"Te uita cum ninge decembre
Spre geamuri, iubito, priveste
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste."
Poetul isi indeamna iubita sa priveasca la tipm "cum ninge decembre" si "s-aduca jaratec" pentru ca vrea foc: "focul s-aud cum trosneste".
Tot vorbind cu cea apropiata de suflet, o roaga sa "mane fotoliul spre soba", de parca ar vrea sa-si tina trupul la cald, pentru a-l incalzi, dar nu, acesta vrea "la horn sa asculte vijelia" pe care o egaleaza cu zilele sale prin cuvantul "totuna" si-si continua gandul dupa o linie de pauza, "as vrea sa le-nvat simfonia".
Ce vroia Bacovia sa zica prin ceea ca vrea sa invete simfonia vijeliei sau a zilelor sale, nu pot sti, pot doar sa presupun ca "uratul" iernii era mai frumos decat "amarul"
vietii sale.
Poetul are nevoie de atentie, cald, dragoste si insista prin:
"Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape -
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga zapada ne-ngroape. "
Daca eroul liric va fi incalzit de un ceai, daca o va avea alaturi pe cea, care il intelege si-i ca citi "de la poluri", va fi indiferent: "si ninga ", atat de neinteresat, incat sa da mortii imagineare de iarna: "zapada ne-ngroape". Va fi fericit:
"Ce cald e aicea la tine.
Si toate din casa mi-s sfinte; - " (si din nou de iarna:)
"Te uita cum ninge decembre.
