Psihologia persoanei concrete

PSIHOLOGIA PERSOANEI CONCRETE

CONSTITUTIE SI TIP

In cadrul psihologiei, tipul este considerat o reprezentare generala, cu note particulare si concrete, care contine insusirile selectionate pe baza anumitor criterii (care pot fi somatice-constitutionale, psihofiziologice, psihosociale).

El reprezinta o schema de referinta, cu valoare orientativa, o categorie gnoseologica.

A recunoaste existenta mai multor tipuri nu inseamna o ierarhizare, neexistand tipuri inferioare sau superioare.

Metoda tipologica reprezinta o cale de cunoastere mijlocita a esentialului si a individualului. Incadrarea tipologica nu reprezinta o clasificare, individul putand sa apartina mai multor tipuri psihologice diferite.

Tipul indica faptul ca anumite modalitati psihice ale unui grup de indivizi sunt dominate de trasaturi psihice care coreleaza pozitiv cu anumite insusiri constitutionale. Tipul constituie un model, care insumeaza calitati ale unei clase de indivizi, fara a acoperi in mod absolut indivizii clasei respective, care, desi apartin acelui model, prin insusiri comune, grupate in jurul unui criteriu, se pot diferentia esential prin alte insusiri. O persoana nu pate fi redusa la tipul de care apartine, tipul neacoperind personalitatea.

Tipul cunoaste o dubla limitare: formala - este limitat la un numar de insusiri si dinamica - nu surprinde mecanismele profunde ale actiunilor umane.

El este, in special, legat de temperament, adica de calitatile innascute, care favorizeaza o serie de trasaturi de caracter, pe care nu le determina insa in exclusivitate.

P.Popescu-Neveanu vorbeste despre tip ca fiind "un concept comod pentru a sistematiza, a grupa, a diferentia in scopul apropierii de concret, de real". In acest fel, devine posibil sa se depaseasca omul abstract si sa se trateze stiintific omul concret. In tip se exprima generalul, in timp ce in singular se exprima tipul, desi niciodata tipul nu poate epuiza singularul.

Notiunea de tip are doua semnificatii de baza:

este reprezentativ pentru o anumita populatie, corespunzator mediei statistice; in acest caz ne referim la norma din punct de vedere statistic;

exemplar foarte rar, model la care se raporteaza indivizii unei clase, specii etc.

Tipologia reprezinta o modalitate de clasificare, dupa anumite criterii, a indivizilor umani in tipuri si descrierea acestor tipuri.

Tipologia poate fi definita ca si clasificare psihologica (ansamblul insusirilor cu originea in factori constitutionali, fiziologici si ereditari) sau ca si metoda, ce are ca scop evidentierea modului in care un mod de functionare psihica este dominat de o anumita proprietate esentiala, de cele mai multe ori bipolara, celelalte insusiri articulandu-se cu aceasta trasatura.

Clasificarile tipologice au o nuanta de rigiditate, care se dovedeste doar aparenta, ea depinzand de modul in care este utilizata.

Tipologiile pot fi categorizate diferit:

a)    tipuri totale - care reuneste caracteristici psihice si spirituale, si caracteristici fizice, intr-un complex coerent; tipurile totale in sens restrans sunt studiate de caracterologie.

b)   tipuri partiale - ex. tipuri de perceptie, de gandire, de imaginatiei.

Dupa N.Margineanu, vorbim despre:

tipologii psihologice, bazata pe structura psihica a indivizilot;

biotipologii - sisteme de clasificare tipologice care pleaca de la constitutia corporala a individului, postuland o corelatie intre anumite structuri morfologice si anumite structuri caracteriale.

Primele tipologii:

PLATON - psihismul este alcatuit din trei parti: inteligenta (functiile de cunoastere), apetitul irascibil (afectele si pasiunile) si apetitul concupiscibil (comportament de luare in posesie a obiectelor ce satisfac pulsiunile primate, foamea si reproducerea). Preponderenta uneia sau alteia dintre aceste parti determina tipuri de temperament care, la randul lor, genereaza o anumita conduita.

HIPOCRATE SI GALENUS - biotipologii, pornind de la calitati fizice primare, prin combinarea unor proprietati naturale fizice (cald, frig, uscat, umed) cu proprietati corporale (sangele, flegma, bila alba, bila neagra).

