Genul liric

GENUL LIRIC

Genul liric - cuprinde operele literare in care autorul, in ipostaza eului liric, isi exprima in mod direct sentimentele, emotiile, gandurile si ideile cu ajutorul figurilor de stil si imaginilor artistice.

Instantele textului liric

Instantele universului real

v    autor concret;

v    cititor concret.

Instantele universului operei literare lirice

v    autor abstract / eul liric;

v    cititor abstract - receptorul ideal.

Instantele lumii lirice

v    eul liric - corespondentul liric al naratorului din textul epic;

v    cititorul fictiv - receptorul fictiv caruia I se adreseaza eul liric;

v    personaje simbolice.

!!!Tipuri de lirica:

persoana I/a II-a;

subiectiva afectivitate;

eul liric.

Lirica

persoana a III-a;

obiectiva descriptivism;

masca/rol.

eului (poetul se autoexprima);

Lirica    mastilor (poetul se exprima cu ajutorul unei identitati straine);

rolurilor (poetul se asimileaza mai multor personaje).

verbe la persoana I;

pronume personale, reflexive, pronume si adjective posesive la persoana I;

substantive in vocativ;

Marcile eului liric verbe la imperativ;

invocatii si interogatii retorice;

verbe la persoana a II-a;

pronume la persoana a II-a.

monologul liric

Moduri de expunere

descrierea poetica

Procedee artistice:

aliteratia - figura de stil care consta in repetarea unei consoane sau a unui grup de consoane cu efect eufonic imitativ si expresiv.

Prin vulturi vantul viu vuia (G. Cosbuc)

asonanta - figura de stil care consta in repetitia unei vocale accentuate in doua sau mai multe cuvinte.

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate (Gr. Alexandrescu)

anafora - figura de stil care consta in repetarea aceluiasi cuvant sau a unor sintagme la in ceputul a doua, trei versuri.

Fluieras de os . . .

Fluieras de fag . . .

Fluieras de soc . . .

repetitia - figura de stil constand in folosirea de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte, spre a intari o idee sau o expresie.

Flori de tei deasupra noastra

Ori sa cada randuri - randuri.

(M. Eminescu)

enumeratia - figura de stil care consta in insiruirea unor termeni de acelasi fel sau purtatori ai unor sensuri apropiate in context, insiruire care conduce la amplificarea ideii exprimate.

Eram asa de obosit

de primaveri,

de trandafiri,

de tinerete

si de ras.

(L. Blaga)

antiteza - procedeu artistic care consta in opozitis dintre doua cuvinte, fapte, personaje, idei, situatii menite sa se reliefeze reciproc.

Bun si rau, sceptic si cucernic, milos si crud, temerar si fricos.

(Al.Vlahuta)

epitetul - figura de stil care consta in determinarea unui substantiv sau verb de un adjectiv, adverb, menit sa exprime acele insusiri ale obiectului care infatiseaza imaginea lui asa cum se reflecta in simtirea si fantezia autorului.

In seara razvratita care vine

De la strabunii mei pana la tine . . .

(T. Arghezi)

merafora - figura de stil prin care se trce de la intelesul obisnuit al unui cuvant la alt sens, prin intermediul unei comparatii subintelese.

Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta,

Prin care trece alba regina noptii moarta.

(M. Eminescu)

comparatia - figura de stil prin care se alatura doi termeni pe baza unor insusiri comune, cu scopul de a evidentia anumite caracteristici ale primului termen.

Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri.

(M. Eminescu)

inversiunea - procedeu artistic prin care se schimba ordinea obisnuita a cuvintelor pentru a obtine efecte poetice.

Si din chaosului vai

Un mandru chip se-ncheaga.

(M. Eminescu)

personificarea - figura dde stil prin care se atribuie fiintelor necuvantatoare, lucrurilor, elementelor naturii, unor elemente abstracte, insusiri sau manifestari ale omului.

Unul altuia il spune; Dunarea se-nstiinteaza

Si-ale ei spumate unde catre mare il pornesc.

(Gr. Alexandrescu )

hiperbola - figura de stil care exagereaza, marind sau micsorand, trasaturile unei fiinte ale unui lucri, fenomen sau eveniment, pentru a-I impresiona pe cititori.

Salbatecul voda e-n zale si-n fier,

Si zalele-I zuruie crunte,

Gigantica poarta-o cupola pe frunte,

Si vorba-I e tunet, rasufletul ger,

Iar barda din stanga-I ajunge la cer,

Si voda-I un munte.

(G. Cosbuc)

alegoria - figura de stil alcatuita dintr-o insiruire de metafore, comparatii, personificari, formand o imagine unitara in care poetul sugereaza notiuni abstracte prin intermediul concretului.

Intr-o gradina,

Lang-o tulpina,

Zarii o floare

Ca o lumina.

S-o tai, sa strica!

S-o las, mi-e frica

Ca vine altul si mi-o radica.

(I.Vacarescu)

interogatia retorica - figura de stil care consta intr-o intrebare sau un sir de intrebari adresate unui auditoriu, de la care nu se asteapta un raspuns, deoarece acesta este subinteles.

Dar ce zgomot se aude?Bazait ca de albine?

