Andersen, Hans Christian (1805-1875), autor danez ale carui basme au fost traduse in mai mult de 80 de limbi si care au inspirat piese de teatru, balete, filme, sculpturi si picturi. Scriitorul H. C. Andersen s-a nascut la Odensee in anul 1805, in perioada marilor victorii napoleoniene in Europa.
El a suferit mult in copilarie din cauza saraciei si a neglijentei familiale si ca urmare la varsta de 14 ani a fugit de acasa la Copenhaga. Acolo a lucrat pentru Jonas Collins, directorul Teatrului Regal, pana cand Collins a adunat banii necesarii educatiei adolescentului Hans Christian.
Dupa studii, Hans Christian a mai lucrat intr-o casa de comert, dar a lucrat neobosit sa devina scriitor profesionist.
Incepand cu anul 1822, Andersen a publicat poezii, proza si a produs piese de teatru. Primul sau succes a fost "O calatorie de la Canalul Holmen la capatul rasaritean al Insulei Amager in anii 1828 si 1829" (1829), o povestire fantastica in genul celor scrise de autorul german E.T.A. Hoffmann.
Primul sau roman "Improvizatorul" a fost primit bine de public si critici in anul 1835, iar prima lui carte de basme a fost publicata tot in anul 1835.
Scriitorul a calatorit mult in Europa, Asia si Africa, producand multe romane, piese de teatru si carti de calatorii. A devenit insa faimos prin cele mai mult de 150 de basme si povestiri pentru copii, care l-au asezat intre cei mai importanti scriitori din lume.
Basmele sale "Ratusca cea urata" (1843), "Hainele cele noi ale Imparatului" (1837), "Craiasa Zapezii" (1844), "Pantofiorii rosii" (1845) si "Mica Sirena" (1837) au reprezentat inovatii in literatura acelei vremi prin bogatia sentimentelor si a ideilor descrise si prin modul in care foloseau limbajul popular.
Hainele cele noi ale imparatului
Scriitorul danez Hans Christian Andersen a scris "Hainele cele noi ale Imparatului" in anul 1837. Basmul povesteste istoria unui rege natang si infumurat care credea ca doar oamenii bogati si destepti pot vedea hainele sale cele noi facute de un croitor lingusitor si smecher.
Imparatul s-a plimbat gol prin orasul sau, in vazul supusilor care il linguseau spunandu-i ce frumoase sunt hainele cele noi. Doar un baietel din popor a avut curajul sa strige "Regele e gol!", iar strigatul lui a fost apoi repetat de toti poporenii.
Imparatul a fugit, ascunzandu-se in palat, rusinat de hohotele supusilor sai la vederea hainelor cele "noi".
Mica Sirena
Basmul "Mica Sirena" a fost scris tot in anul 1837 si povesteste istoria unei sirene care s-a indragostit de un tanar print pe care l-a salvat din valuri in timpul unui naufragiu, pe furtuna. Pentru a putea fi alaturi de alesul inimii sale, mica sirena isi vinde parul frumos, isi pierde graiul si coada si primeste in schimb picioare de om, nedeprinse a umbla, care ii dadeau dureri grozave.
Alaturi de iubitul sau cunoaste multe indoieli si chinuri, vazand cum acesta se casatoreste cu printesa frumoasa, dar mica la suflet, pe care el o credea salvatoarea lui.
Povestea trista a Micii Sirene i-a impresionat atat de mult pe locuitorii din Copengaha, incat au ridicat in port statuia micii sirene, care vegheaza drumul apelor.