P.Popescu-Neveanu vorbeste si despre o clasificare a psihologiilor, "o tipologie a tipologiilor", care ar cuprinde:

I. Tipologii morfo-fizio-psihologice

1. HIPOCRAT (dupa constitutia corporala si corelatia ei cu frecventa mai mare a unui anumit tip de afectiune):

- tipul ftizic - dezvoltare mai mare a membrelor fata de trunchi, cu predispozitie catre tuberculoza;

- tipul apoplectic - predominanta a toracelui si abdomenului fata de membre, predispozitie pentru apoplexie.

2. VIOLA (raportul torace-membre, 1909):

- brachitip (macrosplanchnic) - torace mai dezvoltat decat membrele, scund;

- mediotip (normosplanchnic);

- longitip (microsplanchnic) - membre mai dezvoltate decat toracele, inalt.

3. PENDE (raportul torace-membre si functionalitatea endocrina):

- brevilin (scund): a) stenic (stenic-tonic) - normal, hipergenitalism, hipersuprarenalism, adesea si hiperpancreatism, hiperpituitarism, cu relativ hipertiroidism.

b) astenic (hipostenic-hipotonic) - anormal, cu hipotiroidism, hipopituitarism, relativ hiposuprarenalism, cu genitalism normal sau exagerat, la fel ca si pancreatismul si timismul;

- mediu;

- longilin (inalt): a) stenic (stenic-tonic) - normal, cu hipertiroidism, hiperpituitarism, suprarenalism si pancreatism, genitalism normal sau exagerat;

b) astenic (hipostenic, hipotonic), anormal, caracterizat prin hipotiroidism, cu hipertimolimfatism, hiperparatiroidism frecvent, hipergenitalism si relativ hiposuprarenalism.

4. E.KRETSCHMER (dupa constitutia corporala asociata cu constitutia psihica si cu predispozitia psihopatologica) - tipologie de referinta:

- tipul picnic - constitutie orizontala, scund, sistem osteomuscular plapand (cu membrele inferioare mai scurte), strat de grasime la suprafata trunchiului, trunchi in forma de butoi, cap rotund (frecvent cu chelie), fata rotunda, cu ten fin, gat scurt. Constitutia sa psihica este de tip ciclotim ( cu oscilatii/cicluri intre euforie si depresie, cu trei variante: hipomaniac (vesel, mobil), sintonic (realist, umorist, benign, in acord cu sine si cu ambianta) si greoi (dintre care se vor manifesta psihoticii maniaco-depresivi; manifesta adaptare pasiva, supunere, extraversie).

- tipul leptosom (cu varianta sa extrema, astenicul) - consitutie verticala, trunchi cilindric, sistem osteomuscular firav, fata ovala si uscativa, gat lung, corp subtire, torace lung si plat, adipozitate si musculatura reduse. Tipul caracterologic corespunzator este schizotimul, tipul premorbid este schizoidul. Are trei variante: hiperestezic (iritabil, idealist, delicat, interiorizat); intermediar (rece, energic, calm, aristocrat) si anestezic (rece, nervos, solitar, indolent, eronat, obtuz).

Tipul leptosom este generator de tulburari de tipul schizofreniei, avand in perioada premorbida o adaptare deficitara si introversie.

- tipul atletic - se caractecrizeaza printr-o buna dezvoltare musculara, trunchi piramidal, cu baza mare in sus, corp inalt, cu capul adesea rotund, corp bine proportionat. Este linistit in miscari, mai degraba greoi; imaginatie redusa, dar perseverenta considerabila. La polul extrem, caracteristica vietii lor psihice este "vascozitatea psihica", intrerupta de manifestari paroxistice, explozive. Predispozitia neuropatologica este catre epilepsie, iar cea psihiatrica, catre catatonie.

Cele trei tipuri de pana acum sunt considerate tipuri "normale", la care se adauga si tipurile displastice ("anormale", submorbide sau chiar morbide), caracterizat prin diverse malformatii corporale.

