Dimitie Cantemir " erudit de faima european, voievod moldovean, academicean berlinez, print rus, cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru " ( G. Calinescu ) reprezinta figura singulara a celui mai mare umanist din perioada feudala a literaturii romane . El nu mai ramane ca multi dintre cronicari, omul unei singure carti, el scrie istorie, geografie, face versuri si compune proza, leaga intre ele diferitele preocupari printr-o incercare de sinteza, trage concluzii politice si sociale din faptele trecutului si ale prezentului, se indreapta cu curiozitatea lui creatoare spre muzica, matematica si fizica . S-a rostit pentru caracterizarea acestei figuri a trecutului nostru cuvantul : exceptional . Secolul nostru si-l revendica pe Cantemir dupa sinuaose distantari . N. Iorga ii judeca la inceput inconsecventele si ii critica detasarea, pentru a ajunge apoi la o inalta pretuire entuziasta . Pentru Blaga, principele este " inorogul alb " al gandirii romanesti, faptura stranie si pura, de o geniala claritate in previziuni, de o neinteleasa totusi retinere in a persevera in intuitii . Considerat unul dintre cei mai eruditi umanisti, el s-a situat cu mult deasupra carturarilor vremii sale . Si-a format cultura dinspre antici catre moderni, preluand limba latina drept instrument esential al expresiei, alaturi de alte limbi de amplu suflu cultural . Deviza sa este extrem de convingatoare : " Sufletul odihna nu poate afla pana nu gaseste adevarul, carile il cearca oricat de cu truda i-ar fi a-l nimeri . " O mare pasiune pentru cercetare a fost ajutata de contactul cu carturari de exceptie, de sederea la Curtea Otomana in timpul careia a avut privilegiul descoperirii unor inalte valori universale . Carturar umanist, deschis catre lume si progres, D. Cantemir a prefigurat iluminismul si nu in zadar, Scoala Ardeleana si-l va lua ca model si inspiratie .
Nascut intr-o familie de razesi moldoveni din tinutul Falciului, oameni saraci, dar pe care saracia nu-i coplesea, ci-i facuse luptatori darzi si aspri . Numele de Cantemir, a fost preluat de tatal sau de la un vestit sultan tatar . Acesta ( tatal lui Cantemir ) a fost ales de catre marii boieri Domnitorul Moldovei, pentru ca intrunea toate calitatile cerute unui instrument docil al oligarhiei boieresti : era batran, fara mosie, fara carte, fara sprijin la rudele de neam mare, conducatorul ostirilor de paza la granita deci bun luptator cu decoratii militare . Un singur lucru nu-l pusesera la socoteala boierii moldoveni : avea doi fii, care vor nutrii mari ambitii in viitor, care au simtit nemultumirea adanca a felului cum era asezata stapanirea Moldovei, care au fost dati la scoala, caci stiinta de carte insemna o putere a carei lipsa o simtea batranul domn . In 1693 la moartea tatalui sau Dimitrie este ales domn de marii boieri, dar turcii, platiti de Constantin Brancoveanu nu l-au recunoscut si l-au impus la scaun pe Constantin Duca . In 1699 se insoara cu Cassandra, fiica lui Serban Cantacuzino, domnitor muntean, pentru ca in 1710 sa ajunga cu ajutorul acestuia domnitorul Moldovei .
Din lucrarile sale in limba romana enumeram : " Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul " - care subliniaza superioritatea vietii spirituale asupra celei biologice, "Istoria ieroglifica " si "Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor " . Pe langa lucrarile sale in limba romana, a mai scris si opere in latina, turca, greaca si rusa . Cele mai importante lucrari raman " Descriptio Moldaviae " - prima monografie geografica romaneasca si " Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae " - opera de circulatie europeana cu care, pentru convingerea Occidentului, Cantemir a incercat sa furnizeze mijloacele politicii sale .
