Comedia - o scrisoare pierduta ion luca caragiale

COMEDIA - O SCRISOARE PIERDUTA Ion Luca Caragiale

I. L. Caragiale (1852-1912) este unul dintre marii clasici ai literaturii romane care a scris nemuritoarele si arhicunoscutele Momente si schite, prin care a realizat o adevarata comedie umana a timpului sau, a creat numeroase nuvele fantastice sau psihologice (Kir Ianulea, Calul dracului, La hanul lui Manjoala, In vreme de razboi, O facile de Paste) si a dus literatura dramatica romaneasca pe culmi neintalnite pana la el prin capodopere ale genului ca "O noapte furtunoasa", "D'ale carnavalului", "Conul Leonida fata cu Reactiunea" sau "Napasta".

Comedia (opera literara in proza care apartine genului dramatic)

"O scrisoare pierduta" a fost citita mai intai intr-o sedinta a societatii literare "Junimea", iar premiera a avut loc la 13 noiembrie 1881 pe scena Teatrului National din Bucuresti, bucurandu-se de un mare succes inca de la premiera.

Aceasta piesa de teatru este o comedie de moravuri (politice, sociale, familiale), iar titlul ei are in vedere pretextul in jurul caruia se dezvolta intamplarile - pierderea de catre Zoe Trahanache a unei scrisorii de amor care ii era adresata de Stefan Tipatescu, prefectul judetului.

Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in prejma alrgerilor pentru Camera, in lupta electorala antrenandu-se atat fortele politice, cat si ale opozitiei.

Asa cum precizeaza autorul, in partea de inceput in care sunt prezentate personajele, actiunea piesei se petrece in capitala unui judet de munte, in zilele noasre.

Comedia are patru acte, cuprinzand fiecare cate noua, paisprezece, sapte si, respectiv, paisprezece scene, iar actiunea, in totalitetea ei cuprinde o serie de intamplari ale farsei electorale din anul 1883, in care sunt angajate toate personajele.

Actul intai cuprinde in primele doua scene expozitiunea, in care facem cunostinta cu Tipatescu, prefectul judetului, si cu Pristanda, politaiul orasului si unealta docila a puterii, in jurul carora evolueaza celelalte personaje ale piesei.

Intriga comediei o constituie pierderea scrisorii, care se consuma insa inainte de inceperea actiunii, deoarece in actul I, scena I, Tipatescu afla deja de la Pristanda ca Nae Catavencu este in posesia unei scrisori care-i poate asigura reusita in alegeri. Acest fapt va declansa desfasurarea intregii actiuni. Alertat, prefectul ii ordona politaiului sa afle despre ce este vorba, dar intre timp Zaharia Trahanache si Zoe, sotia sa, sunt santajati de Catavencu, adversarul lor politic, cu publicarea scrisorii compromintatoare daca nu il vor sprijini in alegeri.Acestia il instiinteaza pe prefect de cele intamplate, iar el devine din ce in ce mai nelinistit.

Intervin in actiune Farfuridi si Branzovenescu (primul fiind preferatul puterii pentru functia de deputat), deoarece ii banuiesc pe alti politici de tradare, vazandu-i pe Trahanache, pe Zoe si pe Pristanda in vizita la Nae Catavencu. Mai mult decat atat, adeptii lui Catavencu distribuie in oras bilete prin care sustin ca acesta va fi sprijinit in alegeri chiar de prefect.

Stefan Tipatescu si Zoe afla de la Cetateanul turmentat ca Nae Catavencu i-a sustras scrisoarea, iar Pristanda le comunica pretentiile acestuia : "ori o mie de poli, ori deputatiia". Ii linisteste insa "venerabilul nenea Zaharia", care le spune ca l-a descoperit "pe onorabilul cu alta mai boacana" falsificarea unei polite in legatura cu ziarul la care este director-proprietar <>

In actul al doilea desfasurarea actiunii continua, tensionandu-se treptat. Farfuridi si Branzovenescu trimit o depesa la "Centru", la Bucuresti, acuzandu-l pe prefect de tradare. Pristanda il aresteaza pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu. Speriata de cele intamplate si de posibila publicare a scrisorii, Zoe accepta sa se intalneasca cu Nae Catavencu si incearca sa-l lamureasca si pe prefect sa-l sustina in alegeri, dar acesta refuza din cauza depesei lui Farfuridi si a lui Branzovenescu care ajunsese deja la Bucuresti. Ii propune insa adversarului numeroase functii si o mosie, dar acesta nu vrea decat "mandatul de deputat", ceea ce face ca prefectul sa devina impulsiv. Pana la urma, Zoe il va determina pe Tipatescu sa fie de partea lui Catavencu si a ei, iar Cetateanul turmentat este sfatuit sa faca si el acelasi lucru.

Nemultumirea cuplului Farfuridi-Branzovenescu creste si ameninta din nou cu Bucurestiul. Intre timp, soseste insa Pristanda aducand telegrama prin care se anunta candidatura lui Agamita Dandanache, propus de centru.