5. SHELDON - 1926 - dupa dezvoltarea si rolul in economia organismului a derivatelor celor trei foite embrionare.

- tipul endomorf - cu dezvoltare corporala predominant interna, rotund, afabil, iubitor de comoditate, de spectacole si de tovarasie, curios si tolerant, satisfacut de sine insusi, atasat de familie si de trecut; se caracterizeaza prin dragoste de confort fizic, reactii incete, amator de ceremonii, uniformitate in curgerea emotionala, trasaturi netemperate, fire extravertita. Tipul psihologic este viscerotonic, cu tendinte psihopatologice catre psihoza maniaco-depresiva;

- tipul mezomorf - cu dezvoltare corporala echilibrata, sistem muscular si cardiovascular bine dezvoltat; este puternic, plin de energie, uneori dur, curajos, combativ si chiar agresiv, amator de aventura si de excitatii, cu tendinte dominatoare, traind mai ales in prezent; voce neretinuta, fara inhibitii, maturitate in prezentare. Ca tip psihologic, este somatotonic, iar ca dezvoltare psihopatologica, paranoia si cele mai multe cazuri de delincventa.

- tipul ectomorf - are sistemul nervos dezvoltat si sensibil; fizic, este slab si fragil, cu miscari dizarmonice, dar cu reactii fiziologice vii; sensibil la durere; iubitor de singuratate, nesigur de sine, introvertit, egoist, asteptand fericirea de la viitor; activism mental; neexprimarea sentimentelor, voce retinuta, evitarea zgomotului, prezentare infantila. Ca tip psihologic, este cerebrotonic, cu tendinte psihopatologice spre schizofrenie.

II. Tipologii psihofiziologice

1. I.V.PAVLOV - dupa tipul general de activitate nervoasa superioara, stabilit dupa combinarea fortei, echilibrului si mobilitatii proceselor nervoase fundamentale si tipul temperamental corespunzator.

- Puternic-echilibrat-excitabil - coleric;

- Puternic-echilibrat-mobil - sangvinic;

- Puternic-echilibrat-inert - flegmatic;

- Slab - melancolic.

Tipul partial de ANS stabilit dupa aferentatia dominanta:

Vizual;

Auditiv;

Motric

Tipul special de ANS, stabilit dupa raportul dintre cele doua sisteme de semnalizare.

tipul artistic - prevaleaza primul sistem de semnalizare, reflectarea realitatii realizandu-se prin imagini intuitiv-concrete, cu incarcatura afectiv-volitionala, atitudine sintetica fata de realitate;

tipul mediu - egalitatea de manifestare a celor doua sisteme de semnalizare;

tipul ganditor - prevaleaza cel de-al doilea sistem de semnalizare, reflectarea realitatii realizandu-se prin legaturi de tip logic-notional; atitudine analitica fata de viata.

2. O.GROSS - dupa particularitatile repercusivitatii - rezonantei:

- tipul primar - prevaleaza procesele primare, cu senzatii si emotii preponderente;

- tipul secundar - prevaleaza procesele secundare, marcate de gandirea abstracta, imaginatie si sentimente.

3. HEYMANS, WIERSMA (LE SENNE) - dupa combinarea repercusivitatii (insusirea reactiei de a fii mediata sau tardiva si elaborata), emotivitatii si activitatii.

- nEnAP - Amorfii - sunt pasivi, apatici, nerabdatori in fata bolii, constiinciosi in respectarea prescriptiilor; sunt mai mult ascultatori decat increzatori. Comunicarea cu medicul e redusa. Deseori sunt obezi si constipati.

- nEnAS - Apaticii - Au deseori o simptomatologie complexa, dar o relatare confuza. Prezinta supunere si indiferenta. Nu-i intereseaza nici persoana lor, nici cea a medicului. iau indicatiile regulat, dar cu tendinta la obisnuinta, la toxicomanie. Abuzeaza de concedii.

- nEAP - Sangvinicii - nu sunt decat foarte rareori anxiosi. Ei se supun tratamentului cu o oarecare intelegere, dar asteapta "ultimul moment" pentru a merge la consultatie. De obicei, sangvinicul este imperativ, indiferent fata de boala; greu acceptata intreruperea lucrului si odihna terapeutica (partial si datorita zgarceniei).

- nEAS - Flegmaticii - consulta medicii pentru tulburari precise. Atitudinea sa este "corecta" sau "indiferenta", in sensul de a lasa pe medic sa suporte tot greul tratamentului.

- EnAP - Nervosii - sunt oameni anxiosi in fata bolii; se alarmeaza si se calmeaza la fel de usor; nu urmaresc cu perseverenta vindecarea; schimba des tratamentele si medicii; sunt capriciosi, ofera o patologie functionala bogata pe plan neurovegetativ, organic si mental (reactii isterice, etc.).