(M. Eminescu)

invocatia - figura de stil care consta in cererea de sprijin si ruga poetului, pentru ca o divinitate, de obicei muza, si-I dezvaluie lucruri necunoscute. Invocatia folosita pentru interpelarea unui personaj imaginar sau absent se numeste invocatie retorica.

Cum nu vii tu, Tepes Doamne! [. . .]

(M. Eminescu)

vizuale;

auditive;

audio-vizuale;

tactile;

Imagini artistice olfactive;

gustative;

cromatice;

statice;

dimanice.

Elemente de prozodie:

versul - rand dintr-o poezie cu unitate ritmica si de sens.

traditional - cu rima si ritm

vers   alb - lipsit de rima  

liber - lipsit de rima si de ritm

strofa - secventa a textului poetic alcatuita din doua sau mai multe versuri.

distih (2 versuri);

tertina (3 versuri);

catren (4 versuri);

cvinarie (5 versuri);

sextina (6 versuri);

polimorfa (7-12 versuri).

rima - potrivirea sunetelor din silaba finala a versurilor.

a

monorima   a

a

a

a

imperecheata a

b

b

a

rima incrucisata b

a

b

a

imbratisata b

b

a

a

b

a

inlantuita

b

a

b

masura versurilor

versuri scurte (7-8 silabe);

versuri lungi (peste 10 silabe).

ritmul - succesiunea silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un vers. Ritmul se bazeaza pe piciorul metric.

!!! Piciorul metric este unitatea ritmica alcatuita din silabe accentuate si neaccentuate care asigura ritmul (cadenta).

Specii literare ale genului liric

de dragoste;

de instainare;

de dor;

Doina de jale;

de voinicie;

de catanie;

de haiducie.

haiducesc;

de leagan;

al obiceiurilor;

LIRICA ORALA Cantecul bocetul;

de dragoste;

de dor;

de instrainare;

cu tema sociala.

Ghicitorile;

Strigaturile;

Descantecul.

Genul liric

elegia;

oda;

pastelul;

imnul;

satira;

LIRICA SCRISA (culta) meditatia;

idila;

psalmul;

sonetul;

rondelul;

gazelul;

glosa.

Doina - specie a genului liric, specifica folclorului romanesc, care exprima cele mai profunde sentimente de dor, de dragoste, de jale, de revolta.

Cantecul - specie lirica, folclorica in care se exprima diferite sentimente si este insotit de o melodie.

Ghicitoarea - specie a genului liric, de dimensiuni foarte reduse, destinata identificarii unui obiect.

Strigatura - text scurt, rostit la ceremonialuri si hora cu scopul de a inveseli atmosfera.

Descantecul - text ritmat, folosit in practici speciale, avand o functie magica.

Elegia - specie lirica in care poetul isi exprima sentimentele de tristete intr-o gama mergand de la melancolie la durere. (Trecut-au anii . . . , M.Eminescu)

Oda - specie a genului liric in care se exprima sentimente de admiratie, de premarire fata de patrie, fata de un ideal, de o personalitate anumita etc. (Oda ostasilor romani, V. Alecsandri)

Pastelul - specie a genului liric, o poezie descriptiva, care reprezinta un peisaj, prin intermediul caruia sunt exprimate, cu discretie, sentimentele poetului. (Mezul iernii, V. Alecsandri)

Imnul - specie a genului liric in care se exprima o preamarire religioasa sau nationala. (Un rasunet, A. Mureseanu)

Satira - specie a genului liric in care se ridiculizeaza sau se condamna cu dispret si indignare aspecte negative ale caracterului omenesc sau ale societatii. (Satira.Duhului meu, Gr. Alexandrescu)

Meditatia - specie a genului liric ce da expresie poetica unor experiente intelectuale fundamentale in legatura cu teme majore ale universului si ale vietii umane. (La steaua . . . , M. Eminescu )

Idila - specie a genului liric ce exprima sentimente de dragoste in stilul bucolic. (Rea de palta, G. Cosbuc)

Psalm - cantec religios; in literatura culta el exprima o dilema existentiala, preamarirea lui Dumnezeu, fiind inlocuita uneori de angoasa cautarii si indoielii existentei divine. (Psalm, L. Blaga)

Sonet - specie a genului liric, cu forma fixa, alcatuita din 14 versuri, grupate in 2 catrene si 2 tertine, catrenele avand rima imbratisata, iar tertinele rima inlantuita, ultimul vers fiind o concluzie a intregului continut al poeziei. Sonetul romanesc are versuri de 11 silabe si ritm iambic. (Vorbeste-ncet, M. Eminescu)

Rondel - specie a genului liric, cu forma fixa, alcatuita din 3 catrene si un vers izolat, in care primul vers este identic cu al saptelea si ultimul vers, iar al doilea cu al optulea vers. (Rondelul rozelor de august, Al. Macedonski)

Gazel - poezie erotica sau filozofica, lirica, cu forma fixa, formata dintr-un numar variabil de distihuri (intre 5 si 15), fiecare al doilea vers al distihurilor avand aceeasi rima cu cele doua versuri ale distihului initial. (Lupta vietii, G. cosbuc)

Glosa - poezie cu forma fixa si continut gnomic, alcatuita din strofe de 4, 6 sau 8 versuri, fiecare strofa dezvoltand cate un vers al strofei-tema, vers cu care se si incheie, iar ultima strofa reia in ordine inversa versurile primei strofe. (Glossa, M. Eminescu)