ION de Liviu Rebreanu Demonstratie: roman interbelic, realist, obiectiv, cu tematica si tipologie rurala

ION de Liviu Rebreanu Demonstratie: roman interbelic, realist, obiectiv, cu tematica si tipologie rurala

Reprezentant al prozei interbelice, L. Rebreanu este considerat, prin romanul Ion (1920), creatorul romanului de tip obiectiv si realist. Creatia sa cuprinde romane sociale, de analiza, istorice sau sentimentale: Rascoala, Padurea spanzuratilor,Gorila.

Aparitia romanului Ion a fost salutata cu entuziasm de criticul literar Eugen Lovinescu. Structurat in doua parti, purtand titluri semnificative, " Glasul pamantului" si " Glasul iubirii", romanul cuprinde 13 capitole ale caror titluri anunta subtemele respective: Noaptea, Nunta, Streangul,Sarutarea

Specie a epicii mare intindere, romanul comunica, in mod indirect, mesajul instantei auctoriale, prin intermediul naratorului si al personajelor implicate in diegeza polifonica.Actiunea se desfasoara in spatii diferite si poate dura ani, decenii etc.

Ion este un roman roman traditional, realist, social, cu subiect taranesc, in care este respectata conventia obiectivitatii naratorului, tehnica specifica literaturii reliste, precursorii directi ai prozatorului fiind, in acest sens, Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu, Ioan Slavici si Ion Agarbiceanu.

Naratiunea obiectiva presupune existenta unu eu narant ( narator) impersonal,omniscient, omnipotent si heterodiegetic, neimplicat afectiv.

Naratiunea reprezinta modul de expunere principal, prin care se realizeaza discursul epic, in alternanta cu descrierea: "hora e in toi", " locul geme de oameni.", "nucii batrani de langa sura tin umbra".Aceste moduri de expunere nu exclud secventele monologate sau numeroasele schimburi de replici ( dialog):

Avand o intindere mai mare decat nuvela si un numar mare de personaje, romanul are o actiune care se desfasoara in spatii diferite, de-a lungul unei perioade de timp ce poate dura luni, ani ,decenii. Marcile cronotopice sunt anuntate in incipit, fiind reluate in celelalte momente ale subiectului.Relatiile temporale si spatiale sunt sugerate, la nivel simbolic, prin imaginea drumului, devenit topos cu valente existentiale, prin cea a horei sau a carciumei lui Avrum. Complexitatea personajelor este dezvaluita de-a lungul evolutiei lor; acestea sunt principale,mobile, rotunde ( Ion) sau plate ( Ana), secundare ( Florica ,George) ori episodice ( Avrum, Zavista, Zenobia, Glanetasul) sau functionale

( Titu Herdelea). Acest roman realist ilustreaza functia mimetica a literaturii , exprimand in acelasi timp conceptia filozofica, istorica si politica a scfriitorului despre existenta, potrivit conceptului de weltanschauung. Fiind om creatie epica traditionala, actiunea respecta momentele canonice ale subiectului.

Tema romanului este ilustrarea epica a problematicii pamantului, iar caracterul monografic vizeaza aspectele satului trasnsilvanean, cu toate obiceiurile:hora,nunta,nastere, inmormantare, sarbatori etc.

Titlul romanului este dat de personajul eponim , evidentiind importanta protagonistului in constructia operei, cat si caracterul generic al numelui propriu Ion.

In expozitiune, este descris drumul la care se ajunge " din soseaua care vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul, cand in dreapta cand in stanga, din care se desprinde un drum alb, mai sus de Armadia". Acest drum duce in satul Pripas, locul actiunii, marcat de imaginea sugestiva a unei cruci strambe, " pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi". Reluata in finalul romanului, descrierea drumului confera compozitiei epice simetrie si echilibru.

Actiunea incepe intr-o zi de duminica, la hora tinuta in curtea vaduvei lui Maxim Oprea , unde participa fruntasii satului: primarul, invatatorul Herdelea cu familia,,dar si taranii saraci sau cei instariti: Ion ,Ana ,Florica, George, Vasile Baciu.

Intriga o reprezinta starea de umilinta resimtita de Ion la hora si dorinta acestuia de a se imbogati, compromitand-o pe Ana, pentru a-l obliga pe tatal acesteia sa accepte casatoria

( din interes). Acum se declanseaza si se exteriorizeaza conflictul dintre cei doi.

In desfasurarea actiunii, sunt prezentate urmatoarele evenimente: casatoria lui Ion cu Ana, nunta, nasterea copilului Petrisor, scenele de violenta. Sfarsitul Anei este tragic, unica solutie pentru ea fiind suicidul. Dupa moartea copilului, Ion incepe sa o viziteze pe Florica, maritata cu George. Punctul culminant il constituie moartea lui Ion, surprins de catre barbatul Floricai. In deznodamant, acesta este arestat, iar averea revine bisericii.

Construita pe mai multe planuri, actiunea surprinde drama taranului sarac, intelectualitatea romaneasca ( Preotul Belciug, invatatorul Herdelea) sau cosmopolita( Titu si Roza Lang).Insumate, toate aceste elemente confera romanului caracterul de fresca a satului romanesc din Ardeal, inainte de momentul Unirii.

Ion este personajul principal,prezent in toate momentele principale ale actiunii,este unul mobil, deoarece patima pentru pamant il dezumanizeaza, si rotund pentru ca actioneaza distructiv asupra celorlalte personaje. Existenta sa este marcata lexical prin verbele a ravni si a poseda. Reprezentant al taranimii, prin dorinta de a avea si de a munci pamantul, acesta se individualizeaza, se diferentiaza insa negativ, prin modul necinstit in care il obtine, insurandu-se pentru zestre, fara ca apoi sa-si respecte nevasta, asa cum o facuse socrul sau. O necinstaste pe Ana,fiind stapanit de glasul pamantului, pentru ca apoi sa o caute pe Florica , fiind chemat de glasul iubirii; cele doua personaje feminine, conturate antitetic si complementar, reprezinta cele doua obsesii ale barbatului : averea si iubirea. Natura conflictuala, acesta se va confrunta, pentru a le obtine, cu Vasile Baciu si cu George Bulbuc.Monumentalitatea protagonistului este evidentiata prin caracterizarea indirecta si directa, dezvaluind criza de identitate a unui individ complexat de forta stihiala a pamantului: " Cat pamant,Doamne!". Scena in care acesta se apleaca si sarura lutul, ca niste manusi de doliu, completeaza portretul sau moral, subliniind patima alienanta pentru pamant.

In concluzie, romanul obiectiv Ion de Liviu Rebreanu, considerat de Nicolae Manolescu unul doric, transfigureaza cu mijloacele prozei realiste, tema taranului, a pamantului si a ruralitatii, in general. Autorul insusi isi marturisea convingerile estetice in articolul Cred: "Pentru mine arta inseamna creatie de oameni si de viata".

In opinia mea, acest personaj ilustreaza cazul unui individ si nu al intregii taranimi. In primul rand, chiar in roman descoperim tarani cu un comportament demn. In al doilea rand, Ion este singurul taran din Pripas care manifesta tulburari decomportament, facand din dorinta de a avea pamant o pasiune pe care nu o mai poate controla. In consecinta, acest roman surprinde un caz , din fericire, si nu un fenomen.