- EnAS - Sentimentalii - sunt inclinati spre ipohondrie; pot stabili un contact afectiv foarte strans cu medicul, daca acesta nu-l inhiba; dar au fata de el o atitudine critica sau de suspiciune si pot fi usor dezamagiti; sunt increzatori, dar nu sunt fideli. Boala este pentru ei un eveniment grav; se autoobserva si-si expun detaliat suferintele, accepta terapia, oricat ar fi de penibila, fara opozitie; tulburari psihosomatice frecvente.

- EAP - Colericii - sunt anxiosi in fata bolii. Recurg la medic fara intarzieresi sunt lipsiti de curaj, datorita importantei pe care o acorda valorilor elementare ale vietii: sanatate, placere, etc. Boala le apare nu doar ca un obstacol, ci ca un scandal. Colaborarea cu medicul este satisfacatoare, dar atitudinea sa e uneori insolenta (medicul este privit in primul rand ca un auditor sau aprobator al atitudinilor si initiativelor). Prezinta frecvent tulburari digestive.

- EAS - Pasionatii - ei isi indreapta interesul asupra operei la care lucreaza. Cand s-au decis sa faca apel la medic, pasionatul da dovada de perseverenta, de bunavointa si de spirit de colaborare. Increderea sa fata de medic este deplina, insa eventuala deceptie este resimtita profund. E un tip "egocentric" si "narcisic". Pentru a-i obliga la repaus, este nevoie uneori de o deosebita insistenta. Prezinta mai rar suferinte psihosomatice.

III. Tipologii psihologice

1. SIGMUND FREUD

- Caracterul oral - se disting, in cadrul oralitatii, un caracter "optimist" si un caracter "avid", care au in comun marea lor dependenta de obiectele care le inconjoara si dificultatile lor de autonomizare. "Caracterul optimist" este marcat printr-un sentiment de incredere in viitor. Subiectul se simte intotdeauna asigurat de sprijinul prezent sau fictiv al unei fiinte binevoitoare si protectoare. Acest lucru reflecta o fixatie la o mama atotputernica si protectoare care, la inceputul vietii, a ingrijit excesiv copilul. "Caracterul avid" este marcat de aceeasi nevoie de dependenta, dar insotita de un sentiment de insatisfactie. De aici rezulta elemente de gelozie, de invidie, tendinte posesive, nerabdare, impulsivitate, cerinte exagerate. Este vorba despre subiecti expansivi, adesea agresivi, la care se constata o valorizare excesiva a vorbirii, a placerilor orale. In cele doua cazuri, caracterul arhaic al fixatiilor care da nastere unor trasaturi de caracter se va traduce prin: investiri absolute fie in obiecte bune, fie in obiecte rele, fara posibilitatea nuantarilor, compromisului si a unei ambivalente veritabile, prin nerabdare si imposibilitatea de a astepta, prin insatiabilitate si absenta limitelor, subiectul devorand totul si pe toata lumea. Aceasta sensibilitate predispune subiectii la reactii depresive si la o dependenta crescuta in raport cu ceilalti. Fixatiile orale se mai traduc si in manifestari de invidie. Aceasta reprezinta aspectul cel mai destructiv al oralitatii. Relatia de invidie este, la nivel fantasmatic, o relatie de devorare sau de vampirizare, in cursul careia subiectul absoarbe toate calitatile obiectului invidiat si le introiecteaza in intregime. Implica o conduita foarte agresiva si chiar destructiva. Invidia este adesea la originea unor reactii de inhibitie a conduitelor care implica achizitii si agresivitate, adica a conduitelor care recurg la inhibitie. Inhibitia este o modalitate de a proteja obiectul impotriva unei distrugeri fantasmatice. O alta modalitate de a-l proteja ar fi aceea de a ramane intr-o relatie de parazitare cu obiectul.