Actul al treilea este actul discursurilor candidatilor si al punctului culminant al actiunii. Discursul lui Farfuridi ilustreaza o adevarata betie de cuvinte, o totala lipsa de logica, imbinata cu agramaticalisme de toate felurile, iar cel al lui Catavencu este tipic demagogic. In pauza dintre cele doua discursuri,gruparile rivale se confrunta cu un exercitiu preliminar al incaierarii din finalul actului, iar Zaharia Trahanache le arata prefectului si Zoei polita falsificata de Catavencu, hotarand sa anunte candidature lui Agamemnond Dandanache.

In final cand acest lucru se intampla, are loc o incaierare pusa la cale de Pristanda, cand Catavencu isi pierde palaria pe care o gaseste Cetateanul turmentat.

In actul al patrulea, dupa punctul culminant (incaierare violenta dintre cele doua tabere) care se pertece in actul al treilea, actiunea evolueaza catre deznodamant, proclamand infrangerea lui Catavencu si algerea lui Agamita Dandanache.Zoe se teme inca de publicarea scrisorii, caci posesorul ei pare ca "a intrat in pamant". Soseste Dandanache care povesteste cum, tot printr-un santaj exercitat prin intermediul unei scrisori, a ajuns sa fie propus "de Centru".

Isi face aparitia Catavencu "dezolat" ca pierduse scrisoarea in timpul incaierarii, dar soseste si Cetateanul turmentat in posesia caruia se afla acum scrisoarea pierduta si i-o da "adrisantului". Acum, Nae Catavencu, amenintat cu polita falsificata, accepta sa conduca festivitatea in cinstea noului ales, iar totul se termina intr-o atmosfera de sarbatoare, de impacare si veselie unanima, insa, sigur, fara sa se afle de legatura amoroasa dintra Zoe Trahanache si prefectul Tipatescu.

Privit in intregimea sa, textul operei literare "O scrisoare pierduta " are trasaturile caracteristice generale ale unei creatii dramatice, dar si unele specifice care-i dau originalitate si care se imbina cu cele generale.

Din prima categorie face parte structura in acte si scene. Modalitatea principala de comunicare din textul piesei, deci principalul mod de exprimare, aste dialogul, caruia i se alatura monologul dramatic. Descrierea si naratiunea nu apar dacat in replicile personajelor sau in indicatiile de regie (indicatiile scenice) scrise intre paranteze la inceputul unui act, sau al unei scene, ori pe parcursul actiunii si se refera si la decor, fie la jocul de scena al actorilor.

Derularea faptelor, evolutia conflictelor si comportarea personajelor pun in evidenta trasatura esentiala a oricarei comedii: starnirea (provocarea) rasului si finalul comic prin rezolvarea neasteptata a situatiei datorita unei adevarate "lovituri de teatru".

Cu alte cuvinte, aste vorba de prezenta comicului si diversitatea mijloacelor prin care I. L. Caragiale reuseste sa-l realizeze.

Exista mai intai un comic de situatie obtinut prin pierderea si gasirea scrisorii de amor, prin postura ridicola a lui Catavencu, de a ajunge, din stapan pe situatie, victima a unei escrocherii asemanatoare celei la care el apelese. Totodata, comica este situatiia finala, cand cele doua forte potrivnice se impaca si farsa electorala se termina cu un compromis pe care toata lumea il accepta cu dezinvoltura. Tot in comical de situatie se incadreaza existenta unor cupluri de personaje - Farfuridi si Branzovenescu - sau a triunghiului conjugal - Zoe - Tipatescu - Trahanache.

In al doilea rand exista un comic de miravuri, realizat prin infatisarea relatiei dintre Tipatescu si Zoe, ori a felului in care se desfasoara alegerile sau se obtine victoria. Este, asadar, vorba atat de moralitatea din viata de familie, cat si de cea politica, iar coruptia politicienilor imbraca o diversitate de forme.

In al treilea rand, este prezent comical de caracter care izvoraste din comportarea personajelor, din atitudinea lor si din ipostazele in care aceste sunt prezentate. Personajele ca Dandanache, Catavencu, Pristanda genereaza rasul prin contrastul dintre pretentiile pe care le au si comportamentul lor. Catavencu se pretinde un patriot, dar urmareste interese personale meschine; Dandanache este ramolit, dar siretenia sa depaseste starea de decreptitudine in care se afla. La randul sau, Pristanda se supune orbeste lui Tipatescu, ceea cea nu-l impiedica sa gandeasca despre Catavencu: "Strajnic prefect ar fi asta!" dupa ce-i marturiseste ca-i citeste gazeta "ca pe Evanghelie".

Tuturor acestor forme de comic, li se alatura comicul de limbaj si de nume. Comicul de limbaj se realizeaza prin ticurile verbale ale personajelor ("Ai putinica rabdare", "Curat"), prin pronuntarea gresita a unor neologisme si a unor cuvinte obisnuite ("renumeratie", "famelie", "bampir", "plebicist", "enteres", "cioclopedica", "momental"). Alteori cuvintele sunt intelese gresit, dandu-li-se alt sens. Sau structurile contin nonsensuri datorita negarii primului enunt prin cel de-al doilea: " . e sublima, dar lipseste cu desavarsire", "aclamam munca, travaliul care nu se face deloc", "sa se revizuiasca primesc, dar atunci sa nu se schimbe nimic".

