Omul a cunoscut dintotdeauna metode prin care sa starneasca emotii si sentimente semenilor sai. Din cele mai vechi timpuri el a incercat sa provoace trairi celor ce il inconjoara prin diferite metode, devenite, o data cu perfectionarea, arte. Astfel a aparut probabil mai intai muzica, apoi dansurile, arta grafica, oratoria si incele din urma si literatura.
Tehnica de a folosi limbajul pentru a ii face oameni sa vada lucrurile asa cum tu le-ai vazut a existat din cele mai vechi timpuri. Ea a putut fi pusa in practica doar prin raspandirea diverselor forme de comunicare scrisa, la inceput prin simboluri, apoi prin alfabet. Pentru a o putea face accesibila maselor, a fost nevoie de transformarea ei pentru reprezentatii. In modul acesta, dupa cum se presupune, au aparut spectacolele Greciei antice, in care, pentru a putea face accesibile populatiei miturile, legendele, precum si putin din substratul acestora, liderii religiosi au adoptat ideea manifestarilor scenice, sincretice. In forma lor incipienta, acestea se rezumau la schitarea episoadelor din viata marilor zeitati de catre actori purtand masti. Cum aceasta metoda a avut un mare succes, ea a evoluat sub conducerea atenta a intelectualitatii acelei epoci, dezvoltandu-se catre ceea ce a devenit mai tarziu genul dramatic. Stilul diferitilor autori de piese de teatru precum si mesajele pe care acestia doreau sa le transmita au fortat genul dramatic sa se divida in mai multe specii.
Una dintre cele mai tinere ramuri ale teatrului este drama. Aparuta pentru prima oara in secolul XVIII ca o imbinare a speciilor tragice si comice, ea evolueaza in epoca Renasterii catre forma moderna, trasata de catre Marlowe si Shakespeare. Definirea ca specie a fost realizata mai intai sub forma burgheza, de catre Diderot si Lessing, in secolul XVIII, apoi sub forma romantica, de catre Hugo, Dumas si Vigny in secolul XIX.
Drama are ca personaj principal o personalitate puternica, marcata de idealuri ale umanitatii, ce isi impune viziunea sa asupra personajelor ce o inconjoara. Actiunile pe care personajul le intreprinde sunt demne de admiratie, dar fie datorita raului din societate caruia i se opune, fie datorita conditiilor aspre in care personajul evolueaza, trecerea sa de-alungul firului epic starnind sentimente puternice spectatorului.
Operele "Razvan si Vidra" a lui Hasdeu, "Apus de Soare" a lui Delavrancea, "Suflete tari" si "Jocul Ielelor" ale lui Camil Petrescu si "Mesterul Manole" a lui Blaga se incadreaza toate in aceasta specie. Ele prezinta pesonaje de exceptie luptand pentru idealurile lor carora li se opun viciile proprii, prejudecatile societatii, problemele materiale si multe alte piedici impuse de catre autor pentru a le pune la incercare.