Acest tip de relatie se regaseste la personalitatile numite orale si mai ales la cele care prezinta conduite adictive: toxicomani, alcoolici, bulimici etc.;

- Caracterul anal - trasaturile de caracter care evoca aceasta fixatie formeaza o triada clasica, compusa din mania pentru ordine, parcimonie si incapatanare. Widlocher descrie, din punct de vedere clinic, efectele pe care aceste trasaturi anale le au in formarea personalitatii:

- mania pentru ordine - se reflecta, dpdv clinic, prin placerea de a aranja, grija pentru curatenie, minutiozitatea, cautarea preciziei, tendinta la clasare, colectionism;

- parcimonia - conduce uneori la avaritie, dar adesea este vorba despre placerea de a poseda, de a pastra pentru sine, sau de o contorizare minutioasa a ceea ce i se datoreazaparcimonia se aplica deopotriva pentru timp si pentru tot ceea ce poate fi identificat ca un bun (opinie, sentiment fata de un altul etc.);

- incapatanarea - se reflecta in atasamentul fata de propriile opinii, o atitudine critica permanenta fata de parerile celorlalti, refuzul de a se lasa influentat sau ominat de altul.

- Caracterul falic - este mai putin individualizat decat cele anterioare. In ansamblul sau, problematica caracterului falic este dominata de opozitia falic-castrat, care se tarduce prin necesitatea de a se afirma ca fiind posesor de falus. Conduita este orientata de ambitie si de nevoia de a se dovedi cuceritor si hiperviril. Acest lucru este valabil atat pentru femeie, cat si pentru barbat, intrucat problema nu este aceea a recunoasterii diferentei dintre sexe, ci aceea de a avea falus sau de a nu avea.

2. C.G.JUNG - deosebeste doua tipuri irationale: perceptivul si intuitivul; si doua tipuri rationale: afectivul si reflexivul. Fiecare dintre ele se poate asocia cu un tip fundamental de comportare, atitudine, orientare: extravertitul (orientat spre lumea exterioara) si introvertitul (interiorizat)

- tipul extravertit - gandire (reflexivul) : accentul pe interpretarea si intelegerea faptelor legate de lumea exterioara; reguli rationale, concluzii intelectuale, "conveniente", "obligatii"; poate fi de tip descoperitor sau rezolutiv (DARWIN, EINSTEIN), reformator social, acuzator public; dogmatic sau fanatic; mai des printre barbati; inconstient, predomina introversia, afectivi-tatea. Este rationalist; Sentiment (emotivul): accent pe judecatile care se conformeaza valorilor externe; conservator, accepta cu usurinta standarde de toate tipurile; sociabil, dar poate fi instabil, capricios, ostentativ; mai frecvent printre femei; inconstientul este puternic introvertit; gandire. Este isteroid. Senzatia (perceptivul): accent pe perceperea realitatii externe asa cum este ea; realist, neimaginativ, senzual, cautator de placere; inconstientul este puternic introvertit, intuitiv. Senzual (epicureic). Intuitie (intuitivul): accent pe cautarea de noi posibilitati in lumea externa; poate fi carierist, speculator, incapabil sa fie stabil intr-o slujba sau activitate; ii lipseste o judecata corecta; mai frecvent printre femei; inconstientul este puternic introvertit, senzitiv. Un specialist al vorbirii curente.

- tipul ambivert - cu elemente mixte.

- tipul introvertit - gandire (reflexivul): accentul pe interpretarea si intelegerea ideilor subiective; poate fi un filosof (KANT), psiholog existentialist, profesor, nepractic, rebel, deosebit de sensibil la critica; daca este barbat, ii poate fi teama de femei; inconstientul este extravertit; afectivitate. Sentiment (emotivul): accent pe judecatile legate de conditiile interne, subiective; non-conformist; opinii contrare adesea opiniei publice; pentru cei din afara este rece, rezervat, greu de patruns; adesea are emotii puternice, dar mascate; mai frecvent printre femei. Inconstientul este puternic extrovertit; gandire. Consum interior foarte mare. Senzatie (perceptivul): accent pe rezultatul subiectiv a ceea ce este perceput; priveste lumea externa ca banala, rasuflata; poate fi un artist modernist, un muzician; inconstientul este puternic extravertit, intuitiv; Intuitie (intuitivul): accent pe cautarea de noi posibilitati in psihicul subiectiv; poate dezvolta insight-uri stralucite, sau poate fi un visator mistic, un profet fixist sau un "geniu neinteles"; nepractic; inconstientul este puternic extravertit, senzitivitate. Poate fi un vizionar sau un artist.

