Realitatea obiectiva si inteligenta emotionala

REALITATEA OBIECTIVA SI INTELIGENTA EMOTIONALA

Cum ar trebui sa definim inteligenta emotionala, sau mai bine zis care caracteristica m-ar define pe mine cel mai mult? INTUITIA-capacitatea de a ghici sentimentele celuilalt. Dupa acest curs , care a starnit in mine o furtuna de emotii , am hotarat sa fac putina curatenie la ''mansarda'';pentru ca numai in loc curat poti cladi ceva nou.

Inainte de a ma intoarce in timp, ca sa proiectez in prezent o problema , care la vremea respectiva m-a marcat foarte mult, as putea spune ca mediul in care am crescut nu mi-a oferit destula dragoste, securizare, atentie, incredere s.a. Lipsa cadrului familial, insecurizarea, m-au transformat in SALVATORUL UNIVERSULUI. Foarte bine spus:ORICE LIPSA ASCUNDE UN EXCES!

In rolul de salvator nu lasam celuilalt timpul necesar sa digere informatia, sa invete lectia; eu ii dadeam direct Solutia. Nu realizam ca prin acest mod creeam dependenta, si-n loc sa-i creasca aripi, eu i le taiam.

Toti avem acelasi teritoriu , doar ''hartile'' difera. Asa s-a intamplat si cu prietena mea, care la vremea respectiva traia cu mare intensitate ''marea dragoste''. Ochiul meu de vultur si mai ales verbul ''A SIMTI'' mi-au semnalat un mare pericol. Eu vedeam si simteam lucruri despre care nici protagonistii nostrii nu stiau ca exista. Eram foarte ancorata in barca simturilor, pentru mine nu exista puntea''imi imaginez.''. EL avea tulburari de personalitate, violenta verbala, si mai tarziu chiar agresivitate fizica.Firesc ca ''HARTA'' prietenei mele era frumos colorata si nu accepta nici-un norisor. EU eram in alerta continua si faceam eforturi imense pentru a o scoate din aceasta relatie total nepotrivita. Am trait toate emotiile posibile:furie, dezamagire, neputiinta, protectie s.a. Pe drumul acesta al adevarului suprem, pe care nu reuseam s-o aduc pe sora mea, am facut o escala la spital(ca sa vedeti cat de prinsa eram in joc). Acolo, departe de evenimente am hotarat sa pun capat suferintei mele, si dezamagita ca-mi pierd prietena-sora, sa renunt sa mai intervin in cumva. Cat timp am fost alaturi de ea si-am incercat sa-i deschid ochii, nu s-a intamplat nimic. Ea se izolase de toata lumea, numai exista decat EL, numai tinea cont de nimeni si nimic. Am hotarat sa-I respect alegerea si sa astept.. A fost greu pt ca eu o iubeam, o consideram sora mea, si ma durea zbuciumul ei (incepuse sa-si dea seama ca am dreptate, insa nu era pregatita sa ia o decizie).Dupa ce s-a consumat relatia si a ajuns la concluzia c-am avut dreptate si mi-a magulit EUL, mi-a spus urmatorul lucru:''de-acum incolo orice relatie as avea, o sa-ti acord toata increderea si voi face cum vei spune tu!''Fara sa-mi dau seama ii creeam o mare dependenta de mine.

Dupa o perioada de timp, suficent pt a-si linge ranile sufletesti, a intrat intr-o noua relatie, dar mult mai puternica si increzatoare. Acum aveam rolul bine definit, baiatul trebuia sa treaca de C.T.C(controlul tehnic de calitate). Si cum intuitia mea nu mi-a inselat asteptarile, i-am dat verdictul:''APROBAT''. La scurt timp dupa acest eveniment s-au casatorit si aceasta casnicie a trecut pragul, anul trecut, celor 20 de ani.

Eu mi-am insusit lectia fara sa mai intervin decat daca mi s-a cerut ajutorul.

Daca atunci cand a fost in acea relatie nepotrivita, am crezut ca mi-a inselat increderea, prietenia, dragostea, acum cred ca a trebuit sa treaca prin foc pentru a putea straluci. Acum este implinita si fericita.

Fiecare om are un drum, nu intotdeauna presarat cu flori, trebuie sa isi invete fiecare lectia si sa evolueze; sa se ridice singur atunci cand cade si numai asa va putea sa primeasca absolut orice fara a-si pierde: Credinta, Speranta, Dragostea.

Cine a facut afirmatia ca nimic nu este intamplator, a avut mare dreptate. Parintii ei mi-au oferit cadrul perfect al familie, al dragostei, al devotamentului, m-au facut sa ma simt ca fiica lor.