Prima opera studiata, "Razvan si Vidra", prezinta viata unui personaj istoric, Stefan al VIII-lea Razvan, domn al Moldovei, interpretata de catre B.P.Hasdeu. Razvan este un tigan cu educatie, capabil de a scrie si de a citi. Inca de la inceputul textului ne sunt aratate calitatile sale morale, el oferindu-i o mare suma de bani unui cersetor. Pentru a se putea folosi de educatia sa, dar si pentru a-l pedepsi pentru un presupus furt, boierul Zbierea il inchide pe nedrept in temnita. Firul actiunii se rupe aici, obligandu-l pe spectator sa presupuna ca Razvan a evadat, intrucat urmatorul act are loc in padure, personajul fiind conducatorul haiducilor din jurul sau. Autorul nu pierde nici un prilej de a ii prezenta personalitatea curata a acestui om remarcabil. Pus in situatia de a ii lua viata boierului ce il intemnitase, Razvan il iarta si ii ofera libertatea, vrand astfel sa ii ofere o lectie de o inalta valoare si sa ii demonstreze ca adevarata calitate a unui om este cumpatarea, opusa razbunarii. Astfel ne este conturat personajul inainte de introducerea in text a elementului ce il va modifica. Platit de un boier, Razvan se angajeaza sa i-o aduca acestuia pe frumoasa Vidra, fiica a neamului Motoc. Femeia, asistand la scena in care boierul este crutat, se indragosteste de milostivul haiduc si i se ofera. Prin faptul ca accepta, Razvan se transforma, incalcand legea haiduceasca si nerespectandu-si angajamentul fata de boierul ce ii ceruse femeia. Nici calitatile Vidrei nu pot fi puse la indoiala, ea demonstrand cumpatare si inteligenta, nici chiar capturata nepierzandu-si cumpatul. Probabil din aceasta cauza ea reprezinta cea mai mare amenintare pentru Razvan deoarece el ii ofera incredere si devotament, considerand-o demna de amandoua. Pe masura ce o asculta, principiile integre ale haiducului dispar, fiind acaparat de setea de putere si tradandu-l in cele din urma pe Voda. Cum Vidra il sfatuieste de fiecare data si cum il incurajeaza in furia sa de a stapani Moldova, putem clar sa-i atribuim ei vina pentru decaderea comportamentala a integrului haiduc. Din acest motiv, Vidra poate fi considerata un personaj simbol, reprezentand in acelasi timp feminitatea dar si rautatea, setea oarba de putere, ce acapareaza si distruge sufletul nobil. Opinia autorul este astfel clar exprimata, invinuind incapatanarea si ignoranta feminina de incalcarea principiilor.
Pe langa o puternica prezentare a caracteristicilor personajelor principale, autorul se foloseste si de procedee literare mai putin simbolistice pentru a realiza o lucrare dramatica de valoare. Momentele cheie ale textului sunt prezentate intr-un mod ce pune in valoare caracteristicile fiecaruia, fortand personajele sa-si manifeste sau chiar sa-si expuna pe fata idealurile. Incepand cu primul act, unde confruntarea sa face clar intre bine si rau sub masca lui Razvan si a boierului Zbierea, autorul pune fata in fata gandiri diferite si le ofera ocazia de a se lupta. Scenele critice ale piesei capata astfel un dramatism remarcabil, personajele creeand emotii si trairi puternice spectatorilor. Ei urmaresc cu atentie cum fiecare personaj isi traieste propria drama, atat exterioara cat si interioara, si in acelasi timp observa cum si in ei insisi se reflecta puternic emotiile descrise pe scena. Astfel, momentele in care Razvan il infrunta pe Zbierea, in care el da dovada de omenie, cele in care isi arata devotamentul fata de patrie si chiar si momentele in care se inflacareaza la gandul conducerii Moldovei, toate ii ofera spectatorului o gama larga si bine definita de emotii, completata prin emotia accentuata a devotamentului iubirii. Dragostea pe care Razvan i-o poarta Vidrei adauga dramei si un aspect romantic, completat de personalitatea de aventurier a lui Razvan, perfect adaptata acestui timp de opera. Autorul reuseste astfel sa nu forteze un compromis intre mesajul transmis si calitatea dramatica a operei, imbinand armonios si fara lipsuri trasaturile integritatii si moralitatii umane cu cele ale haiducului traind in lupta impotriva societatii. Considerand toate aceste caracteristici, opera "Razvan si Vidra" este un model perfect de drama romantica, completata de un cadru istoric autentic, usor adaptat.
Urmatoarea opera studiata preia cateva din trasaturile studiate anterior, dar modifica complet cadrul desfasurarii si renunta complet la simbolistica in favoarea unei lucrari de o calitate dramatica superioara. Piesa "Suflete tari" scrisa de Camil Petrescu este, cu cateva abateri, o punere in scena a romanului "Rosu si Negru" scris de Stendhal. Modelele de personaje ale lui "Razvan si Vidra" corespund doar partial acestei opere.