IV. Tipologii clinice

. S.FREUD (tipuri psihosociale caracteriale):

- erotic - preocupat sa nu-si piarda iubirea;

- obsesiv - cu scopuri extrapersonale, afirmandu-si supraeul;

- narcisic - iubindu-se pe sine, conservandu-se;

- erotico-obsesiv;

- narcisico-obsesiv.

2. K.LEONHARD - personalitati accentuate, adica acele personalitati care prezinta tendinta de a aluneca spre anormal, care, chiar in conditii de dezvoltare favorabile, au dificultati de adaptare. Aceste personalitati intereseaza psihologia medicala sub raportul reactiei persoanei la boala si la relatia cu medicul. Personalitatile accentuate se adapteaza greu la boala, ridica obstacole in relatiile cu medicul si fata de tratament, favorizeaza aparitia unor stari morbide. O parte dintre personalitatile accentuate sunt legate de caracter:

- firea demonstrativa - capacitate anormala de refulare. Poate deveni isteric (refularea ca mecanism de aparare in isterie). Pacientul este exagerat in gesturi si vorbe, dornic sa fie bagat in seama si sa se afirme; manifestari teatrale lipsite de autenticitate, usor de depistat in general; laudaros sau autocompatimitor, cu accente patetice. Uneori mitoman, lipsit de spirit autocritic, are tendinte de a manipula anamneza. Refularea se poate manifesta si in sectorul fizic: anestezii paradoxale, lesin isteric, refugiu in boala, beneficiul secundar. Este recalcitrant in raport cu tratamentul (ex.alcoolicii), este impulsiv in decizii, tendinte de manipulare a celor dispusi sa-i asculte. Predispus la surmenaj si epuizare nervoasa.

- firea hiperexacta - carente in capacitatea de refulare: nehotarat in decizii, oscilant, ambivalent in actiune si sentimente, inhibitie si autocontrol excesiv. Extrem de meticulos, sentimente intense de anxietate. De aici, predispozitie la ipohondrie, neurastenie (cu sau fara ticuri), nevroza obsesionala, reactie sau dezvoltare anancasta. Tendinta obsesiva de a se spala, frica de imbolnavire. Rar dezvolta alcoolism.

- firea hiperperseverenta - perseverenta anormala a afectului; de aici, susceptibilitate sporita, spirit banuitor, incapatanat, ambitios, intens proiectiv in ceea ce priveste sentimentele altora fata de el. Anxietate si teama, cu idei prevalente, chiar fixe, obsesive, cu treceri spre psihopatia paranoida si spre nevroza ipohondrica. Este bolnavul care are "idei" clare despre boala sa, pe care cauta sa si le impuna, uneori cauta beneficiile secundare (ex.o pensie de invaliditate inexistenta).

- firea nestapanita - dominata de pulsiuni, gandire greoaie, pedanterie, acte impulsive violente. Pacient irascibil, ostil medicului; incapacitatea de a respecta un regim organizat de viata sau alimentar (principiul placerii). Predispozitie la obezitate, la alcoolism cronic si acte antisociale. Se invecineaza cu psihopatia epileptoida (are adesea constitutie atletica, ca la epileptoizi).

Alte tipuri de personalitati accentuate sunt legate de trasaturile accentuate de temperament, de sfera afectiva:

personalitatea hipertimica - o psihopatologie hipomaniacala in mic; vesel, locvace, superficial; fuga de idei, precipitare a ideilor in vorbire. Predispozitie la alcoolism;

personalitatea distimica - da psihopatie depresiva; tacut, serios, pesimist, predispus la depresie.

labilii afectivi - oscilatii intre stari afective opuse. Specifice dezvoltarilor ciclotimice. Predispusi si la nevroze ipohondrice. Imprevizibili la tratament.

firea exaltata - oscilare intre entuziasm si disperare, euforie si descurajare. Da un tip special de ciclotimie, "un anxios-fericit". In situatia de boala (nu neaparat psihica), are o sensibilitate exagerata, excesiv de ingrijorat in rapor cu boala sa sau cu simptome banale (ex.anestezii);

firea anxioasa - bazata pe o hiperiritabilitate a sistemului nervos vegetativ; tendinte ipohondrice, timiditate. Are nevoie de discutii linistitoare cu medicul;

firea emotiva - reactii foarte sensibile si de profunzime in sfera sentimentelor spirituale. Este extrem de sensibil la suferintele celor din jur, mergand pana la reactii nevrotice, depresie si clacare in fata evenimentelor.

firea extravertita - aderent la concret, la opinia colectivitatii; influentabil, sugestibil, raspunde in acord cu modul in care i se pune intrebarea. Este foarte docil la sfaturile medicului si la tratament.

firea introvertita - are reactii si pareri proprii despre lume; este mai sensibil la reprezentarile proprii decat la perceptii. Evenimentele exterioare sunt filtrate prin propria gandire. Rezervat, izolat, preferand singuratatea.