Inca din 1714 Dimitrie Cantemir fusese ales membru al Academiei din Berlin si la indemnul membrilor acestei adunari de invatati s-a apucat sa scrie cartea cu titlul intuitiv : " Descriptio Moldaviae " ( Descrierea Moldovei ) . "Descrierea Moldovei " cuprinde trei parti : partea geografica - cu date despre originea poporului roman, granitele, apele, impartirea pe tinuturi, munti, campii si padisuri, flora, fauna, deci geografie fizica si economica ; partea a doua, politica, trateaza organizarea statului feudal al Moldovei, adica domnia, dregatorii, oastea, legile, veniturile, nobilimea si taranimea, deci cu mult mai mult decat anunta titlul . In sfarsit partea a treia este intitulata " Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova ", in care intra capitole despre religie si biserica, limba si literatura romana . In prima parte Cantemir propune prima noastra harta . Planul " Descrierii Moldovei ", surprinde prin largimea preocuparilor incluse in cadrul unei descrieri . Nici una din geografiile vremii, in Europa, nici cea folosita de Dimitrie Cantemir, " Geografia Universala " a lui Philippe Cluvier, nici cea greceasca a lui Meletie de Arta, fostul profesor al lui Cantemir la Academia din Constantinopol, nu sunt alcatuite pe un plan asa de larg; ele privesc numai tara si organizarea statului, dar nu si obiceiurile stapanirii, vorbesc de nobilime, clasa conducatoare, dar nu si despre popor . Singur, istoricul si geograficul polon din veacul al XVI-lea, Martin Cromer, se apropie de conceptia descrierii unei tari, asa cum este inteleasa in Descrierea Moldovei . In special atentia data poporului, descrierea obiceiurilor de la nunti si inmormantari, enumerarea tuturor figurilor fabuloase din traditia populara ( paparudele, dragaica, zanele si zburatorii ), jocurile si ceremoniile (turca si calusarii, descantecele), legendele locale, de pilda a Ceahlaului si altele formeaza originalitatea acestei scrieri . Atentia deosebita data vietii populare in cadrul descrierii tarii, este dovada nu numai a unei conceptii largi, din punct de vedere stiintific, dar si a unei atitudini progresiste a scriitorului, fata de problemele sociale si politice . A introduce viata pop. intr-o carte de stiinta despre statul feudal, inseamna un pas inainte in intelegerea rosturilor statului general .
Fiind scrisa in latina, " Descrierea Moldovei " nu face parte nemijlocit din literatura romana, dar prin subiectele tratate, prin locul pe care il ocupa in creatia culturala a lui Dimitrie Cantemir, prin ideile sociale se leaga de istoria literaturii noastre .
Pentru istorici "Descrierea Moldovei " este cea mai de pret dintre lucrarile lui Dimitrie Cantemir, fiind singura descriere a societatii si a statului feudal moldovenesc datorita unui roman . Valoarea ei istorica este insa limitata la epoca lui Cantemir, adica la sfarsitul secolului al XVII-lea si la inceputul celui urmator . In ce priveste originile si epoca din istoria structurii feudale a Moldovei, anterioara aceleia in care a trait autorul, informatiile lui sunt nesigure si chiar deformate de ideile lui politice .
Principalele idei politice ale lui Dimitrie Cantemir erau lupta impotriva jugului otoman, precum si lupta pentru formarea in Moldova a unui stat autoritar domnesc, care sa inlocuiasca formula statului nobilar . Aceste idei, sunt cuprinse in tratatul incheiat la Lutk intre Moldova si Rusia, in 1711 care prevedea independenta statului moldovenesc si stabilirea unui regim centralizat domnesc in aceasta tara, sub garantia Rusiei . Descrierea Moldovei formeaza o completare si un comentariu stiintific al tratatului incheiat de Cantemir cu tarul Petru I . Era necesar sa se arate ca, inainte de cotropirea turceasca, Moldova era o tara independenta, a carei libertate a fost inabusita treptat prin calcarea tratatelor . Pe de alta parte, autorul " Descrierii Moldovei " cauta sa dovedeasca existenta unui regim centralizat domnesc datand de la intemeierea tarii si care a fost rasturnat in chip abuziv de boierime . Se stabileau astfel temelii istorice, argumente trase din cunoasterea trecutului, pentru ideile politice urmarite de Cantemir in activitatea lui ca domn .
Dar felul tendentios in care " Descrierea Moldovei " infatiseaza trecutul mai indepartat al tarii, nu este lipsit de exagerari si inexactitati, in parte datorite necunoasterii faptelor, in parte denaturarii lor . Nu este adevarat intru totul ca domnii cei vechi ai tarii au avut putere absoluta : " Nu le lipsea nici o prerogativa a puterii absolute, cu care se mandresc principii cei mai mari . ", spune Cantemir . Boierimea a fost creata de domnie, domnii cei vechi erau ereditari, biserica a fost supusa domnului, dregatorii erau slugile domnului, justitia o exercita el singur, veniturile erau la dispozitia lui . Rezultatele la care au ajuns istoricii de astazi sunt cu totul altele : statul Moldovei a fost un stat feudal, condus de catre clasa stapanitoare a pamantului, boierii . Ei alegeau pe domni, ii controlau prin mijlocul sfatului boierilor, si beneficiau de imunitati, adica de autonomie pe teritoriile lor, unde indeplineau justitia si ridicau cete inarmate conduse de dansii . Despre o epoca a faramitarii feudale " Descrierea Moldovei " nu spune nimic . Daca imaginea data de Cantemir vechii organizatii a tarii ar fi fost incompleta, din lipsa de informatii, acestea n-ar avea importanta in caracterizarea gandirii lui politico - sociale, dar faptul ca prezentarea acestei imagini coincide cu linia politicii lui, arata caracterul tendentios al operei . Cauza pentru care domnii si-ar fi pierdut autoritatea in favoarea boierilor, a fost, dupa " Descrierea Moldovei ", dominatia turceasca, al carei interes era sa slabeasca puterea domnilor . Totusi, in realitate, lucrurile s-au petrecut tocmai invers : turcii au sprijinit pe domni, pe care ii considerau mijlocitori ai dominatiei lor .