Sunt prezente contradictiile de termini ("12 trecute fix"), constatari de ordin general, de cele mai multe ori pleonastice("un popor care nu merge inainte sta pe loc", "unde nu e moral, acolo e coruptie") sau pleonasmele propriu zise ("nu dau voie sa-si permita", "macar catusi de putin", "nu spune decat numai si numai").

Prin aceasta piesa, a carei originalitate este incontestabila, ca si prin intreaga sa creatie dramatica, I. L. Caragiale a ramas cel mai mare dramaturg din literatura romana pe care a inscris-o in universalitate, deoarece piesele sale de teatru sunt jucate pe scene din intreaga lume.

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

PLAN

» Stefan Tipatescu:

este tipul junelui prim, al primului amorez;

traieste sentimentul abandonarii carierei in favoarea partidului;

nu este lipsit de inteligenta, este instruit;

uneori este nestapanit, impulsiv, violent;

foloseste un limbaj corect, al unui om instruit;

face abuzuri incalcand legea si accepta compromisuri;

administreaza judetul ca pe propria mosie;

dispune de tot, dupa bunul plac;

stie sa-l faca servil pe Pristanda, caruia ii accepta micile "gainarii";

oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si sentimentele fata de Zoe;

cedeaza insistentelor acesteia;

stapaneste o adevarata arta a disimularii;

este privit cu oarecare ingaduinta da catre autor.

» Ghita Pristanda:

este tipul servitorului, al omului slugarnic;

servilismul sau este unul umil, prin care urmareste anumite avantaje;

este unealta docila a prefectului, a lui Zaharia si Zoe Trahanache;

in Zoe recunoaste adevarata stapana, dar doreste sa le intre in gratii si celorlalti;

e capabil sa-si tradeze stapanii, urmarind prin asta anumite profituri;

este lipsit de cultura;

raportul sau cu prefectul Tipatescu este de subordonare.

» Zaharia Trahanache:

este tipul incornoratului, dar si al ticaitului;

refuza sa creada in autenticitatea scrisorii;

este unul dintre stalpii puterii;

trasatura dominanta este "ticaiala" ilustrata de nume si de ticul verbal;

este calm, linistit, cu o gandire plata si un temperament domol, dar viclean, manevrand cu usurinta intrigi politice;

nu admite imoralitatea in sanul familiei, considerand scrisoarea o plastografie;

credulitatea lui poate fi un act de diplomatie;

este neinstruit, lipsit de cultura;

» Zoe Trahanache:

reprezinta tipul aldulterinei, femeia voluntara si autoritara;

ea conduce totul din umbra, desi nu este membra a partidului;

este frivola, isi insala sotul;

lupta din rasputeri sa-si salveze reputatia;

este energica, hotarata si apeleaza la toate mijloacele pentru a-l avea pe Tipatescu de partea ei;

cand este stapana pe situatie devine buna, iertatoare, toleranta;

este caracterizata diferit de alte personaje ale piesei;

» Nea Catavencu:

este tipului demagogului ambitios;

este ingamfat si doreste sa parvina indiferent prin ce mijloace o face;

nu se da inapoi nici la santaj;

este un demagog care se exprima in fraze lungi, sforaitoare;

foloseste un limbaj bombastic, pretentios, alteori sententios;

discursurile sale sunt mostre de incapacitate intelectuala;

foloseste un limbaj latrator.

» Tache Farfuridi:

este un tip de demagog si anume imaginea prostului fudul, a prostiei 

solemne;

trasaturile sale fundamentale sunt ingamfarea, prostia si lasitatea;

este candidatul partidului de guvernamant la deputatie;

pune pasiune in activitatea politica si e zelos;

simte manevrele de culise si e nemultumit ca nu este implicat in acest joc;

accepta chiar tradarea in interesul partidului;

devine impulsiv, violent, adaptand o atitudine de moralist intransigent.

» Iordache Branzovenescu:

formeaza cuplu comic cu Farfuridi;

este tot avocat si membru al aceluiasi partid;

incult, stupid si las la fel ca Farfuridi;

este mai timid, mai domol, mai calm dacat Farfuridi;

» Agamemnond Dandanache:

imbogateste galeria demagogilor;

este imaginea prostului ticalos, mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu;

vorbeste peltic si sasait;

este senil, cu un avansat grad de ramolisment intelectual, confundand persoanele;

este un santajist notoriu;

» Cetateanul turmentat:

tipul cetateanului naiv si sincer;

are un rol important in desfasurarea actiunii;

nu are aspiratii si pretentii politice;

reprezinta masa de alegatori dezorientati;

are haz si ii trateaza cu indiferenta pe cei cu care intra in contact;

aduce o nota de umanitate, de naivitate si de sinceritate intr-o lume sfasiata de pasiuni politice;

completeaza diversitatea tipologica a personajelor.