Aceste tipuri de personalitati pot aparea frecvent in combinatii, care trebuie sesizate de catre personalul medical, pentru a-si adapta demersurile profesionale la specificul acestor personalitati.

. K.SCHNEIDER tipurile de personalitate bazate pe trasaturi predominant ale acesteia. Se poate afirma ca "personalitatile psihopatice", fara a reprezenta tipuri de bolnavi psihici, dau continut psihiatriei "extra muros" (din afara zidurilor spitalului). Urmarind aceste trasaturi de personalitate care nu ajung la intensitatea unor simptome, el descrie:

- tipul hipertimic - poate fi hipomaniacal (caracterizat printr-o incarcare afectiva pozitiva, prin hiperactivitate, realizand un tablou maniacal de mica amplitudine, compatibil cu existenta in mediul social) sau poate fi depresiv, care este negativul primului;

- tipul nelinistit - cuprinde doua variante:

a) senzitiv - caracterizat prin hipersensibilitate si inadaptabilitate;

b) anancastic - dominat de introversie si obsesii.

- tipul paranoic - caracterizat prin orgoliu, vanitate, psihorigiditate si stringenta logica;

- tipul histeroid - bazat pe egocentrism, superficialitatea efectelor, tendinta la fabulatie si nevoia de supravalorizare si supraestimare;

- tipul instabil - ilustrat prin instabilitatea timica, ce are drept consecinta o instabilitate sociala;

- tipul exploziv - ilustrat prin reactii emotionale violent agresive, de scurta durata;

- tipul apatic -corespunzator schizoidului (descris de Kretschmer), bazat pe hiposensibilitate si insuficienta forta de rezonanta si vibrare afectiva;

- tipul abulic - inert, lipsit de initiativa si sugestibil;

- tipul astenic - caracterizat prin fatigabilitate, lipsa de rezinstenta si perseverenta.

4. E. KAHN - face o clasificare clinico-descriptiva a personalitatilor:

- nervosii (corespund astenicilor din clasificatia lui Schneider) - sunt caracterizatI printr-o fenomenologie nevrotiforma;

- anxiosii - au o predispozitie spre anxietate;

- sensibilii - sunt caracterizatI printr-o sensibilitate infantila, dublata de o mare sensibilitate;

- obsesivii - caracterizatI prin nesiguranta si teama;

- explozivii - au o capacitate crescuta de descarcare; reactioneaza violent si primitiv la situatii pentru care altii manifesta deplina toleranta;

- hipertimicii - sunt euforici, optimisti, in continua actiune, vad viata in roz, distingand in evenimente doar aspectele lor pozitive;

- depresivii - sunt pesimisti, seriosi, cu un exagerat spirit critic;

- instabilii - sunt oscilantI intre buna-dispozitie si tristete, stari timice care pot aparea autonom, dar si reactiv;

- amoralii - (moral insanity) sunt dusmanii corectei convietuiri sociale, lipsitI de scrupule, de mila si decenta;

- nestatornicii - inclinatI spre dromomanie si schimbare;

- impulsivii - (epiletoizii) dau curs liber, uneori fara deliberare, tendintelor instinctive;

- perversii sexuali - urmeaza orbeste un instinct dezlantuit;

- istericii - sunt inautentici, falsi, pentru care totul este iluzie, infatIsarea lor fireasca fiind poza, iar telul lor, impresia pe care o realizeaza asupra celor din jur;

- fantasticii - sunt visatori, traind in reverie, se mint pe ei insisi, spre deosebire de isterici, care au tendinta de a mintI pe altii;

- incapatanatii - (fanaticii, paranoizii), cei care, ancoratI intr-o idee, lupta cu vehementa pentru ea;

- bizarii - in orice domeniu de activitate se comporta aparte, excentric si cu un plus de originalitate.