Desigur Cantemir are dreptate cand afirma ca Moldova a fost independenta si ca a fost cotropita de turci, dar asa-zisul tratat de supunere conditionata atribuit lui Bogdan, fiul lui Sefan cel Mare, nu este un act autentic. Autorul se ridica puternic si cu cuvinte de manie impotriva dominatiei turcesti, pe care o denunta cititorilor lui din Europa : " Turcii isi bat joc de pielea bietilor moldoveni, si nu se lasa, pana cand nu multumesc trufia nemasurata care domneste la curtea otomana si lacomia de a obtine tot mai mult " . El vede ca dominatia turceasca se exercita in special sub forma exploatarii economice : "Banii si produsele sunt stoarse de la bietii supusi, pentru a satura lacomia fara de sat a Portii otomane; primejdia ruinei definitive este aproape " . Lupta impotriva stapanirii turcilor este o lupta populara si dusa de taranii moldoveni cu mijloace proprii : " Ei socotesc ca nu este pacat si nici o crima, sa omoare sau sa prade pe un turc sau pe un tatar " . E vorba aici de lupta haiduceasca impotriva turcilor , dusa de poporul moldovean . Ca o concluzie a acestor idei despre independenta tarii, autorul cartii spune cu mandrie : " Dimitrie Cantemir, lasand toate maririle si foloasele pentru o singura marire, a trecut cu ostile de partea crestinilor".
Despre boierii Moldovei, Dimitrie Cantemir se pronunta cu indrazneala : " Intre boierii de treapta cea mai de sus vei vedea deseori oameni trufasi, dispretuitori, lipsiti nu numai de pricepere in carmuirea tarii, dar si de stapanire de sine in purtari, la care nu vei afla nimic de laudat, afara doar cand firea . a daruit vreunuia vreo calitate " . Prea multa lauda nu aduce Cantemir nici taranilor moldoveni pe care ii face, fara dreptate lenesi si inculti, fara a-si da seama ca acestea sunt rezultatele aservirii . Dar sentimentele lui sunt de partea celor asupriti : "Dintre toti taranii serbi, cati sunt pe lume, cei mai nenorociti as crede ca sunt taranii moldoveni - daca bogatia pamantului si a recoltelor, chiar fara voie, nu i-ar mantui de mizerie " . Ca istoric care studiaza originile, Cantemir, nu se multumeste cu constatarea starii nenorocite a poporului moldovean, ci vrea sa afle cauzele aservirii taranilor in Moldova, si ajunge la aceeasi concluzie la care au ajuns si istoricii de astazi : servirea taranilor este rezultatul cotropirii satelor libere de catre nobilimea tarii ; " Boierii i-au facut vecini pe razesi care din pricina saraciei si-au vandut mosiile stramosesti si nedreptatea boierilor i-a silit sa rabde si jugul serbiei " . Deci Cantemir intr-o carte destinata oamenilor invatati din strainatate, admite ca aservirea taranilor in Moldova este rezultatul silniciei boierilor .
Dar " Descrierea Moldovei " nu este numai un pretios document privitor la institutiile feudale ale Moldovei, o marturie a ideilor politice progresiste vechii Moldove, cu padurile si raurile ei, cu animalele crescute de taranii muncitori, cu vechile targuri si cu obiceiurile oamenilor la intristare si la bucurii . Fireste, ea nu ascunde nedreptatea relatiilor feudale, lacomia turcilor si a boierilor, exploatarea taranilor, nu infatiseaza o imagine idilica si idealizata, dar este o carte scrisa cu dragoste pentru Moldova Veche .
