persoanei, toate reactiile psihice: ce spune, actiunile sale, expresiile. Dar psihologul are nevoie si de informatiile privind trairile interne, exteriorizate prin marturii verbale, prin descrieri. In masura in care acestea concorda la multe persoane ele sunt importante. Pe baza lor, ca si prin referinte la ambianta sociala ori la unele particularitati ale organismului putem gasi explicatii valabile.

Ptr a utiliza un termen mai cuprinzator, vom spune ca psihologia studiaza conduita umana, actiunile si cauzele care se traduc direct sau indirect in comportare (fie imediat, fie tardiv). Termenul conduita cuprinde atat comportamentul exterior, cat si cel interior.

O anumita reactie, cum ar fi inrosirea cuiva, privita in raport cu organismul, este obiectul fiziologiei sau al medicinii. Aceeasi reactie, in raport cu intreaga conduita si cu ambianta, este obiect al psihologiei care ii va stabili sensul sau psihologic, lamurindu-ne importanta ei ptr comportamentul viitor al persoanei.

Psihologia are legaturi cu fiziologia. In special studiile de neurofiziologie o pot ajuta ptr a putea intelege unele fenomene, mai ales tulburarile patologice. Dar ea se afla intr-o relatie si mai importanta cu sociologia si etnologia. Grupul mic in care traieste copilul, familia, cat si celelalte institutii cu care ia legatura ulterior (scoala, biserica, intreprinderea economica) au o puternica influenta asupra formarii sale psihice. Ele ii insufla in special anumite opinii, atitudini, obiceiuri, mentalitati. Pe de alta parte, si particularitatile psihice ale unor persoane, in special ale conducatorilor, isi pun pecetea asupra unor grupuri, influenteaza anumite evenimente sociale, deci psihologia intereseaza pe sociologi si etnologi, influenta fiind reciproca.

Cu toate eforturile facute psihologia nu s-a putut desprinde total de filosofie. Cea mai mare parte din fenomenele psihice complexe n-au putut fi explicate decat in mod partial. La tot pasul intalnim teorii diferite, fara a se putea stabili justetea uneia sau alteia. Nici in ce priveste metodele nu exista un consens. Ca urmare, reflectia filosofica pastreaza un important camp de discutie si analiza. Acesta este si specificul filosofiei. Ea este o disciplina care cauta sa obtina o pozitie cat mai apropiata de adevar in probleme nerezolvate inca de stiinta, ca si in domenii unde intervin judecati de valoare (morala, estetica). Iata ce spune J. Piaget in aceasta privinta : "stiinta incepe de indata ce s-a convenit sa se limiteze o problema, astfel incat solutionarea ei sa fie subordonata unor constatari accesibile tuturor si verificabile de catre toti' (prin metode experimentale, statistice sau algoritmice). In psihologie sunt multe fenomene care nu indeplinesc cerinta verificarii exacte, ele raman la dispozitia rationamentului, a psihologiei reflexive, arma obisnuita a filosofului.

Observatiile efectuate de filosofi au fost si sunt pretioase ptr psihologie, datorita subtilitatii lor. Critica a dus la mai multa prudenta in cercetare si in formularea de concluzii. Pe de alta parte, si cercetarile exacte efectuate de psihologi au permis pasi mai siguri intr-o serie de domenii ale filosofiei cum sunt teoria cunoasterii, logica, etica, estetica.

Psihologia poate interveni in numeroase domenii de activitate in care factorul uman are un rol decisiv; putem vorbi astfel nu doar de importanta teoretica a psihologiei, ci si de importanta ei practica. Am vazut in descifrarea ramurilor psihologiei, existenta unei serii de domenii ale psihologiei aplicate, practice. Atat in practica medicala, in invatamant sau in procesul de productie, competenta psihologului a putut interveni cu succes. In competitiile sportive, sfaturile psihologului sunt din ce in ce mai mult apreciate. La fel, in pregatirea militara, in ancheta judiciara. "Psihanalistul" "psihoterapeutul' au ajuns sa concureze in popularitate medicul (in tarile occidentale). Astfel, psihologia are perspective largi. Succesele ei sunt insa conditionate de un progres teoretic continuu, care presupune o metodologie de cercetare, cat mai riguroasa.

Statutul psihologiei contemporane

In momentul de fata psihologia traverseaza o perioada mai dificila, pe unele locuri ea aflandu-se in plin proces de verticalizare, fiind uneori in momente de cautare, de reevaluare, de comutare a interesului spre noi probleme. In nici un caz nu poate fi vorba de criza sociala sau de prestigiu, de pozitie sociala a psihologiei, ci, cel mult, de una epistemologica. Psihologia contemporana reprezinta un factor de progres social si uman. Si, desi ea nu a indeplinit o asemenea functie intotdeauna si peste tot, cel putin virtual, potential, prin insesi natura, obiectul si finalitatea ei dispune de capacitatea de a influenta si optimiza atat viata sociala, cat si pe cea personala.

