Aparitia ideii romanitatii poporului roman si a latinitatii limbii sale, ca si aceea a originii comune a tuturor romanilor trebuie pusa, de asemenea, pe seama inflentei umanismului, a studiului limbii latine si a autorilor clasici. Umanismul a influentat nu mai putin stilul cronicarilor, oferindu-le modele de intocmire si redactare a cronicilor lor. Alte idei, ca, de pilda, cea despre originea divina a monarhiei, vin din mentalitatea religioasa feudala, dar, lucru demn de subliniat, cronicarii, boieri patrioti, blestema dominatia turceasca visand scuturarea jugului prin actiunea unita a popoarelor crestine.
In literatura istorica medievala romaneasca s-au afirnat personnalitati de talent indiscutabil, fiecare cu stilul sau. Intaii nostri prozatori sunt GRIGORE URECHE, MIRON COSTIN, ION NECULCE, CONSTANTIN CANTACUZINO, RADU POPESCU.
GRIGORE URECHE (1590-1647) a scris "Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-a descalecat tara si de cursul anilor si de viata domnitorilor de la Dragos Voda pana la Aaron Voda"(1359-1594) ca "sa ramaie feciorlor si nepotilor, sa le fie de invatatura,despre cele rele sa se fereasca si sa socoteasca, iara despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa se indirepteze".Cronica are scop instructiv si educativ.Ea vrea sa lase urmasilor pagini adevarate sin istiria Moldovei, dar sa-i si educe pentru activitatile lor viitoare. Pentru aceasta, Grigore Ureche s-a documentat, cercetand atat cronici straine, cat si romanesti. Intre izvoarele cele mai importante folosite, se afla o cronica polona a lui Joachim Bielski, o cosmografie latina a lui de Gerard Mercator, letopisetele moldovene de pana atunci scrise in slavoneste si, se pare, un letopiset romanesc - astazi pierdut - datorat contemporanului sau Eustatie Logofatul. A folosit, de asemenea, amintirile tatalui sau Nestor, ca si pe acelea ale unor boieri mai batrani.
Opera lui Grigore Ureche e precedata de o "Predoslovie catre cititor"in care sunt evidentiate intentiile cronicarului moldovean.
Perioada reprezentata in cronica este indelungata si framantata istoric de nenumarate lupte, intrigi, ucideri. Cronicarul nu ignora nici valoarea legendei despre intemeierea Moldovei, cand Dragos-Voda, ajutat de catelusa Molda, stabileste inceputurile tarii pe acele meleaguri. Neamul Musatinilor ocupa un spatiu insemnat in cronica lui Grigore Ureche, dar cronicarul se opreste in special asupra domniei lui Stefan cel Mare, prezentata aici ca un simbol de libertate si dreptate nationala. Prezentand domnia lui Stefan cel Mare, Grigore Ureche realizeaza si primul portret al domnitorului moldovean: "Fost-au acest Stefan Voda un om nu mare de statu,manios si de graba varsatoriu de sange nevinovat;de multe ori la ospete omoraia fara giudet. Amintrelea era om intreg la fire, nelenesu,si lucrul sau stia a-l acoperi,si unde nu gandeai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester; unde era nevoie, insusi se varaia,ca vazandu-l ai sai, sa nu indarapteze, si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde il biruia altii, nu pierdea nadejdea,ca stiindu-sa cazut gios,sa radica de-asupra biruitorilor". Dintre bataliile purtate de Stefan cel Mare cu turcii, o atentie deosebita acorda cronicarul luptei de la Podul Inalt (1475).
Demna de remarcat la Ureche este mai ales conciziunea in ilustratiile cu caracter portretistic, ca si in cateva descrieri, realizate in cuvinte sintetice, elipsa verbului de legatura si punerea inainte a negatiei lasand impresia de sapatura in piatra: "fost-au", "nu mare", "nelenesu", "la lucruri de razboie mester". Sau despre Bogdan cel "grozavu", urmasul la tron al lui Stefan: "nu in betii, nici in ospetii petrecea, ci ca un stejar in toate partile priveghea". Or Bogdan, fiul Lapusneanului: "Nici de carte era prost, la calarie sprinten, cu sulita la halca nu prea lesne avea potrivnic". Unde lucrul se potriveste, se apeleaza la proverbe: lacomia turcilor e sac fara fund, viclenia si ipocrizia lui Ilias Rares Turcitul il face sa semene "pe dinafara pom inflorit, iara pe dinauntru un lac imputit", tatarii prada tot mai des pe poloni, asemenea lupilor care "cara in toate zilele de grumaji oile", pentru ca "umbla la dansii ca la sita" etc. Calamitatile naturii sunt insenmate scurt si batraneste, puse alaturi de evenimentele istorice: "fost-au in acel an iarna grea si geroasa de piereau hieile pen paduri"( cand a murit Stefan cel Mare). In vremea lui Petru Schiopul a fost seceta mare. Tabloul, sintetic, e o stampa sumara, epico-simbolica: "Copacii au sacat de sacaciune; dobitoacele nu aveau ce paste vara, ce le-au fost dat daramand frunza;si atata prav au fost, ca sr stringea troiene de pulbere. Iar despre toamna s-au pornit ploi si au crescut mohoara, si dintre-acele si a fost prinzand foamea saracimea".