Opera lui Cantemir ramane legata de cultura romaneasca in perioada feudala, de ceea ce are mai pretios aceasta cultura in aspiratiile ei catre progres, catre mai frumos si mai cuprinzator in gandire . Nici una din ideile lui Cantemir, unitatea neamului, crearea unei limbi literare, conceptul de civilizatie, reclamarea dreptului la viata pentru cei care muncesc, legati de servitutile feudale, nu lipseste in forme mai putin inchegate, desigur, la inaintasii lui . Opera autorului este incoronarea unei epoci culturale si nu o exceptie rupta de cultura vremii sale . Lucrarea este meritorie atat pentru documentata descriere geografica si politica, cat si pentru pertinentele comentarii etnografice si folclorice . De fapt, D. Cantemir este primul nostru carturar care preia in sfera cercetarilor etnografia si folclorul . O face cu o vibranta dragoste de tara si, de multe ori, cu autentice virtuti literare . " Descrierea Moldovei ", prin accentuarea originii romane a poporului si a limbii romane, continua si dezvolta ideile cronicarilor nostri . Dimitrie Cantemir nu traieste mandria ca stramosii nostri - romanii - sunt cuceritorii lumii, ci ( intr-o viziune noua,originala ) incearca sentimentul maretiei ca stramosii nostri sunt creatori de civilizatie . Conceptul de civilizatie este, in opera lui, cel umanist . " Si incercarea lui de a alcatui o limba literara este un reflex umanist . " ( Istoria literaturii romane, Ed. Academiei ) .
Opera literara a marelui carturar este constituita cu deosebire de " Istoria ieroglifica " . Ea a fost catalogata drept " cel dintai roman romanesc de realitate istorica " ( N. Iorga ) . S-a afirmat chiar ca ar fi roman social-filosofic cu caracter patriotic, apropiindu-se de pamfletul politic . Fara indoiala ca " Istoria ieroglifica " este lucrare alegorica ( un fel de fabula de vaste proportii ) ce infatiseaza o intreaga epoca ( inceputul secolului al XVIII-lea ) sub semnul " luptei dintre inorog si corb ", patrunzand de fapt epoca respectiva in toate sensurile sale . " Semnele " ( hieroglifele )esentiale ale lui Cantemir sun animale care simbolizeaza rivalitatea dintre familia Cantemiristilor si cea a lui Brancoveanu, cu prelungire catre expunerea relatiilor dintre doua tari - Moldova ( " Tara Patrupedelor " )si Muntenia ( " Tara Pasarilor " ) . Actiunea propriu-zisa a operei este relativ simpla : " Corbul " ( Brancoveanu ) vrea sa-si extinda influenta si asupra Moldovei si pune la cale urmarirea " Inorogului " ( D. Cantemir ) . Dupa cateva situatii aventuroase, inorogul este tradat de ai sai, este prins si inchis . Finalul va anunta eliberarea lui . Dar o asemenea actiune ii permite lui Cantemir sa patrunda realitatea politica a epocii si nu doar din Moldova si Muntenia ( cu incrancenata lupta pentru putere, cu aplecarea spre umila conditie a poporului de " muste " sau " albine ", cu prezentarea revoltei " mustelor " etc. ), ci si din Imperiul Otoman . Spre exemplu, prezinta o importanta alegorie care vizeaza posibila descrestere a acestuia : un urias cazan care fierbe la flacarile revoltelor populare si care foarte curand ar putea da pe dinafara .
Destul de greoaie la lectura, " Istoria ieroglifica " are in partea finala si un glosar ( primul in literatura noastra ), caci autorul a banuit greutatea intelegerii " hieroglifelor " sale si le-a dat explicatiile cuvenite . In literatura medievala se folosea frecvent ca procedeu literar prezentarea vietii omenesti sub forma de povestire din lumea animalelor . La Cantemir, fantasticul,alegoria au o aura de originalitate ( in forma si in continut ) . " Istoria ieroglifica " apare ca un roman si un pamflet, in care naratiunea, fabula, basmul cu personaje se impletesc cu o profunzime de proverbe, versuri si cugetari orientale si clasice, chiar si populare romanesti . Opera, in complexitatea si originalitatea ei, e " greu de clasificat ca gen literar ".
Proza este ritmata, iar in unele parti povestire este expusa prin versuri . Starile sufletesti ale Inorogului ( Cantemir ), intemnitat datorita uneltirilor dusmanilor sai, sunt exprimate prin comentarii elegiace ritmate, dupa cum revolta sa impotriva acestora imbraca violenta blestemului popular : " Munti, crapati ! Copaci, va despicati ! Pieri, va faramati ! Asupra lucrului ce s-au facut, planga piatra cu izvoara, munti puhoaie pogoara . Lacasele inorogului, pasunele, gradinile, cerneasca-se, paleasca-se, vestejeasca-se, nu infloreasca, nu inverzeasca, nici odrasleasca si pe domnul lor cu jeale, prea stapanul lor negrele suspinand, tanguind, neincetat sa pomeneasca ! " Ochiuri de cucoara " voi limpezi izvoara, a izvori va parasiti si-n amar sa primeniti ! ' ' Cantemir primeneste astfel resursele folclorice pentru efectele emotionale si narative ale literaturii culte . Asadar, Dimitrie Cantemir are locul sau in istoria culturii noastre si nu in afara ei ; el este un mare continuator si un varf de munte izolat de sirul muntilor din tara noastra .