Amplificarea functiilor socio-umane ale psihologiei este necesara astazi, in actualul stadiu de dezvoltare a societatii contemporane, cand problematica umana a devenit incitanta si tulburatoare, dar va fi si in viitor, cand autorealizarea omului va ridica noi si noi semne de intrebare.

Afirmatia potrivit careia psihologia reprezinta un factor de progres social si uman este sustinuta de urmatoarele argumente:

intensificarea procesului de institutionalizare a psihologiei ca stiinta (deci ca activitate de cercetare), obiect de invatamant, profesiune;

cresterea interesului specialistilor din alte domenii pentru problemele si rezultatele psihologiei ;

audienta lucrarilor de psihologie la marele public, nu doar la specialisti ;

cresterea numarului tinerilor doritori sa se profesionalizeze si sa se specializeze in psihologie;

diversificarea rolului psihologului practician, care apare in postura de consultant stiintific, expert, prognozist, psihodiagnostician, psihoterapeut, specialist in rezolvarea conflictelor de munca si in sporirea eficientei practice a cercetarilor intreprinse ;

aparitia psihologiei in calitate de instrument de formare si schimbare psihocomportamentala ;

implicarea psihologiei in solutionarea marilor probleme ale societatii (conflicte militare, negocieri economice, propaganda politica etc.) ;

institutionalizarea revistelor de specialitate, a asociatiilor psihologilor, a manifestarilor stiintifice (nationale si internationale) care au loc cu o anumita periodicitate.

Date statistice privind expansiunea psihologiei in lume. M.R. Rosenzweig, facand o analiza a modului in care s-a dezvoltat psihologia ca stiinta si ca profesiune in lume, arata ca numarul membrilor Uniunii Internationale de Psihologie Stiintifica (IUPsyS), fondata in 1951, a inregistrat in decursul unei singure decade (1969-1980) o crestere de circa 94%, adica aproape s-a dublat. Daca in 1970 cele 36 de societati nationale de psihologie membre ale IUPsyS dispuneau de 53.219 membri, in 1980 numarul societatilor nationale de psihologie a crescut la 44, iar al membrilor acestora la 101.506. In 1992 numarul societatilor nationale de psihologie membre ale IUPsyS a ajuns la 48, inca patru cereri din partea altor asociatii nationale urmand a fi examinate si solutionate. Cum insa nu toti psihologii din lume sunt membri ai IUPsyS, se poate anticipa ca numarul total al psihologilor din lume ar trebui sa fie de cel putin doua ori mai mare. Probabil ca in ultimul deceniu cresterea numarului psihologilor a fost si mai insemnata. Rosenzweig aprecia ca la cele 4 miliarde de locuitori ai lumii exista, aproximativ 1.200.000 de psihologi. In Spania numarul psihologilor per milion de locuitori era in 1980 de 528, in SUA de 446, in Finlanda de 438, in Israel de 437, in Olanda, de 385, in Belgia de 371, in Danemarca de 365, in Suedia de 357. In Romania, care este membra a IUPsyS din 1966, ar exista cam 22 psihologi la un milion de locuitori. Concentratia psihologilor in populatia fostei Germanii de Vest era superioara celei din populatia fostei Germanii de Est.

In 1999, IUPsyS era considerata "organizatia umbrela' care reprezinta comunitatile psihologice din 64 de natiuni, ea intretinand relatii cu un numar apreciabil de alte organizatii (vezi figura urmatoare).

Semnificativa este nu numai cresterea numarului psihologilor, ci si a institutiilor in care acestia sunt pregatiti si isi desfasoara apoi activitatea. In Franta, de exemplu, functioneaza 30 de universitati in care sunt formati psihologi, in cadrul a 17 dintre acestea existand 37 de laboratoare de cercetare, la care se adauga inca 20 de formatii de cercetare subordonate Centrului National de Cercetare Stiintifica (CNRS). O analiza a cercetarii stiintifice in domeniul psihologiei din tarile industrializate si cele in curs dc dezvoltare a fost intreprinsa de Rosenzweig si Sinha, extensia si profunzimea acesteia fiind evidente. Din 1988 si pana astazi progresele sunt evidente. Informatii interesante cu privire la dezvoltarea psihologiei in lume pot fi gasite intr-o lucrare publicata ca urmare a aniversarii a 50 de ani de la infiintarea Consiliului International al Psihologilor. Volumul reflecta istoria si identitatea acestei organizatii internationale prezentand dimensiunile globale si regionale ale psihologiei: psihologia in SUA, psihologia post-sovietica, psihologia in tarile europene, America Latina, Asia de Est. In aceasi lucrare sunt prezentate date pretioase referitoare la psihologia din Grecia, India, Nigeria, Sudan, Ghana, Pakistan etc.