Daca viata interna a Moldovei ilustreaza relatiile dintre domnitori si boieri, viata de la curtea domneasca, politica externa a tarii este determinata de asezarea ei in "calea raotatilor", din care cauza "de multe ori se facea razboie ca sa sa apere tara si pamantul sau", pradata si arsa de tatari si de turci, bantuita de "foamete mare si lacuste multe". Grigore Ureche semnaleaza pericolul expansiunii otomane, care "ca o negura acopera lumea",precum si lacomia sultanilor este "ca sacul fara fund". Grigore Ureche ii lauda pe boierii cu dragoste de tara, ale caror trasaturi definitorii sunt vitejia si spiritul de sacrificiu puse in slujba tarii.
Grigore Ureche are in letopisetul sau un capitol intitulat "Pentru limba noastra moldoveneasca". Aratand ca "de la Ram ne tragem", subliniaza ca in limba romana multe cuvinte sunt de origine latina si face exemplificari numeroase. Cu indreptatire observa ca apar si unele cuvinte imprumutate de la vecini. Observatia asupra latinitatii limbii romane e facuta simplu, pe intelesul tuturor, prin citarea unor etimologii care ii ststeau la indemana: "Ce fiindu tara mai de apoi ca la o slobozie, de primprejur venindu si discalicandu, din limbile lor s-au amestecat a noastra:de la ramleni, cle ce zicem latina, paine, ei zic panis, carne, ei zic caro, gaina, ei zic galena, muiaria, mulier, fameia, femina, parinte, pater, al nostru, noster si altele, multe din limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amanuntu, toate cuvintele le-am intelege". Tot asa constatarea ca romanii sunt de un neam: "cati se afla locuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramoros, de la un loc sunt cu moldovenii si toti de la Ram se trag". Afirmatiile facute despre originea poporului roman nu sunt facute intamplator, ci pe baza unui studiu si a unei documentatii stiintifice.
Grigore Ureche e un narator fara podoabe retorice, sobru, exceland mai ales in observatia morala, in schitarea din cateva linii a unui portret sau in prezentarea unor tablouri simple, asemanatoare gravurilor sau stampelor, ori in reproducerea cuvintelor memorabile care definesc un erou, de pilda a faimoaselor cuvinte rostite de voievodul Alexandru Lapusneanu cand vine sa ia tronul impotriva boierilor: "De nu ma vor, eu ii voi pre ei si de nu ma iubesc, eu ii iubescu pre dansii"sau cuvintele aceluiasi pe patul de moarte, cand adversarii voiau sa-l calugareasca cu forta: "zic sa fie zis ca de sa va scula, va popi si el pre unii".
Notatiile lui Grigore Ureche din "Letopisetul Tarii Moldovei " sunt atat de agere in formularea lor laconica, incat scriitorii de mai tarziu care s-au inspirat din opera lui n-au avut de schimbat nimic si n-au avut nevoie decat de putine adaosuri: Constantin Neguzzi in nuvela " Alexandru Lapusneanul", Vasile Alecsandri in drama "Despot -Voda", Delavrancea in trilogia "Apus de soare", "Viforul", "Luceafarul", Mihail Sadoveanu in "Viata lui Stefan cel Mare", "Soimii" si "Nicoara Potcoava". Grigore Ureche a fost comparat, pentru sobrietatea stilului, cu istoricul latin Tacitus.
MIRON COSTIN (1633-1691), comparat la randul sau cu istoricul latin Titus Livius, e un povestitor evoluat, cumoscator al procedeelor naratiunii istorice. "Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron -Voda incoace, de unde este parasitu de Ureche, vornicul de Tara-de-Giosu, scosu de Miron Costinu, vornicul de Tara-de-Giosu.