La cresterea rolului si expansiunii psihologiei un aport deosebit 1-a avut infiintarea asociatiilor si societatilor nationale de psihologie. Amintim ca Asociatia Psihologilor Americani (APA) a luat fiinta in 1892, Societatea Franceza de Psihologie in 1901, Societatea Britanica de Psihologie in 1912, Asociatia Psihologilor din Romania in 1964. Contributii insemnate au avut si au asociatiile, uniunile sau federatiile internationale de psihologie. Printre acestea enumeram Uniunea Internationala de Psihologie Stiintifica (IUPsyS), la care ne-am referit anterior ; Federatia Europeana a Asociatiilor Psihologilor Profesionisti (FEAPP), fondata in Germania in 1981 si cuprinzand un numar de 26 de asociatii nationale de psihologie, Federatia Europeana a Asociatiilor Studentilor in Psihologie (FEASP), Infiintata in Portugalia in 1987, cu un numar de 19 asociatii nationale.

Scopurile FEAPP sunt extrem de largi:

promovarea comunicarii si cooperarii intre asociatiile membre din Europa ;

promovarea aplicarii psihologiei ca un mijloc de imbunatatire a asistentei tuturor acelora carora psihologii isi ofera serviciile;

promovarea disciplinei psihologiei si aplicarea ei, cu referinte speciale la pregatirea profesionala si statutul profesional al psihologilor;

facilitarea contactelor cu organizatiile internationale de psihologie.

La fel de diversificate sunt si scopurile FEASP:

promovarea schimbarii ideilor de ordin social si etic intre studentii in psihologie ;

imbunatatirea conditiilor de studiu al psihologiei in Europa ;

facilitarea mobilitatii studentilor intre diferite tari din Europa.

Revistele nationale si internationale de psihologie constituie adevarate instrumente de excelenta, menite a promova tot ceea ce este nou, original, util, incitant in gandirea si cercetarea psihologica. Demn de remarcat este prestigiosul International Journal of Psychology, fondat in 1961 sub auspiciile IUPsyS, precum si doua reviste oarecum echivalente ca scop, continut si structura: American Psychologist si European Psychologist, prima fondata in 1946, iar cea de-a doua in 1996.

In aceasta enumerare o contributie covarsitoare la dezvoltarea psihologiei este adusa de congresele internationale de psihologie, desfasurate cu o periodicitate de 4 ani, incepand din 1889. Pana in prezent au avut loc 26 de asemenea congrese, in cele mai importante orase ale lumii, ele fiind prezidate de reputati psihologi de talie internationala (Jean M. Charcot, Theodule Ribot, James McK.Cattell, Henri Pifton, Edward C. Tolman, A.R. Luria, Paul Fraisse etc.). Cel de-al XXVII-lea Congres International de Psihologie a avut loc in anul 2000 la Stockholm.

Asadar, psihologia nu se afla intr-o criza, intr-o perioada de impas, ci, dimpotriva, in plin avant. Un asemenea fapt este cu atat mai necesar cu cat viitorul va aduce schimbarea radicala a facturii muncii (informatizarea, computerizarea, robotizarea), vor aparea noi profesiuni, iar cele vechi isi vor schimba radical continutul si caracterul, problemele profesionalizarii si mai ales cele ale reprofesionalizarii vor trece pe primul plan, calculatorul va deveni un partener obisnuit nu doar in viata profesionala, ci si in cea cotidiana, actualele tehnologii de comunicare si informationale (invatarea asistata de calculator, folosirea calculatorului ca mijloc de consiliere in orientarea scolara si profesionala etc.) se vor impune tot mai mult in invatamant. Or, toate acestea presupun alte aptitudini, alte competente, alte insusiri de personalitate, noi modalitati de formare, stimulare, antrenare si folosirea rationala a lor, conceptii, atitudini, stiluri si moduri de viata, solicitari psihice mai diferite si stresante fata de cele actuale. Studiul unor asemenea probleme intra in competenta psihologului.

Cresterea rapida a rolului factorului uman, ca si revirimentul stiinelor umaniste in jurul anului 2000 au condus la o reconstructie a tehnicii pentru a fi adaptata optim conditiilor umane, precum si la impunerea si expansiunea psihologiei.